VIDEO EXCLUSIV Adrian Mititelu, mărturisire tulburătoare despre „incidentul” neștiut care i-a marcat viața: „M-am trezit cu tata în închisoare și cu mama în mormânt”

Patronul celor de la FCU Craiova a relatat un episod șocant din adolescență. Evenimentul tragic e descris de Mititelu ca un „incident” între părinții săi, în urma căruia mama lui a murit, iar tatăl a fost condamnat la închisoare. Omul de afaceri nu a dorit să detalieze: „M-a marcat foarte mult”.

Totodată, Adrian Mititelu a povestit cum clubul de fotbal pe care-l patronează începând cu anul 2005 a stârnit numeroase conflicte în familie: „După ce am retrogradat vara trecută, m-am certat cu fiul meu în curte până la 3 dimineața”.

VIDEO. Adrian Mititelu răspunde celor „10 întrebări delicate” la podcastul GSP „2 la 1”: „M-am trezit la 16 ani cu tata în închisoare și cu mama în mormânt”

- Un moment în care nu ați fost mândru de dumneavoastră?
- Sunt mai multe... Fac 20 de ani de activitate în fotbal, chiar dacă 6 ani am fost prin tribunale. N-am fost mândru după un meci cu Iași, când i-am dat două genți în cap arbitrului. Eu sunt un tip pașnic, dar mi s-a părut că ne-a furat și că ne-a omorât arbitrul Sandu, un tip deosebit, cu care am o relație bună, suntem prieteni acum pe Facebook, mai comunicăm. Mi-a fost rușine când am văzut ce am făcut. Mi-a fost rușine și de gestul pe care l-am făcut recent, când am intrat pe teren cu Ceahlăul. Au mai fost gesturi pe care le-am făcut și mi-era rușine când mă vedeam la TV. Sunt multe... Sunt oltean, sunt și zodia pești și mă inflamez rapid. Cine nu mă cunoaște, zice că sunt cel mai rău om. Dar noi suntem ca focul de paie.

- Cea mai grea perioadă din viața dumneavoastră?
- Viața mea e ca un roman. Am fost pătimit de copil. Am avut o adolescență foarte tristă, mi-a murit mama când aveam 16 ani, după un incident cu tatăl meu. Vă dați seama că dintr-o familie superreușită m-am trezit la 16 ani cu tata în închisoare și cu mama în mormânt la 45 de ani. A fost un accident, despre care nu vreau să vorbesc, m-a marcat foarte mult. Când ești copil, uiți repede. Când ești adolescent, uiți târziu. Atunci s-a ales praful de toată gospodăria noastră de la țară. Era o gospodărie foarte frumoasă, cu animale, cu viață. În câteva luni a dispărut tot, a trebuit să rămân acasă, să vând toate animalele. M-am angajat de la 17 ani, mi-am luat viața în piept. Am trăit câțiva ani cu această traumă, m-a marcat foarte mult. Ușor, ușor a început să se cicatrizeze și într-un fel m-a ajutat în viață, că am dat de necazuri de foarte tânăr.

A fost o perioadă grea și cu fotbalul. Odată cu dezafilierea din 2011 am pierdut nu doar o echipă, ci și ceea ce iubeam foarte mult, mi-au fost blocate afacerile, accesul la bani și am avut de-a face cu lucruri pe care nu le credeam posibile într-o țară democratică.

Nu credeam că justiția e mafiotă, cum se spunea, credeam că sunt exagerări, dar eu am cunoscut atâtea lucruri și m-am trezit dintr-un om care avea o viață liniștită, care trăia bine, într-un om cu probleme, cu necazuri, iar dintr-o victimă mă transformasem în vinovat. De foarte multe ori mi-am făcut rugăciuni noaptea în interiorul meu, inclusiv în închisoare. Mă rugam și asta cred că m-a ajutat foarte mult. Am avut zeci, sute de ore de rugăciune, un contact al meu cu divinitatea. Asta m-a ajutat cel mai mult

- Adrian Mititelu, patron FCU Craiova

- Cel mai mare regret pe care îl aveți?
- Fiecare dintre noi avem regrete. Până la urmă, ne mulțumim cu ce ni s-a oferit. Când mă gândesc la ce probleme au alții, noi trebuie să jubilăm, pentru că o ducem foarte bine.

ALEGERI

„Ar fi molozul minții” » CTP, prima reacție pentru GSP.ro după anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale

- Cu cine ați colaborat în fotbal și nu v-ați înțeles absolut deloc?
- Sincer, nu-mi vine niciun nume în minte.

- Cea mai mare dezamăgire trăită?
- Faptul că mulți dintre suporteri s-au dus alături de CSU - nu credeam că e posibilă această chestie, eu având gândirea de suporter. Oameni care erau la tribuna oficială, erau abonați, aveau invitații, aveau fălcile pline la protocolul organizat foarte bine de noi au fost primii și la protocolul lui Rotaru. Și au început să evite sediul clubului meu, devenise o zonă interzisă pentru ei.

- Prima dată când v-ați gândit serios să renunțați la fotbal?
- Au fost multe momente. Chiar și acum, după ce am retrogradat, în noaptea aia... Toți membrii familiei erau chitiți pe mine. Până dimineața, când m-am trezit: cum să închidem noi echipa?! N-o cumpăra nimeni, nici dacă o dădeam gratis. Era o mare palmă pentru noi. După 20 de ani de muncă... Era un fel de capitulare. Dădeam apă la moară tuturor celor care spuneau că Mititelu nu e în stare, nu face, nu drege. Se duceau 20 de ani de muncă pe apa sâmbetei. Nu puteam ceda așa ușor. Adiță a fost cel mai vehement să renunț, toată noaptea m-am certat cu el în curte, până la 3 dimineața. Până și-a dat seama că n-are cu cine, i-am zis că e exclus așa ceva. Și-a dat seama că nu se poate. Fiica mea a fost concesivă, probabil nu voia să mă supere. Ea a fost de partea mea și am avut un atu, m-a sprijinit.

- Meciul care v-a traumatizat?
- Mai multe. Meciul cu Benfica, din trecut... Mai aproape de noi, jocul de cotitură a fost cu Vaslui, în 2009, când am fost la un pas, la un amărât de egal să ajungem în cupele europene. Eram pregătiți toți cu mese festive, cu porci, cu vițel la proțap. Ne-a bătut Vaslui, 1-0, a dat un gol Wesley în prima repriză, apoi tot meciul am fost pe ei, dar n-am mai egalat.

- Cel mai mare sacrificiu pe care l-ați făcut pentru fotbal?
- Am făcut sacrificii imense, mi-am pus toți banii la bătaie pentru fotbal. Neînțelegeri în familie, s-a ajuns la discuții aprinse... Mi s-a cerut să renunț la fotbal și am zis că nu se poate, decizia e irevocabilă.

- Cel mai mare compromis?
- Am mai făcut, dar în limitele bunului simț, nu am fost implicat în jocuri de culise.

- Vi s-a propus vreodată să trișați?
- Mi s-a propus. O singură dată am avut o slăbiciune. O am pe suflet. Eram cu marele Ilie Balaci, cu mai mulți prieteni de-ai mei, înainte de un meci cu Timișoara. Jucam acasă. Și s-a pus Ilie pe mine: „Hai, domne, să vorbim cu Timișoara, să facem egal”. Ilie era director tehnic la noi. Nu mai țin minte exact, exact ce mi-a spus, dar era ceva de genul ăsta. Țineam mult la Ilie și el era cu nebuniile astea... Aveam noi nevoie neapărat de un punct. Și m-a determinat să intrăm într-o discuție cu Iancu. N-am făcut nimic, Iancu ne-a refuzat din prima. Mi-era rușine să-l contrazic pe Ilie, țineam la el enorm. A fost singura dată când eu am avut un rol activ într-un astfel de caz. Nu știam cum se poate face așa ceva. A fost o discuție de un minut și jumătate, m-am bucurat că Iancu ne-a refuzat. Am avut-o toată viața mea pe conștiință. E singura chestie pe care am avut-o pe suflet. Mă simțeam rușinat că am putut să mă gândesc la așa ceva. Chiar dacă accepta Iancu, nu cred că se putea face. Era prin 2006, 2007, 2008, nu mai rețin sigur. Am spus-o acum ca să mă descarc. În schimb, mi s-au propus de foarte multe ori aranjamente, de 5-6 ori, și am respins din start.

De exemplu, Pinalti (n.r. - Gheorghe Ștefan, fostul patron al Ceahlăului) a venit cu portbagajul plin cu bani la mine, în 2008, culmea, când a fost și „Cazul valiza”, al lui Gigi Becali. M-am întâlnit cu Pinalti la Slatina, la Alro, în parcare: „Băi, băi, Adriane, băi, hai, bă, ajută-mă și pe mini, băi. Am 200.000. Vreau și eu un punct, băi”. I-am zis că nu pot. M-a sunat cu o săptămână înainte. Eu mi-am dat seama ce vrea, dar m-am dus de rușine să mă întâlnesc cu el. În parcare, i-am zis să mă lase să vorbesc, să văd ce pot să fac. I-am zis așa ca să scap de el. Am plecat de-acolo, dus am fost!

După, le-am zis la toți: „Ia uite, bă, ce vrea Pinalti!”. Eu vorbeam la telefon special, să mă audă (n.r. - să fie interceptat), dar pe mine nu m-a auzit nimeni. Eu vorbeam cu Becali de cum face cu valiza la Cluj, dar alea cu Pinalti n-au apărut în discuții.

Noi jucam pe Extensiv la aceeași oră cu CFR - U Cluj. Ne-a arbitrat Istvan Kovacs cu Ceahlăul. Ne-a furat pe față, de mic a fost pervers. Cel puțin în 7-8 faze faultau ăia și dădea tot pentru ei. 1-0 Ceahlăul, 2-1 pentru noi, 2-2 și facem 3-2 pe final (n.r. - rezultat în urma căruia Ceahlăul a retrogradat în Liga 2). Lor le trebuia un egal. S-au pus apoi pe noi, faultau ei și Kovacs fluiera contra noastră. A făcut japcă pe față, a avut misiune de la Federație acest Kovacs să îi ajute pe cei de la Ceahlăul. Pinalti mă sunase atunci de 99 de ori, nu i-am mai răspuns, era deja enervant. Omul n-avea nicio problemă, era cu Băsescu, cu mafia PDL-istă, n-avea griji

- Adrian Mititelu, patron FCU Craiova

VIDEO INTEGRAL. Adrian Mititelu, invitat la podcastul GSP „2 la 1”

Despre Adrian Mititelu:

• prima oară patronul Universității Craiova între 2005 și 2011, perioadă în care a investit milioane de euro fără să obțină nicio performanță notabilă;
• în 2011, echipa a fost dezafiliată de FRF, el aflându-se în război deschis cu Mircea Sandu și cu Dumitru Dragomir;
• a intentat procese, a refăcut echipa, a început din Liga 4 și a reușit să revină pe prima scenă în 2021. În prezent, FCU Craiova se află în eșalonul secund, după ce vara trecută a retrogradat din SuperLiga;
• în noiembrie 2020 era condamnat la închisoare, fiind acuzat de evaziune în cazul transferului lui Mihai Costea de la Universitatea Craiova la FCSB. A fost eliberat după ce a ispăşit un an şi 7 luni din pedeapsa totală de 3 ani.