Comparația e cam deplasată. La CV, la talent, la orice, grecul e cu mult în spatele celor doi. Însă, cu pixul în mână, cele 3 reușite ale grecului, fost la Everton, egalează cele două ale lui Răducioiu (West Ham) și golul lui Moldovan (Coventry).

S-ar putea face haz de necaz, dar nu e cazul. Dinamo e la două puncte de hău. Nu că acum n-ar fi tot departe de orice idee de salvare.

Puțin mai obiectiv decât comparația de mai sus, putem analiza, pe compartimente, agitația termică în alb și roșu.

E vinovat Mircea Rednic?

OK, vorbind obiectiv - da și nu.

DE CE E VINOVAT: Pentru că loteria fotbaliștilor aduși în miez de sezon nu are cum să iasă bine. Iar „Puriul” n-o face pentru prima oară. E ca la loto. Poți nimeri un număr, însă, de cele mai multe ori, grosul numerelor le vei prinde pe lângă. Așa cum finalizează jucătorii lui Dinamo. 

DE CE (MAI E) VINOVAT: Fost jucător cu nume la Dinamo și echipa națională, Rednic e pus în postura ingrată de a reveni (a câta oară?) la clubul care l-a propulsat (nu lansat, a făcut-o Corvinul). Adâncită în noroaiele retrogradării - mai rău de la an la an - Dinamo are pe margine un tehnician care trăiește fazele ca un fan și, de multe ori, pare că-și varsă frustrările pe nereușitele generației noi, una incomparabil sub cea a anilor ‘80. Cu un grup căzut psihic, efectul a ceea ce deja nu mai e o simplă dojană adaugă greutăți. 

Tensiunea s-a creat și prin morișca (cu scuze pentru Mateianu) în care Sorescu, Torje, Filip ies din echipă, din lot, se întorc, un du-te-vino deloc de bun augur.

DE CE NU E VINOVAT: Totuși, îl putem acuza pe Rednic de ratări precum cele ale tânărului Itu, două mingi lansate zmeu în două meciuri consecutive? Nu. Pe lângă lipsa firească de valoare, conformă cu timpurile, anumite faze par tratate superficial de fotbaliști. Să-i luăm pe rând.

Iliev, tras în jos de Dinamo

În Ștefan cel Mare se cristalizează trei categorii de jucători. Cei care vor, dar nu pot. Cei care pot, dar le lipsește un imbold. Cei care nu pot și nici nu vor. Iliev are statut special: l-ai pune în a doua categorie, dar parcă e cu o clasă față de mulți colegi. Și nu-ți vine.

Plamen Iliev e unul dintre jucătorii buni de la Dinamo. A schimbat echipe OK în carieră, a jucat bine la Botoșani și Astra, unde și-a făcut un renume de portar sigur. A ajuns apoi la Ludogoreț, unde a luat trei titluri de campion. Un CV decent și chiar bun dacă vorbim de Liga 1.

La Dinamo, Iliev nu pare să se regăsească. Sigur, doar un gol luat în ultimele două etape după 14 (!) în primele 6 partide e un progres. Însă Iliev și-a arătat vulnerabilitățile împotriva Clinceniului. La 1,82, el nu e un portar înalt. Ezită la ieșiri. Și asta s-a văzut contra Academicii. Așa a luat golul. 

A mai avut o fază identică în repriza secundă, când a prins mingea reluată spre poartă de un adversar. A rămas însă pe linie, unde ești sensibil în fața unor stoperi precum Vinicius, să dăm un singur exemplu.

Cele 3 categorii de jucători care au dus-o pe Dinamo la retrogradare:

1. Cei care nu pot mai mult

Dacă ați văzut meciul cu Academica, pe final, gazdele (de la Giurgiu, în fine) țineau de minge undeva în partea din stânga a atacului, urmărind să blocheze jocul în colțul terenului. 

Dinamo recuperează greuț. Urmează câteva secunde bune de uluială, în care Marco Ehmann primește mingea să bată un aut, apoi aruncă mingea direct la adversar. 

Ehmann e un fotbalist decent grație fizicului, calitate care l-a propulsat și în perioada junioratului. L-a adus inclusiv la o selecționată a Germaniei de juniori, trecând apoi la U18 în galben. Ei, la fel ca Ricardo Grigore, ieșirea de la juniori a însemnat o tură pierdută la o cursă de 10.000 metri. 

Firește, atât Ehmann, cât și Grigore pot evolua în timp. Experiență acumulezi și dacă ești Vali Crețu, și dacă ești Balint. Să nu mai zicem de Andrei Radu, un băiat care impresiona la juniori - a fost și căpitan la lot (parcă U17, antrenor Bumbescu sau Ungureanu, nu mai țin minte exact, chiar înainte de schimbarea șefiei FRF - 2013).

Însă, în momentul ăsta, șutul înapoi, diferența dintre ce se joacă la seniori și cu ce erau obișnuiți, pe ce se insista în cazul lor (fizic mult peste al adversarilor de vârstă) e mare. Unele lacune, nu toate, vor fi umplute, însă procesul va dura. În clipa asta chiar par că nu pot mai mult.

Dacă observăm că enumerarea regăsește trei sferturi din apărare, remarca devine serioasă.

2. Cei care pot, dar le lipsește un imbold

Aici s-ar putea insista în pauza de iarnă. Sorescu e aici. Torje e aici, însă Torje, pe lângă execuții ca-n meciul cu Rapid, își poate pune la punct și partea fizică (a avut 5 luni de pauză între ultima perioadă din Turcia și cea de la Dinamo).

Torje e o rămășiță dintr-un fotbal mai bun pentru noi. A prins meciuri tari, a prins Dinamo în cupele europene. A jucat în Italia, a jucat în Spania. La echipe modeste, sigur, însă mult peste clasa actualei prime divizii.

Cu 2-3 colegi potriviți, Torje ar putea conta mai mult.

Dacă la Torje e firească o evoluție mai ștearsă după atâta vreme, miră puțin evoluțiile lui Itu. Băiatul nu era rău la CFR, părea (alături de Petrila) juniorul răsărit al echipei campioane.

Totuși, din exterior, Itu arată că are moralul scăzut.

La fel sunt și juniorii pe care s-a insistat mult în acest sezon. Sigur, pentru ei e bine. Crești. Nu și pentru club.

3. Cei care nu pot și nici nu vor

În general, armata de fotbaliști veniți în timpul sezonului. E prea repede pentru o părere? Poate.

Însă Gluhakovici, Kainourgios sau Nunici nu sunt nici pe departe ce trebuie. 

Și, cel mai probabil, vor ajunge pe lista deloc selectă a străinilor plecați din Groapă fără să bifeze nici măcar 10-15 meciuri.

Delorge, Michel Platini, Starokin, Brito, Ghomsi. Lista se vrea împănată.

Și nu lasă loc de concluzii. Dinamo e Petrică, retrogradarea e lupul. Iar o iarnă fără cimentarea unor posturi de bază, fără o dovadă de siguranță care să mai crească moralul - chiar și niște transferuri reușite ar putea s-o facă - nu mai lasă loc de strigat după ajutor.