Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat joi, 30 august 2018 08:57
Cine e noul finanțator al Iașiului? Horia Sabo are 32 de ani, e născut în Târgu Mureș și a apărut brusc în fotbalul românesc. Când vorbește preferă să se lege de citate celebre dintr-un medic neuropsihiatru, dar și din maximele unor oameni politici
E îmbrăcat mereu la patru ace, iar jucătorii sunt surprinși de tinerețea celui care le virează lunar mii de euro în conturi. "Până la urmă, tinerețea este o stare de spirit, care vine la pachet întotdeauna cu mult entuziasm, cel puțin în cazul meu. Îmi doresc să transmit entuziasm tuturor celor cu care vin în contact. Pentru fotbaliști e un plus că avem vârste apropiate", spune Sabo.
Omul de afaceri a acceptat să vorbească despre motivele pentru care a investit în fotbalul românesc și nu în alt domeniu. Dezvăluie ce mesaj i-a transmis soției și de ce nu se teme de pușcărie, loc unde au ajuns foarte mulți oameni de fotbal: "Asta a fost ultima mea grijă. Ba nici măcar ultima. M-am gândit la riscuri financiare, sunt singurele pe care le-am avut în vedere. Cu legea penală ai probleme când o încalci. Iar eu nu fac asta".
- Domnule Sabo, ați apărut cam de nicăieri în fotbalul românesc.
- Sunt fascinat de lucrurile de amploare și am un respect extraordinar pentru performanță. În lunile astea de când sunt la Iași am acumulat din ce în ce mai multă fascinație pentru fotbal. Am venit ca orice investitor, calculând volume financiare, riscuri, termene de ieșire, scenarii optimiste, pesimiste, moderate. De când m-am apropiat prima dată de fotbal, l-am simțit ca pe un produs de entertainment și ca orice produs acesta trebuie să funcționeze bine. Dar dacă se poate face și cu puțină filosofie și poezie, cu atât mai bine.
- Sunt atâtea cluburi în România care au nevoie de bani, de ce Politehnica Iași?
- Fiindcă am văzut perspectivă de business. Nu am ținut cu orice preț să intru în fotbal, oportunități au mai fost. Eu văd fotbalul ca pe un show, vindem senzații, uneori bune, alteori mai putin bune. Stârnim aplauze, uneori lacrimi. Muncim zilnic pentru perfecționarea prestației. Cele 90 de minute din teren sunt vârful icebergului, partea vizibilă, iar în spate stă o muncă titanică, meticuloasă.
"Când există plăcere nu o simți ca pe o povară"
- Dacă fotbalul ar fi la fel de frumos cum vorbiți dumneavoastră...
- Tocmai din acest motiv vreau să mă reîntorc la business. Dacă vrei să faci bani în zona asta, trebuie să gândești, să ai vizibilitate și o audiență pe măsură. Iașiul a avut atuuri în privința asta. Am considerat că riscurile sunt controlabile.
- Cine v-a convins că e momentul să intrați în fotbal?
- E greu să schimbi direcția odată ce ai pornit într-o călătorie planificată. Au fost mulți oameni cu care m-am sfătuit. Unii au încercat să mă convingă să o fac, alții să nu. Până la urmă, cea mai mare muncă de lămurire am purtat-o eu cu mine însumi. Eu m-am convins să intru în fotbal!
- Becali, Niculae și Negoiță. Ce vă diferențiază de ei?
- Ha, ha, ha! Față de primii doi că am o echipă clasată mai jos în sezonul trecut. Față de ultimul, că am o echipă clasată mai sus. Cred că vă pot răspunde mai degrabă ce ne aseamănă și acest lucru e dorința de succes.
- Sunteți sponsor sau doar împrumutaţi bani clubului?
- Mă amuză întrebarea aceasta. Nici una, nici cealaltă. Sunt finanțatorul clubului, patron cum vă place dumneavoastră să spuneți. Un termen de business mai exact este cel de CEO asociat. Adică coordonez direct întreaga structură executivă.
- Credeți că fotbalul e un domeniu profitabil?
- Orice activitate este profitabilă dacă o faci cu plăcere și cum trebuie. Când există plăcere, depui multă muncă fiindcă nu o simți ca pe o povară. Întotdeauna mi-a plăcut să îmi scriu singur scenariile, să îmi desenez singur harta și apoi să transpir pe drumul creionat. Cu toate că am făcut multe greșeli pe parcursul timpului, ansamblul a fost minunat întotdeauna. Uneori muncesc chiar și 14 ore pe zi, însă mă simt într-o continuă vacanță. Profitul a venit întotdeauna și așa va fi și în fotbal.
"Niciodată nu voi suna pe bancă!"
- La ce sumă se ridică averea dumneavoastră?
- Îi spuneam odată soției că am putea să ne plimbăm în jurul lumii zi și noapte până la capătul vieții și apoi copiii noștri să facă la fel. Am câștigat suficienți bani cât să nu îmi mai fie frică de eșec. Sunt extrem de norocos că am făcut destul de mulți.
- Ați declarat că veniți cu 1,3 milioane de euro anual...
- Am declarat că vin cu necesarul financiar pentru ca echipa să facă mare performanță. Suma depășește semnificativ cifra avansată de dumneavoastră. Sigmund Freud spunea la un moment dat: "Iubire și muncă, muncă și iubire… Asta e tot ce există!". E o descriere destul de bună pentru ce fac eu la Iasi și în restul timpului.
- Ce face Horia Sabo acasă, cum arată viața fără afaceri și fotbal?
- Familia și munca înseamnă totul pentru mine. Per ansamblu, timpul rămas pentru familie s-a diminuat mult odată cu preluarea echipei, mai ales că munca mea nu este legată doar de Poli Iași. Conceptul de echilibru între viața personală și cea profesională este gol de conținut, fiindcă dacă ești energic și pasionat de ceea ce faci adesea nu poți să nu te arunci ca un nebun în muncă, iar asta îmi aduce numai bucurii.
- Care ar fi cel mai mare compromis pe care l-ați face ca patron?
- Niciun compromis în privința scopului general, iar acesta este întotdeauna victoria. Dar cum nici victoria nu este finală, nici înfrângerea definitivă, tot ce contează e curajul. Sunt cuvintele lui Churchill, care sunt liniile mele directoare.
- Se va întâmpla vreodată să puneți mâna pe telefon și să sunați pe bancă?
- Niciodată! Nu mi-aș permite să fac asta fiindcă banca tehnică are profesioniști, deciziile mele i-ar încurca, în niciun caz nu i-ar ajuta. Cred cu tărie în autonomia departamentelor și în coordonarea acestora pentru a forma un mecanism. Ca la un ceas: nicio rotiță din ansamblu nu poate face treaba altei rotițe, dar mecanismul nu poate funcționa fără toate componentele lui.
"Perfecțiunea plictisește"
- Iașiul a terminat pe 6 sezonul trecut, chiar credeți să se poate mai mult d-atât?
- Cu siguranță da! Nu am niciun dubiu. Chiar dacă am avut un început oscilant în campionat, lucrurile se vor așeza în scurt timp.
- Care sunt problemele de care v-ați lovit cel mai des în Copou?
- Îmi place să cred că nu există probleme, ci doar soluții. Am muncit mult la îmbunătățirea activităților care nu se văd în produsul final, în cele 90 de minute de pe teren. Cele mai mici ritualuri și gesturi bine intenționate contează enorm, iar energia generată de acestea influențează totul. Oamenii, șpatiul de lucru și mai ales produsul final, partea vizibilă. Într-o companie miile de acțiuni aparent nesemnificative se transformă finalmente în esența produsului. La fel și în privința oamenilor, suntem definiți de miile, milioanele de gânduri și acțiuni din fiecare zi. Până la urmă îmi plac imperfecțiunile, cumva ele ne fac atrăgători. Perfecțiunea plictisește.
- Vă interesează doar să scoateți bani din fotbal sau și performanța?
- Sunt interdependente. Banii vor veni doar cu performanța, iar performanța necesită bani. Vreau în primul rând succes! Succesul e ca atunci când pregătești cina pentru prieteni. La capăt nu vrei ca cineva să spună că mâncarea a fost oribilă. Ai fi devastat să se spună asta! Deci vrei ca oamenii să se simtă bine și să se bucure de ceea ce ai fost în stare să faci pentru ei, însă succesul e foarte interpretabil și contează mult cine îl interpretează. Banii, pe de altă parte, sunt tangibili și toată lumea îi vrea.
"Am intrat în fotbal ca un outsider"
- Care este suma maximă de bani pe care ați plăti-o pentru un supertransfer la Iași?
- Nu m-am gândit niciodată în termenii aceștia. Mă gândesc să aducem jucători cu care să ducem clubul într-o zonă a profitabilității, iar apoi o parte din acest profit să se reîntoarcă sub forma unor investiții în transferuri. Până la urmă, propria noastră performanță ne va dicta plafonul investițional.
- L-ați adus pe Tibor Selymes în club și colaborați cu Anamaria Prodan.
- Spuneam să sunt fascinat de performanță. În aceeași măsură sunt fascinat de profesioniști. Cu fiecare am o relație distinctă, nu se intersectează. Am intrat în fotbal ca un outsider, acum sunt în interior și am nevoie de oameni pricepuți lângă mine. Încerc să asimilez fenomenul și acesta încearcă să mă asimileze pe mine. Dezvolt o relație din ce în ce mai strânsă cu fotbalul și până la urmă vom deveni prieteni buni.
- De ce Anamaria Prodan?
- Profesionalismul nu are legatură cu bărbații sau femeile. Nu îmi plac sexismele. Pe Ana nu o privesc ca pe femeia din fotbal, ci ca pe profesionistul din fotbal. Oricum, e admirabilă reușita ei într-o lume de bărbați, ar putea fi un model de studiu pentru orice curent feminist. Ea nu trebuie să fie mai bună ca un bărbat, trebuie să fie bună ca femeie. Aș cita-o din memorie pe Golda Meir, care a spus la un moment dat că femeile raționează, comunică și acționează ca femeile, iar bărbații ca bărbații.
"Ca orice copil am practicat mai multe sporturi, iar înotul a fost cel mai de durată. Adolescența târzie m-a prins în sala de fitness, unde am rămas constant timp de vreo 7 ani. Am fost atras întotdeauna de competiție și de performanță, cred că asta este cea mai mare legătură cu sportul, care e o activitate competitivă prin excelență"
"Primarul Chirica este un susținător activ și devotat al Politehnicii. Avem discuții ocazionale despre echipă, e firesc să îl intereseze soarta acesteia. M-am bucurat să îl descopăr ca pe un suporter activ, interesat să contribuie cu orice îi stă în putință din calitatea de primar și nu numai"
"Am lângă mine o echipă care se aruncă în muncă cu o pasiune și un entuziasm debordante. Sunt mândru de fiecare din ei. Îmi place că funcționăm de la zi la zi ca un mecanism integrat ceea ce ne face eficienți"
)
)
)
)
)
)
)
