Articol de Oana Duşmănescu - Publicat luni, 21 octombrie 2024 11:04 / Actualizat luni, 21 octombrie 2024 14:12
În urmă cu patru ani, publicația The Guardian a scris despre opt jucători britanici de rugby diagnosticați cu demență cu instalare timpurie, care voiau să dea în judecată organismele naționale și internaționale care guvernează acest sport. În prezent, sportivii care se luptă cu encefalopatia cronică traumatică încă încearcă să-și facă dreptate.
Encefalopatia cronică traumatică, boală identificată de medicul legist Bennet Omalu la un jucător de fotbal american, este caracteristică sportivilor care practică discipline unde riscul de accidentare la zona capului este crescut (box, rugby, hochei pe gheață etc).
Bennet Omalu (56 de ani), după viața și cariera căruia s-a făcut filmul „Concussion”, în care este jucat de celebrul Will Smith, este cel care, în ultimele trei decenii, a vorbit despre pericolul prezentat de loviturile la cap în sport - tipul de encefalopatie descoperit de el, cauzat de comoții cerebrale, este unul care nu poate fi diagnosticat cu siguranță decât după cercetarea post-mortem a creierului afectat.
Boala descoperită de dr. Bennet Omalu are o mare hibă - nu poate fi diagnosticată 100% decât la... autopsie
Într-un dialog de acum trei ani cu jucătorul galez de rugby Alix Popham (45 de ani), diagnosticat, cel mai probabil, cu encefalopatie cronică traumatică, Omalu l-a avertizat pe acesta că va fi atacat din toate părțile și că mulți vor spune că boala sa nu este una reală sau, cel puțin, că nu este cauzată de loviturile la cap de pe teren sau de la antrenamente.
După cum arată tot The Guardian în prezent, acum sunt peste 20 de rugbyști din ligile britanice care dau vina pe sportul practicat pentru afecțiunile cerebrale pe care au început să le dezvolte de timpuriu.
„Probele au devenit copleșitoare, suferința a devenit imposibil de evitat, problema a devenit, de-a lungul timpului, imposibil de negat. Într-un final, autoritățile au început să implementeze o serie de măsuri care ar fi trebuit introduse de multă vreme, inclusiv schimbarea unor legi și asigurarea unor beneficii în domeniul sănătății pentru jucătorii retrași din activitate”, scrie publicația britanică.
Însă jucătorii care au reclamat acest fapt - deteriorarea stării de sănătate din cauza loviturilor repetate la cap, pe care le presupune un sport ca rugbyul - mai au mult de așteptat ca să vadă dacă vor fi câștigat sau nu aceste drepturi.
Autoritățile care ar trebui să facă lumină în acest caz nu-i pot ajuta atât timp cât foștii rugbyști sunt încă implicați în demersurile legale. Așa că, scrie The Guardian, sportivii se află în Purgatoriu. Următoarea lor audiere a fost stabilită pentru luna februarie, dar procesul va începe, cu adevărat, în 2026.
Deocamdată, cele două părți sunt prinse ca într-o menghină între dispoziții care vorbesc despre confidențialitate, în timp ce ambele tabere speră să capitalizeze de partea lor bunăvoința opiniei publice.
Zilele trecute, a fost dezvăluit că firma de avocatură care-i reprezintă pe reclamanți, Rylands Garth, l-a dat în judecată (și a pierdut) pe fostul rugbyst englez Will Green, pentru a-și recupera costurile medicale pe care le-a avut cu acesta. Green a mințit în legătură cu problemele pe care le-ar fi avut la creier, declarând că a fost presat să susțină că suferă și el de demență timpurie, deși investigațiile CT au demonstrat că creierul lui nu dă semne de modificare.
Cazul sportivilor care vor daune pentru demența instalată timpuriu se complică din cauza avocaților și a organismelor care reglementează rugbyul
Firma respectivă este acum anchetată de Autoritatea britanică de reglementare în domeniul avocaturii pentru încălcarea conduitei profesionale. Reprezentanții lui Richard Boardman, avocatul care a dat amploare cazului și unic partener al firmei, susțin că acuzațiile făcute de Green - care a declarat că are demență sub presiunea poveștii - este falsă și defăimătoare.
Oricum ar fi, firma Rylands Garth este prea mică pentru dimensiunea și complexitatea dosarului. Cazul Green nu a făcut decât să ridice și mai multe întrebări despre felul în care s-a pus diagnosticul de demență timpurie în cazul rugbyștilor implicați.
Al doilea efect al acestei întorsături a poveștii este că firma de avocatură care-i reprezintă pe sportivi scade în credibilitate și popularitate, iar strategia apărării pare a fi exact aceasta: încercarea creării unei rupturi între societatea juridică și rugbyștii pe care aceasta îi reprezintă.
Îndoielile asupra diagnosticului de demență cauzată de encefalopatia cronică traumatică amână decizia în proces
Și asta se deduce cel mai bine din declarațiile publice făcute de World Rugby în decembrie 2023 - „Acțiunea în justiție ne împiedică să-i ajutăm pe jucătorii implicații. Dar vrem ca ei să știe că suntem profund interesați de suferința lor, că-i ascultăm și că-i considerăm membri ai familiei rugbyului”.
În ciuda ordinului judecătoresc din iunie 2023, tribunalul a constat că există note discordante în dovezile puse la dispoziția justiției de echipa juridică a reclamantului. Este regretabil că avem de-a face cu o amânare și că avocații jucătorilor par să caute mai degrabă publicitatea, nu obligațiile lor profesionale”.
Din întreaga încâlceală, rugbyștii bolnavi sunt primii afectați, căzuți din nou victime ale acelorași organizații care ar fi trebuit să aibă grijă de trecutul, dar și de viitorul lor medical. „Pot fi iertați pentru că se întreabă cine își va suma totuși responsabilitatea în privința accidentărilor lor și ce compensații vor primi, în funcție de așteptările lor.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi dus această problemă în fața instanței? Nu Richard Boardman a creat această situație și nici firma Rylands Garth, ci chiar așa-numita «familie a rugbyului»”.
)
)
)
)
)
)
)
