Articol de Cătălin Tolontan - Publicat sambata, 09 august 2008 00:00
Seara în care China a cucerit inima lumii, iar un preşedinte transpirat a plecat îngîndurat acasă
Eu sînt evantaiul. Degeaba ar fi inventat hîrtia şi praful de puşcă, dacă nu m-ar fi descoperit şi pe mine. Eu sînt evantaiul şi răcoresc fruntea celor 90.000 de oameni din tribune şi chiar şi fruntea dumneavoastră, domnule preşedinte.
1 din 7 locuitori ai Pămîntului e ţăran chinez
Se simt 40 de grade şi umiditate de peste 90% aici, în Bird's Nest. Dar niciodată n-a fost comod. Sîntem 1,2 miliarde de evantaie, din cele peste 5 miliarde. Sîntem multe etnii, priviţi acolo, jos, copii îmbrăcaţi atît de diferit de parcă s-a strîns toată lumea aici.
E greu, domnule preşedinte! E greu să fii evantaiul atîtor oameni, dintre care unii trăiesc din puţin, nu ca aici, la Beijing. 1 din 7 locuitori ai lumii este ţăran chinez, domnule preşedinte, după cum spune filmul documentar făcut de un compatriot al dumneavoastră.
Planul nebunesc din 1998
Artificiile pe care le vedeţi n-ar fi fost posibile acum 10 ani. Oraşul ar fi luat foc. Era plin de siheyuan, case în cele patru colţuri ale curţii. Da, am distrus şi multă tradiţie, domnule preşedinte, UNESCO ne-a arătat cu degetul, dar n-am avut ce face.
Astăzi, în Beijing sînt mai mulţi zgîrie-nori decît în Manhattan. Poate că nu e bine tot ce am făcut, poate că această ceremonie de deschidere, cea mai lungă şi mai scumpă saună din lume, ar fi putut arăta şi altfel.
Stadioane de 40 de miliarde
Aşa sîntem noi, domnule preşedinte. Am investit 200 de miliarde de dolari în modernizarea Beijingului şi încă 40 de miliarde numai în infrastructura sportivă. Atît cît va produce ţara dumneavoastră de azi şi pînă la finalul anului. Nu sînt nepoliticos, domnule preşedinte, vă răcoresc cît pot şi eu.
Priviţi totuşi faţa soţiei dumneavoastră, care se uită prin binoclu la holograme, la jocurile de lumini şi la oamenii care ies din literele cubice! E încîntată. După cum încîntaţi, emoţionaţi şi frustraţi sînt şi cei care privesc la televizor de la dumneavoastră din ţară.
Fără Spielberg
Au început să curgă delegaţiile. Pînă trec sportivii dumneavoastră, mai am timp să vă spun ceva, domnule preşedinte. Nu am făcut de unii singuri ceea ce vedeţi aici. Stadionul e proiectat de Herzog & DeMeuron din Elveţia. Arhitecţii noştri au fost juniori-partneri. Nici o ruşine.
După cum nu ne-a fost ruşine cînd Steven Spielberg a renunţat să mai regizeze festivitatea de deschidere. "O fac pentru Tibet!", a spus el. Şi eu am, domnule preşedinte, o altă părere decît Partidul despre Tibet, dar am mers înainte. Şi ne-am sincronizat.
Ce faci cu puterea
Iată, vin ai dumneavoastră! Să ştiţi că nu vom uita că în 1984 am mers împreună la Olimpiadă împotriva embargoului comunist. Noi, cei mai duri dintre comunişti. Noi nu uităm!
Uite cîtă lume s-a ridicat să vă salute sportivii. Chiar şi domnul acesta puternic cu mustaţă, parcă tenisman a fost, e transfigurat. Are atîta putere şi băiatul lui de 12 ani, Patrick, îl încheie la nasturele cămăşii ca să fie prezentabil.
Pentru că asta e toată discuţia, domnule preşedinte. Dacă ai putere, ca mine, un evantai, ca dumneavoastră, un preşedinte, ca fetele acestea frumoase din echipa de handbal, ce faci cu ea?
Priviţi, putere a avut bărbatul acela uscat, Cristian Gaţu, care şi-a pierdut tatăl, dar a ajuns cel mai bun handbalist din lume. Putere a avut Laura Badea, salutaţi-o acolo, pe pistă, care şi-a îngropat mama şi a devenit campioană olimpică. Putere a avut Răzvan Florea, da, el, băiatul acesta care filmează delegaţia cu un aer relaxat, putere să ia medalie olimpică la nataţie. Ştiţi cîte bazine de elită avem în ţară?! Trei cu indulgenţă.
Un stadion, două stadioane...
Da, va fi greu pentru ai dumneavoastră, domnule preşedinte. Nu vă luaţi după declaraţiile birocraţilor noştri. Nişte tîmpiţi ipocriţi, asta e! Vrem să cîştigăm! Tot! Vrem să-i batem pentru prima oară în istorie pe americani la numărul medaliilor de aur. Plus că mai sînt şi ruşii. I-am ovaţionat cu egală admiraţie, dar vrem să fim numărul 1!
Cu mintea mea de evantai, vă rog să vă gîndiţi la ceva: nu puteţi organiza Olimpiada! Nu cu această generaţie! Dar puteţi construi măcar un stadion... două stadioane... trei stadioane...
Şefii să transpire
Lăsaţi-i pe sportivi! Ei se vor bate, vor face tot ce pot. Şi fiecare medalie va fi un stadion. Dar luaţi ceva din ambiţia mea de evantai. Promit că nu ascult ce vorbiţi! Nu uitaţi seara asta. N-o uitaţi, domnule preşedinte!
Luaţi-i pe după umăr pe Olteanu, pe Ţiriac, pe Morariu, pe Nadia, pe Dobrescu, pe Sandu, pe Lipă, pe toţi cei care au funcţii sau doar imagine, pe cei care au bani sau doar idei, pe toţi cei care transpiră în tribună pentru că au putere şi promiteţi-le că veţi face ceva.
Altfel aţi venit degeaba pînă aici. Şi veţi uita seara.
Chiar cînd veneau ai dumneavoastră...
Aaaa, şi încă ceva! Nu mă supăr că nu m-aţi băgat în seamă la început. Probabil că i-aţi văzut pe Bush şi pe Putin. Dintre toţi cei 80 de şefi de stat şi de guvern, dumneavoastră şi ei v-aţi ţinut tari.
Dar asta nu contează, domnule preşedinte! Faceţi un stadion în care zeci de mii de oameni să mă fluture şi cîţiva şefi de stat să transpire. Pînă la urmă, după cum aţi văzut, tot m-aţi folosit. Chiar cînd defilau ai dumneavoastră. Era atît de cald şi se inventaseră hîrtia, praful de puşcă, evantaiul şi emoţia.
Seara în care China a cucerit inima lumii, iar un preşedinte transpirat a plecat îngîndurat acasă
Eu sînt evantaiul. Degeaba ar fi inventat hîrtia şi praful de puşcă, dacă nu m-ar fi descoperit şi pe mine. Eu sînt evantaiul şi răcoresc fruntea celor 90.000 de oameni din tribune şi chiar şi fruntea dumneavoastră, domnule preşedinte.
1 din 7 locuitori ai Pămîntului e ţăran chinez
Se simt 40 de grade şi umiditate de peste 90% aici, în Bird's Nest. Dar niciodată n-a fost comod. Sîntem 1,2 miliarde de evantaie, din cele peste 5 miliarde. Sîntem multe etnii, priviţi acolo, jos, copii îmbrăcaţi atît de diferit de parcă s-a strîns toată lumea aici.
E greu, domnule preşedinte! E greu să fii evantaiul atîtor oameni, dintre care unii trăiesc din puţin, nu ca aici, la Beijing. 1 din 7 locuitori ai lumii este ţăran chinez, domnule preşedinte, după cum spune filmul documentar făcut de un compatriot al dumneavoastră.
Planul nebunesc din 1998
Artificiile pe care le vedeţi n-ar fi fost posibile acum 10 ani. Oraşul ar fi luat foc. Era plin de siheyuan, case în cele patru colţuri ale curţii. Da, am distrus şi multă tradiţie, domnule preşedinte, UNESCO ne-a arătat cu degetul, dar n-am avut ce face.
Astăzi, în Beijing sînt mai mulţi zgîrie-nori decît în Manhattan. Poate că nu e bine tot ce am făcut, poate că această ceremonie de deschidere, cea mai lungă şi mai scumpă saună din lume, ar fi putut arăta şi altfel.
Stadioane de 40 de miliarde
Aşa sîntem noi, domnule preşedinte. Am investit 200 de miliarde de dolari în modernizarea Beijingului şi încă 40 de miliarde numai în infrastructura sportivă. Atît cît va produce ţara dumneavoastră de azi şi pînă la finalul anului. Nu sînt nepoliticos, domnule preşedinte, vă răcoresc cît pot şi eu.
Priviţi totuşi faţa soţiei dumneavoastră, care se uită prin binoclu la holograme, la jocurile de lumini şi la oamenii care ies din literele cubice! E încîntată. După cum încîntaţi, emoţionaţi şi frustraţi sînt şi cei care privesc la televizor de la dumneavoastră din ţară.
Fără Spielberg
Au început să curgă delegaţiile. Pînă trec sportivii dumneavoastră, mai am timp să vă spun ceva, domnule preşedinte. Nu am făcut de unii singuri ceea ce vedeţi aici. Stadionul e proiectat de Herzog & DeMeuron din Elveţia. Arhitecţii noştri au fost juniori-partneri. Nici o ruşine.
După cum nu ne-a fost ruşine cînd Steven Spielberg a renunţat să mai regizeze festivitatea de deschidere. "O fac pentru Tibet!", a spus el. Şi eu am, domnule preşedinte, o altă părere decît Partidul despre Tibet, dar am mers înainte. Şi ne-am sincronizat.
Ce faci cu puterea
Iată, vin ai dumneavoastră! Să ştiţi că nu vom uita că în 1984 am mers împreună la Olimpiadă împotriva embargoului comunist. Noi, cei mai duri dintre comunişti. Noi nu uităm!
Uite cîtă lume s-a ridicat să vă salute sportivii. Chiar şi domnul acesta puternic cu mustaţă, parcă tenisman a fost, e transfigurat. Are atîta putere şi băiatul lui de 12 ani, Patrick, îl încheie la nasturele cămăşii ca să fie prezentabil.
Pentru că asta e toată discuţia, domnule preşedinte. Dacă ai putere, ca mine, un evantai, ca dumneavoastră, un preşedinte, ca fetele acestea frumoase din echipa de handbal, ce faci cu ea?
Priviţi, putere a avut bărbatul acela uscat, Cristian Gaţu, care şi-a pierdut tatăl, dar a ajuns cel mai bun handbalist din lume. Putere a avut Laura Badea, salutaţi-o acolo, pe pistă, care şi-a îngropat mama şi a devenit campioană olimpică. Putere a avut Răzvan Florea, da, el, băiatul acesta care filmează delegaţia cu un aer relaxat, putere să ia medalie olimpică la nataţie. Ştiţi cîte bazine de elită avem în ţară?! Trei cu indulgenţă.
Un stadion, două stadioane...
Da, va fi greu pentru ai dumneavoastră, domnule preşedinte. Nu vă luaţi după declaraţiile birocraţilor noştri. Nişte tîmpiţi ipocriţi, asta e! Vrem să cîştigăm! Tot! Vrem să-i batem pentru prima oară în istorie pe americani la numărul medaliilor de aur. Plus că mai sînt şi ruşii. I-am ovaţionat cu egală admiraţie, dar vrem să fim numărul 1!
Cu mintea mea de evantai, vă rog să vă gîndiţi la ceva: nu puteţi organiza Olimpiada! Nu cu această generaţie! Dar puteţi construi măcar un stadion... două stadioane... trei stadioane...
Şefii să transpire
Lăsaţi-i pe sportivi! Ei se vor bate, vor face tot ce pot. Şi fiecare medalie va fi un stadion. Dar luaţi ceva din ambiţia mea de evantai. Promit că nu ascult ce vorbiţi! Nu uitaţi seara asta. N-o uitaţi, domnule preşedinte!
Luaţi-i pe după umăr pe Olteanu, pe Ţiriac, pe Morariu, pe Nadia, pe Dobrescu, pe Sandu, pe Lipă, pe toţi cei care au funcţii sau doar imagine, pe cei care au bani sau doar idei, pe toţi cei care transpiră în tribună pentru că au putere şi promiteţi-le că veţi face ceva.
Altfel aţi venit degeaba pînă aici. Şi veţi uita seara.
Chiar cînd veneau ai dumneavoastră...
Aaaa, şi încă ceva! Nu mă supăr că nu m-aţi băgat în seamă la început. Probabil că i-aţi văzut pe Bush şi pe Putin. Dintre toţi cei 80 de şefi de stat şi de guvern, dumneavoastră şi ei v-aţi ţinut tari.
Dar asta nu contează, domnule preşedinte! Faceţi un stadion în care zeci de mii de oameni să mă fluture şi cîţiva şefi de stat să transpire. Pînă la urmă, după cum aţi văzut, tot m-aţi folosit. Chiar cînd defilau ai dumneavoastră. Era atît de cald şi se inventaseră hîrtia, praful de puşcă, evantaiul şi emoţia.
)
)
)
)
)
)
)
