Articol de Iosif Popescu (video), Cătălin Stroia - Publicat luni, 04 septembrie 2023 14:04 / Actualizat luni, 04 septembrie 2023 22:06
Fundașul stânga Andrei Dragu (23 de ani) dezvăluie pentru GSP.ro ritualul său de dinaintea jocurilor și persoanele cărora le-a dedicat singurul tatuaj.
Andrei Dragu crede că jucătorii n-ar trebui să renunțe la școală și mărturisește ce antrenor român i-a schimbat perspectiva în perioada în care a început fotbalul profesionist.
VIDEO. Andrei Dragu: „Sub nicio formă fotbaliștii nu trebuie să renunțe la școală”
- Salut, Andrei! Ce-ți mai aduci aminte din momentul în care ai început fotbalul la Târgu Jiu, în orașul tău natal?
- De pe la 16 până la 20 de ani, cariera mea a trecut printr-un roller coaster. Am început la "județeană", am urcat în ligile a 3-a și a 2-a, apoi am picat iar în a 3-a. Visurile, speranțele mele păreau să se șteargă, nu prea mai aveam încredere în ceea ce voiam să fac.
- Și totuși, ai continuat!
- Exact și am decis să mă întorc acasă, la Viitorul Târgu Jiu, unde am avut o perioadă extraordinară. M-a ajutat foarte mult venirea lui Flavius Stoican. Dânsul mi-a dat o putere în plus prin modul său de a gândi și de a antrena. Țin minte și acum o discuție în vestiar. Cum a venit la echipă, ne-a spus: "Băi băieți, vreau play-off-ul!". Noi abia eram 15-16 jucători în vestiar. Ne dădeam coate unul celuilalt și ne ziceam: "Ce vrea domnu' Stoican? Play-off?!?". Și totuși, am fost la un pas. N-am prins play-off-ul pe ultima sută de metri, dar eu, personal, am reușit să prind transferul la FC Botoșani, în prima divizie.
- Cine te-a ajutat să treci peste această perioadă?
- Cel mai mult, părinții mei. Dacă nu era susținerea lor, azi nu mai eram în Liga 1. Ei m-au îndrumat să fac fotbal.
- Te mai cheamă și Fernando. Ai mai trăit și prin străinătate sau e un nume dat special de familie, de la vreun jucător?
- Am trăit toată viața în România. Mama mi-a zis că mi-a pus numele Fernando după un fotbalist. Dar mai degrabă cred că e de la o telenovelă.
- Cum ți-ai descrie copilăria?
- Pentru mine a fost una normală. Din punctul meu de vedere, ceva ce nu mai există astăzi. Adică fără telefoane și alte lucruri. Nu stăteam în casă aproape deloc. Ori la școală, ori la antrenamente, ori în parc cu prietenii. La noi, jucătorii de fotbal, copilăria e cumva altfel, cu mai mult sacrificiu. Când prietenii mei erau la distracție, eu plecam prin cantonamente și munceam suplimentar. Totuși, nu mă plâng!
- Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut?
- N-aș spune că am făcut sacrificii deocamdată. Poate vor urma, dar sacrificiul de bază este că renunți la timpul tău. Ce ai tu și nu au alții este că renunți la timpul tău.
- Ai spus că ai îmbinat școala și fotbalul. Ce materie ți-a plăcut cel mai mult?
- Să fiu sincer, n-am excelat la școală, însă n-am fost niciodată corigent la vreo materie. Mi-au plăcut geografia, limba română... Mi-am setat mereu idea că sunt român și trebuie să știu să vorbesc și să scriu bine, ortografic.
Andrei Dragu: „Ascult 2Pac, Eminem și BUG Mafia”
- E o temă largă de discuție. Ar trebui ca jucătorii să abandoneze sau nu școala?
- Nu, în niciun caz! Școala te dezvoltă enorm! OK, că sunt unele materii sau programe considerate mai învechite, e altceva. Materiile de bază trebuie învățate! Aici mă refer la matematică, te ajută și la fotbal! La fel și româna, istoria, geografia.
- Ce-ți place să faci cel mai mult, în afara fotbalului? Ceva ce puțină lume știe despre tine?
- Ascult foarte multă muzică, cei din jurul meu știu asta. Merg la tenis de câmp în timpul liber. De mic mi-a plăcut Roger Federer și, mai nou, îmi place Carlos Alcaraz.
- Ai vreun playlist favorit înaintea unui joc?
- Îmi plac foarte mult 2Pac, Eminem. De la noi ascult Cabron, mult hip-hop. Înainte de meciuri îmi pun BUG Mafia, La Familia, mă motivează mult.
VIDEO. Andrei Dragu: „Și-a dedicat toată viața pentru mine”
- Ai un tatuaj vizibil pe umărul drept. Ce reprezintă și care e povestea lui?
- Mi-am tatuat numele părinților mei. Mai e un înger, care simbolizează pe cineva drag din familia mea. Cineva care m-a crescut în mare parte și care acum nu mai e printre noi. Acea persoană este bunica mea, care s-a ocupat de creșterea mea, cât timp părinții erau la serviciu. Se chinuia să-mi pună mereu ceva pe masă și să mă educe... Se ocupa de absolut tot, pentru că mama și tata aveau un program foarte aglomerat.
- Cineva din familie ți-a dat vreun sfat pe care să-l ții minte?
- Am o relație foarte bună cu bunicul din partea mamei. M-a susținut întotdeauna, de când eram mic. Cel mai frumos sfat pe care mi l-a dat a fost să nu fac compromisuri în viață. Și orice fac, oriunde merg, să Îi mulțumesc lui Dumnezeu.
Citește și alte știri:
Detalii despre ultimul transfer realizat de FCSB: „E înfometat!”
Presa internațională vuiește după ce România - Kosovo a fost abandonat: „Haos!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
