Articol de Bogdan Fechită - Publicat vineri, 18 octombrie 2013 00:00 / Actualizat vineri, 18 octombrie 2013 16:10
Dacă ar fi să căutăm fotbaliştii care şi-au construit întreaga lor carieră la o singură echipă, gîndul ne-ar duce imediat spre jucători mari ca Totti, Maldini sau Scholes. Liga 1 propune şi ea cîţiva fotbalişti devotaţi echipelor la care au crescut.
Cornel Dinu (Dinamo)
Cel mai titrat din această listă, Cornel Dinu e un nume care se confundă cu o mare perioadă din istoria lui Dinamo. Clubul din "Ştefan cel Mare" numără 65 de ani de existenţă, iar la peste jumătate dintre aceştia a fost prezent şi Dinu, fie că a avut calitatea de jucător, antrenor, manager sau administrator delegat. Ca jucător, a evoluat timp de 17 ani numai pentru Dinamo - din 1966 pînă în 1983. A cucerit 6 titluri, două cupe şi a fost declarat de trei ori fotbalistul român al anului.
Flavius Domide (UTA)
Domide ocupă un loc de cinste în memoria suporterilor arădeni. Născut în Arad, atacantul a activat întreaga sa carieră pentru echipa oraşului său. A început încă de la juniori, în 1959, iar peste şapte ani a fost promovat la prima echipă. Aici şi-a petrecut 13 ani din viaţă, pînă în momentul în care a pus ghetele în cui. A făcut parte din lotul României la Campionatul Mondial din 1970 şi are în palmares două titluri cucerite cu UTA (1969 şi 1970).
Alexandru Forminte (Ceahlăul)
Forminte are în palmares 13 sezoane petrecute la Ceahlăul. A rămas la echipă şi la bine şi la greu, refuzînd să plece atunci cînd gruparea nemţeană cădea constant în Liga B. Totuşi, la începutul acestui an, şi-a reziliat de comun acord contractul cu Ceahlăul deoarece nu mai era luat în calcul de antrenor. A încercat să îşi caute o altă echipă, însă fără succes, aşa că Ceahlăul rămîne singurul lui club din carieră. ”Am fost pe teren la toate bucuriile, si de fiecare dată sentimentele au fost aparte, dar si la toate supărările, tristetea fiind de o mie de ori mai mare ca a altora”, declara fundaşul după ce s-a despărţit de echipa de sub Pietricica.
Octavian Grigore (Petrolul)
Ploieştenii au şi ei un jucător care şi-a dedicat întreaga carieră de jucător Petrolului. Timp de 19 ani, Octavian Grigore a ridicat tribunele în picioare cu stilul său de joc. Deşi a evoluat ca fundaş, Tavi a avut mereu o priză bună la gol. A înscris 52 de goluri în Liga 1 şi face parte din top 100 al fundaşilor-golgeteri din întreaga lume. Singurul trofeu din palmares este Cupa României, cucerită în 1995, în faţa Rapidului.
Alexandru Neagu (Rapid)
Nici Marian Rada, nici Dan Coe. Primul plăteşte tribut perioadelor petrecute la Rocar şi Universitatea, iar al doilea şi-a încheiat cariera la Royal Antwerp şi Oţelul. În schimb, rapidiştii nu lipsesc din acest top şi ni-l propun pe Sandu Neagu. Şi-a încălţat prima dată ghetele în Giuleşti în 1963, ca junior, iar din 1965 a jucat numai la echipa mare. Timp de 13 ani, pînă în 1978, perioadă în care a reuşit să intre în inima suporterilor de lîngă Podul Grant. Neagu are în palmares două Cupe ale României: 1972 şi 1975, dar și un titlu cu Rapid (1967).
Constantin Stancu (Argeş)
Între 1970 şi 1990, Constantin Stancu a activat timp de 20 de ani în trivale, incluzînd şi perioada junioratului. A bifat 447 meciuri în Liga 1 şi rămîne pe locul 7 în topul prezenţelor all-time în campionatul intern. A rămas fidel grupării piteştene, deşi nu a reuşit să cîştige niciun trofeu alături de FC Argeş.
Cătălin Tofan (Oţelul)
Cariera de jucător al lui Tofan se leagă de o singură echipă: cea a oraşului său natal. Şi-a făcut debutul în fotbal cu Oţelul şi tot de aici s-a retras. Timp de 15 ani nu s-a gîndit deloc să schimbe aerul, fie şi la o altă echipă din ţară. S-a retras în 2003 şi a primit un post în staff-ul echipei, poziţie din care şi-a dat demisia în 2010.
Zsolt Szilágyi (U Cluj)
Szilágyi este singurul jucător din această listă care se află încă în activitate. Este, însă, foarte puţin probabil să renunţe la U Cluj pe final de carieră. Are 32 de ani, din care 22 de ani i-a petrecut la gruparea clujeană. A făcut timp de şapte ani junioratul, iar din 1998 a rămas în lotul primei echipe. E considerat de suporteri ”Unicul căpitan”, datorită ataşamentului său pentru culorile alb-negre. S-a încercat de mai multe ori îndepărtarea sa de la echipă, însă suporterii clujeni au luat mereu atitudine şi au reuşit să schimbe intenţiile conducătorilor.