Articol de GSP - Publicat miercuri, 12 decembrie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 12 decembrie 2012 19:30
George Copos continuă scrisorile-replică adresate editorialiştilor GSP. După răspunsurile pentru Decebal Rădulescu, Maria Andrieş şi Cristian Geambaşu, patronul Rapidului a reacţionat şi ca urmare a editorialului scris de Adrian Georgescu în Gazeta de azi, intitulat "Mesajele lui Copos către omenire".
Iată materialul postat de Copos pe blog, cu titlul: "Scrisoarea a V-a. Răspuns la scrisorile 117, 223, 716 şi la SMS 428":
"Stimate domnule Adrian Georgescu,
„Prostul nu râde. Se supără!”, afirmă scriitori ruşi Ilf şi Petrov în cartea „Atitudine dispreţuitoare faţă de stomac”.
Sunt convins de adevărul acestei afirmaţii. Ca atare, daţi-mi voie să mă amuz copios de textul dumneavoastră, scris „iute şi piperat”, cu talent, imaginaţie şi mult umor de calitate.
Spre deosebire de distinşii şi distinsele dumneavoastră colegi şi colege cu care corespondez de câţiva ani, şi care au veleităţi de analişti economico – financiari ai fenomenului „fotbal”, fără a avea, din păcate, expertiza şi informaţiile necesare, dumneavoastră trataţi chestiunea cu umor, cu superioritate şi cu destindere. Foarte bine faceţi pentru că în preajma Sărbătorilor oamenii vor să şi râdă, nu doar să acuze şi să urască.
Ca să rămânem pe aceiaşi lungime de undă vă mărturisesc că îmi daţi idei grozave, la care nu m-am gândit. Ideea de a da sâmburi de cireşe ca întăritor de efort, menţionată în Scrisoarea dumneavoastră nr. 117, e de luat în seamă. Am să îl rog pe medicul echipei să studieze calităţile produsului recomandat. Totul depinde însă de poziţia şi amplasamentul cireşii: pe tort sau pe colivă. Mă gândesc spre exemplu la coliva sportului românesc, aşezat pe principii inadecvate timpului în care trăim. Rezultate: aproape pe toate liniile vin informaţii despre eşecuri peste eşecuri. Inclusiv la sporturi la care, pe vremuri, „făceam legea”: atletismul – fără medalie olimpică, după zeci de ani; handbalul – ratarea semifinalelor la Campionatul European; fotbalul – în colaps; canotajul – sub aşteptări la Olimpiadă. Şi se poate continua cu exemplele.
Trecând la Scrisorile dumneavoastră nr. 223 către public, şi 716, către mine însumi, constat că înclinaţia spre „a şugui”, cum zicea Ion Creangă, nu vă împiedică să judecaţi foarte corect situaţia: într-adevăr, legea română a insolvenţei a fost gândită pentru a resuscita organisme economice aflate, dacă nu în „moarte clinică”, cel puţin într-o stare de slăbiciune. Aveţi dreptate când spuneţi că echipei „îi va merge mai bine legată la aparatele de menţinere în viaţă ale statului.” Într-adevăr, statul are interesul să ţină în viaţă comercianţii. Un comerciant mort nu plăteşte impozite, nici nu face export, nici nu dă de lucru, nici nu joacă în Europa. Unul viu – da ! Dacă poate, fi, deci, readus pe linia de plutire, e foarte bine. Asta e gândirea legată de regulile insolvenţei. Şi dacă Statul, în marea lui mărinimie (mărinimie cu care, spre exemplu, a crescut numărul de parlamentari cu 25 % în preajma anului 2013, care se anunţă ca fiind cel mai greu din întreaga criză pe care o traversăm), va dori să plătească administratorul judiciar, nu ne vom putea opune. Sunteţi însă sigur de mărinimia Statului ?
Despre portofelul gol găsit în stadion („P.S. Mă adresez acum direct ocupantului locului 32, rândul 2, tribuna I, de la partida de sâmbăta trecută. Pentru portofelul gol găsit acolo oferiţi recompensă?”): cred că este al meu. În el au fost 30 de milioane de euro, la începutul aventurii mele la Rapid. Dacă ziceţi că este gol, înseamnă că aveţi dreptate. Şi eu zic la fel, acum este gol! Din păcate!
„Angajaţii care se ocupă cu dezlipirea tapetului şi cu parchetul” lucrează în perspectivă. După terminarea procedurii de insolvenţă care, sper, va duce la redresarea Rapidului, tapetul şi pachetul urmează, oricum, să fie înlocuite cu altele noi.
Scrisoarea 803, către ceilalţi creditori, ne umple de groază vorbind despre Sfârşitul Lumii, potrivit calendarului mayaş, şi despre recuperarea datoriilor de către creditori, noi fiind cei mai mari dintre ei. Nu ştiu cum au calculat mayaşii, dar sfârşitul unei lumi – lumea fotbalului, aşa cum a fost ea până acum - este aici şi îl trăim cu toţii, fără să simţim, poate. Planeta – fotbal se scufundă. Încet – Încet!
PS. Dialogul permanent cu cotidianul dumneavoastra ma face sa cred ca, intr-adevar, voi ajunge la Scrisoarea 803 !
Cu stimă,
Gheorghe Copos"
)
)
)
)
)
)
