Articol de Andrei Crăiţoiu, Remus Răureanu - Publicat miercuri, 20 iunie 2018 16:56
Luigino Pellegrini, fostul impresar al lui Roberto Baggio, povestește cum se făcea selecția în Italia în 1990: nici măcar o supervedetă nu era sigură de convocare dacă nu accepta să joace pentru Juventus.
Roberto Baggio s-a mutat în Argentina și e ocupat cu vânătoarea, nu mai e legat de fotbal altfel decât ca prezență în amintirile suporterilor. "Il Codino", mijlocașul ofensiv supertehnic, imprevizibil, spectaculos nu mai face parte din joc la 51 de ani.
Amintiri despre Baggio sunt întreținute și de Luigino Pellegrini, o persoană care l-a cunoscut bine într-o colaborare care a durat 10 ani. Pellegrini, fostul impresar al fotbalistului, s-a stabilit în România de 20 de ani, e căsătorit cu o româncă și are copii. Din când în când, se revede cu Roberto, dar nu în legătură cu fotbalul, ci tot cu vânătoarea: Luigino îl conduce în Călărași pentru partide de împușcat rațe și gâște.
- Domnule Pellegrini, ce nu mai are Italia de lipsește de la Mondialul din Rusia? Până și pe noi, românii, ne-a mirat că "squadra" a rămas acasă.
- E un dezastru și ca imagine, și ca bani. Federația a pierdut milioane de euro. Păcat! Asta e, ne consolăm cu gândul că nu i s-a întâmplat doar Italiei, au mai fost naționale mari care au lipsit de la turnee finale. Problema e că "vecchia guardia" se va retrage și nu văd campioni printre tineri, nu văd fotbaliști noi care să devină la fel de buni ca Buffon, Chiellini, Bonucci. Poate speranța ar fi într-un selecționer bun, care să-i așeze în așa fel încât rezultatele să fie mai bune decât e valoarea individuală. Mancini e potrivit pentru restart, e ambițios și e un băiat bun.
- Chiar nu găsiți niciun fotbalist foarte bun sub 30 de ani?
- Immobile. Dar să-l vedem în sezonul următor și pe el, dacă se menține. Italia a mai avut atacanți care au dispărut rapid. În anii '90, Toto Schillacci a avut o perioadă în care marca și dacă șuta de la o poartă la alta! Îi intrau toate mingile. Apoi a picat, n-a mai confirmat.
"Sunt suporterul lui AC Milan. Mino Raiola a greșit când i-a băgat în cap o mie de idei lui Donnaruma. E un copil, e afectat de presiunea uriașă creată în jurul lui"
- Au mai fost cazuri și mai recent. Cassano, Pazzini s-au prăbușit și ei.
- Da, și vedem și în România cazuri asemănătoare. E tot mai greu pentru un tânăr care ajunge să aibă succes, e greu să-și mai țină capul pe umeri. Fotbalul nu mai e ca pe timpuri, e tot mai mult nevoie de educație, de un psiholog. În Italia, psihologul în fotbal a intrat cu Sacchi, el a apelat la așa ceva. Baggio nu suporta psihologul, făcea glume pe seama lui. Spre norocul lui, Roberto a fost o persoană echilibrată, nu avea nevoie de consiliere.
- Dacă mental a fost în regulă, fizic a suferit, s-a chinuit cu accidentările grave.
- Când l-am cunoscut, în 1986, era în cârje. Nimeni nu știa dacă avea să mai joace și oricum nu i se prevedea un viitor grozav. După fiecare antrenament, la fiecare echipă la care a jucat, rămânea o oră și jumătate în sală pentru exerciții de întărire a musculaturii picioarelor. Muncea cu lacrimi! A continuat pentru că iubea fotbalul. Când era la Brescia, a zis la un moment dat că renunță, după care s-a întors pe teren, într-o lună și ceva, și a dat și gol.
- În afara accidentărilor, a mai plătit și din pricina conflictelor cu antrenorii, nu? Cu Mazzone, la Brescia, cred că a fost cel mai simplu.
- Cu Mazzone a avut o relație bună, da. Și cu Luigi Maifredi la Juventus. Roberto nu accepta scuzele pe care le căutau antrenorii când echipa juca slab. Nu suporta să fie băgați la înaintare jucătorii! După primul meci de la Mondialul din '94, Sacchi a zis "nu ați alergat!". Baggio a intervenit: "Mister, chiar am alergat! Poate nu v-ați uitat la meci!". Cu Trappatoni a fost așa și așa, să zicem că a mers. Cu Lippi a fost un dezastru. Roberto a trecut de la Juventus la Milan fiindcă Lippi nu-l mai voia la Torino. La 4 și jumătate dimineața am semnat actele cu Braida și cu Galliani, l-am sunat pe Giraudo, de la Juventus, și l-am înștiințat că s-a rezolvat, Baggio pleca. Apoi a dat peste Lippi și la Inter.
- Și de ce a acceptat să lucreze cu Lippi și la Inter?
- Când să semneze cu Inter, i-am spus "Robi, e Lippi!". "Nu e problemă, am vorbit cu el și va fi OK". Nu a fost OK, dovadă că unele persoane nu se potrivesc, pur și simplu.
- Ce fel de fotbalist credeți că ar fi fost dacă ar fi fost sănătos, cu picioarele întregi?
- Ar fi câștigat două, trei Baloane de Aur în plus. El a pierdut ani de zile din cauza accidentărilor. Oricât de tare ai fi tu, când intri pe teren îți amintești de tot ce ai pățit, nu uiți niciodată durerile teribile. Ziariștii comentau după câte un meci "a dispărut Baggio!", dar el era chinuit de dureri, nu se putea mișca!
"Jucătorii români suferă când ajung în Italia din cauza diferenței de pregătire fizică. Românii sunt firavi. Ar putea să recupereze într-un an diferența de pregătire, dar pentru asta e nevoie de muncă"
- Se câștiga foarte bine în fotbal și acum 30 de ani?
- Banii sunt mult mai mulți acum, au explodat prețurile și salariile. E prea mult, e o bulă greu de menținut! Sigur, deocamdată piața rezistă fiindcă arabii și chinezii pompează bani în sistem.
- De ce nu ați continuat ca agent, dacă tot s-au înmulțit banii?
- M-am retras pentru că e o lume aparte, o lume ciudată, în care trebuie să accepți niște compromisuri greu de tolerat.
- Cu Baggio cum ați ajuns să lucrați?
- Când juca la Fiorentina, eu eram consultant financiar și printre clienți o aveam și pe sora lui Roberto. În acel moment, Baggio era reprezentat de Caliendo, cel mai mare agent, cel care a și inventat noțiunea de impresar de fotbaliști. Am ajuns să discut cu Roberto despre investiții, despre planuri financiare. El mi-a spus că vrea să fiu agentul lui. "Dar eu nu am experiență în așa ceva!". A zis că nu conta și am devenit impresar. Și au apărut problemele.
- Care probleme?
- În '90, el nu a vrut să plece la Juventus, a ieșit un megascandal la Florența, unde era foarte iubit. Un adevărat război a fost la Florența! Roberto nu voia să plece, dar când te sună Giovanni Agnelli, omul numărul unu din Italia, patronul țării, nu doar al lui Juventus, și spune "vrei să mergi la Mondial? Semnează cu Juve!"...
- Avea Juventus o asemenea influență?
- Ooo, da!
"Antrenorii ar trebui să-i educe pe copii, să-i formeze ca oameni adevărați, nu doar să jongleze cu mingea, că nu mai ajunge nici în fotbal să jonglezi, nu mai e de ajuns!"
- Vă ocupați de organizarea unei tabere Juventus pentru copii în perioada 15-27 iulie. Care e planul?
- Scopul e să aducem performanță. Eu am doi copii care joacă fotbal și știu ce vorbesc: m-am lovit de n ori de probleme, de incompetența antrenorilor, care au senzația că pot face ce vor ei cu copiii. Mulți îi terorizează pe copii! Fiul meu de 9 ani e portar, a fost la Milan într-o tabără acum doi ani și a câștigat premiul pentru cel mai bun portar. Revenit în România, a mers la un club și după o lună mi-a zis "eu nu mai vreau să joc!". "De ce?". Am descoperit pe urmă că antrenorul țipa la copii, îi ținea în teroare.
- Și cum ați procedat?
- Am luat copilul de acolo, cu antrenorul nu s-a întâmplat nimic, fiindcă președintele clubului a zis că nu renunță la el. Tabăra Juventus e un prim pas, în viitor e posibil să se deschidă chiar o academie Juventus la București. Juve are astfel de centre în toată lumea și e interesată să se implice și în România.
- Și părinții girează asemenea tratamente, uneori.
- Am fost la un turneu și am văzut un antrenor care a șutat într-o sticlă și a trimis-o foarte aproape de capul unui copil. În alt meci, antrenorul a scos un copil pe margine și l-a bruscat. Mama acelui copil era lângă mine. I-am zis "ați văzut ce s-a întâmplat?". "Nu s-a întâmplat nimic". Copiii nu mai dau în minge de frică, sunt numai cu ochii la margine, de teama reacțiilor. Și, când nu țipă antrenorii, strigă părinții!
- Milan și Inter au păstrat spiritul după ce au intrat în proprietatea chinezilor?
- Pentru mine, nu. Am încercat să aduc Milan în România, pentru că sunt suporter, dar nu se mai poate vorbi la club. Nici nu mai ai acces la conducerea de la Milan, am ajuns până la un call-center din care îmi răspundeau fete care îmi spuneau să aștept. La Juventus am vorbit și am rezolvat imediat. Revenind la Milan, Berlusconi merită tot respectul pentru ce a făcut în fotbal! Are defectele lui, toți avem defecte, dar în fotbal a fost foarte bun. Acum au apărut chinezii și diferența dintre chinezi și arabi știi care e? Arabii vin cu bani și-i lasă să conducă pe cei care se pricep, chinezii vor să și decidă.
- Cu toate astea, tot mai mulți fotbaliști și antrenori cunoscuți aleg să plece în Asia.
- Nu e o vitrină China, cum nici Arabia Saudită nu e o scenă pentru un fotbalist. Te duci pentru bani acolo? Foarte bine! Acum văd că e posibil să meargă și Alibec în Arabia Saudită. Eu cred că Alibec are probleme cu capul, că el talent are!
- Ce nu vă place în liga din România?
- Președinții fac un prea mare circ! În Italia e Zamparini, de la Palermo, care se comportă așa, și mai face unele gesturi președintele de la Sampdoria. În România mi se pare că toți fac spectacol la TV!
- Și antrenorii sunt sub presiune constantă din cauza prestațiilor de la TV ale șefilor.
- Da, da...Chiar mi-e milă uneori de Dică. Nu poți să muncești, nu ai cum să produci rezultate așa!
4
este numărul trofeelor pe care Baggio le-a câștigat în carieră: 2 titluri ale Italiei, cu Juventus și cu AC Milan, Cupa Italiei și Cupa UEFA, ambele cu Juventus
"Dintre românii care au jucat în Italia, cel mai mult mi-a plăcut Popescu. A fost puțin la Lecce și spre finalul carierei, dar se vedea clar campionul!"
Ce înseamnă Juventus Academy Bucharest
Vor fi două săptămâni de pregătire organizate la București. Prima săptămână între 15 și 20 iulie, iar cea de-a doua în perioada 22-27 iulie. Antrenamentele vor avea loc la Baza Sportivă Regal Sport - Coresi de la Piața Presei Libere. Programul e destinat copiilor cu vârste între 7 și 16 ani. Vor fi 22 de ore de antrenament, program tehnic în stil Juventus, antrenori italieni și o ceremonie de premiere. Pentru mai multe detalii www.juventus.com/campromania.
)
)
)
)
)
)
)
