Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat joi, 21 noiembrie 2024, 18:26 / Actualizat joi, 21 noiembrie 2024 18:27
Valeriu Iftime, patronul celor de la FC Botoșani, a vorbit în cadrul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu” despre problemele pe care le-a avut la echipă cu jucătorii care refuzau să meargă la școală. Cel mai cunoscut exemplu: Olimpiu Moruțan (25 de ani), care a terminat liceul, dar a refuzat să mai dea și examenul de Bacalaureat.
Nu e pentru prima dată când Iftime îl critică în public pe fostul său jucător de la FC Botoșani, în prezent la Pisa, în Italia, pentru că a plecat în cantonament cu FCSB în loc să participe la probele examenului.
„Dican? Cum să-l pui rezervă când are două facultăți?”
- Domnule Iftime, sunteți un patron care se bagă?
- Unde? În noroi! Nu, niciodată.
- Ați făcut echipa vreodată?
- Nu, niciodată. Și nu-mi permit să mint la nivelul ăsta. Eu știu să separ lucrurile. În management cel mai important lucru este delegarea. Delegarea de puteri, de autoritate. Să-l încrezi pe ăla și să-i dai totul. Să-l încurajezi când îl doare, să-l temperezi când e prea fericit. Eu îi sun după înfrângeri pe toți: „Nu-i nimic, mergem mai departe”. În rest nu...
- Deci nu vă băgați.
- Am niște parti-pris-uri, să spunem. Când era Moruțan spuneam că vin la stadion să-l văd p-ăsta jucând. Sau îmi plăcea foarte tare de Dican, recunosc. Cum să-l pui rezervă când are două facultăți?! Lasă-l încolo.
Valeriu Iftime: „Moruțan era corigent la matematică, la Cluj, când l-am adus eu”
- Motuțan v-a plăcut cel mai mult?
- Enorm, da, da. El, Dugandzici, Keita...
- Dar Moruțan are aceleași sentimente față de Botoșani?
- El se poartă frumos cu multă lume. Nu știu dacă l-a marcat foarte tare Botoșaniul pentru că e foarte, foarte tânăr și nu știu dacă înțelege. Erau niște etape în viața lui... Era corigent la matematică, la Cluj, când l-am adus eu. Era în clasa a X-a. Și cel mai greu lucru a fost să ia corigența la matematică. Că nici liceul nu-l termina... A venit la Botoșani, m-am ținut de capul lui să facă liceul, dar n-a dat BAC-ul. Apoi s-a transferat la FCSB. Și l-am luat de urechi. „Bă, vino să faci BAC-ul!”. Să pui un copil să învețe carte e greu tare! Nu o să mai ia BAC-ul în viața lui. Așa cred eu...
- Și nu l-a dat nici acum?
- Nu l-a dat și nici nu mai are cum să-l dea. BAC-ul nu mai e că-l dai și-l ia oricine... Trebuie să înveți. Eu am acum patru care trebuie să dea BAC-ul. Îi bat la cap! Anul ăsta chimie, anul viitor matematică, limba română. Să meargă la școală... Lor le e frică de școală. I-am pus să-i ducă la școală să-și vadă colegii... Profesorii sunt complicați. „Nici nu vin la școală și vor notă de trecere”.
„Aveam o responsabilitate de a-l ajuta să crească”
- Așa este. Aveți dreptate.
- L-am luat pe-un portar de-al meu, Brânză îl cheamă (n.r. Ianos Brânză). Profesorul care se ocupa de el l-a curățat și l-a dus la ore. Începuseră orele, a mers cu profesorul, a cerut voie, să se scuze că vine și băiatul ăsta în clasă. Până a ieșit afară profesorul, ăla a fugit! Când a auzit că e școală... Asta a fost și cu Moruțan. Am avut o relație politicoasă cu el, n-are ce să-mi reproșeze el mie. L-am criticat atunci când a greșit.
- Aveți obiceiurile lui Gigi Becali.
- Nu chiar ca domnul Becali, dar spun și eu... Moruțan fiind un talent atât de mare, cumva aveam o responsabilitate de a-l ajuta să crească. D-asta i-am zis și impresarului lui. „Bă, hai să-l ajutăm să facă liceul!”. A terminat liceul, l-au îmbrăcat în alea și mai avea două săptămâni până la BAC, a plecat în cantonament. Se înscria, lua o probă și anul viitor încă o probă. Dacă te duci după zece ani ai uitat tot.