Articol de Marius Mărgărit - Publicat marti, 02 martie 2021 10:03 / Actualizat marti, 02 martie 2021 12:23
Recent transferat în Liga 1, la Chindia, Florinel Mitrea are o poveste impresionantă, în ultimii 5 ani muncind mai mult singur ca să își facă o locuință în satul natal, Ciuperceni, unde a și început fotbalul.
Știrile despre tot felul de extravaganțe ale jucătorilor din Liga 1, imagini cu bolizi de fițe sau din vacanțe exotice, alături de frumuseți mai mult sau mai puțin tunate, inundă internetul. Povestea lui Florinel Mitrea, unul dintre cei mai recent sosiți în primul eșalon, este la polul opus, una dintre rarele excepții, un exemplu că fotbalul nu înseamnă doar lux, bani grămadă sau viață de vedetă.
Florinel Mitrea, fotbalist și zilier
La 27 de ani, fundașul stânga Florinel Mitrea a fost transferat de Chindia Târgoviște. Tocmai rămăsese pe drumuri după desființarea echipei Turris Turnu Măgurele, unde juca de trei ani, din Liga a 3-a. Era pe teren inclusiv în play-off-ul din vara trecută, când teleormănenii au fost la numai câteva secunde de promovarea în Liga 1.
El e ghinionistul care a deviat în proprie poartă șutul unui rapidist, la ultima fază a acelui meci cu final de infarct.
„A fost un moment greu, dar am trecut peste el. Ba chiar m-a ambiționat! Simțeam că pot mai mult, că pot ajunge în Liga 1. Și a apărut acel telefon de la domnul Săndoi, care mi-a propus să vin la Chindia. Mi-a schimbat viața, mi s-a împlinit un vis din copilărie, să joc în Liga 1!", își amintește Mitrea.
A început fotbalul pe la 10 ani, acasă, în Ciuperceni, o comună aflată în apropiere de Turnu Măgurele. Își descrie copilăria „frumoasă", chiar dacă „am fost foarte săraci, pentru că părinții mei nu aveau serviciu. Lucrau cu ziua, prin sat, la cine avea nevoie. În plus, au fost mereu probleme din cauza alcoolului la noi în familie.
Dar chiar și așa, ai noștri au încercat să ne crească cât de bine au putut, deși nu aveam prea multe. Alocația mea și a surorii mele erau singurul venit sigur, în rest depindeam de câți bani câștigau părinții în fiecare zi. Pe la 15-16 ani, jucam fotbal, dar mai mergeam și eu să muncesc prin vecini, la vie, la porumb. Câștigam 30, 40, 50 de lei pe zi, pe care îi aduceam acasă, să ajut familia, să putem trăi".
În 2012, părinții lui au divorțat și a rămas în casa părintească împreună cu tatăl său, de care a fost foarte atașat. După echipa din Ciuperceni, a jucat în Liga a 4-a, la vecinii din Traian. A retrogradat în Liga a 5-a, dar apoi a reușit să ajungă la Sporting Turnu Măgurele, în Liga a 3-a. Iar Vali Bădoi, antrenorul de acolo, i-a schimbat postul, reprofilându-l din mijlocaș în fundaș stânga.
6 luni nu s-a apropiat de casă, apoi a început reconstrucția
În 2015, era la antrenament la Sporting, când a primit vestea că tatălui său îi era rău. Rememorează: „Tocmai îl tunsesem în ziua aceea, înainte să mă duc la club. Eram foarte apropiați, mai ales după divorțul lui de mama. Când am ajuns acasă era rău, la pat. Am chemat salvarea, dar după puțin timp s-a stins, la spital. Timp de 6 luni nu am mai putut să stau în casa aia, am locuit la bunica mea. Îmi era groază să stau acolo singur.
Dar numai asta aveam, vechea casă părintească, așa că m-am decis să o refac, să am un cuib al meu, să am unde să stau. Cu mâinile mele! A fost greu, fiindcă nu aveam salariu prea mare, nu reușisem să pun mai nimic de-o parte și nu puteam să plătesc oameni. Așa că m-am apucat singur de treabă. Și m-au mai ajutat prietenii din sat. Eu mă duceam să muncesc la ei, ei veneau la mine".
Cel mai rău îmi pare că tata nu mai e, că nu poate să fie în tribună, ca altădată, să se mândrească cu mine, că am ajuns să joc în Liga 1. Pentru el vreau să merg și mai sus, să realizez ceva, să fiu un jucător de bază al echipei
- Florinel Mitrea, fundaș Chindia
A întărit pereții, a pus acoperiș, a mai făcut trei camere, în cinci ani
S-a apucat de treabă în toamna lui 2015. A întărit pereții vechi, de chirpici, i-a zugrăvit, transformând cele două cămăruțe într-un living și un dormitor. A mai ridicat alte trei camere, din BCA, pentru încă un dormitor, o bucătărie și o baie. A făcut chiar și o mică mansardă deasupra noii construcții. A schimbat tot acoperișul de țiglă veche, prin care ploua, cu unul nou, de tablă. A făcut o sobă de teracotă, a pus parchet, a făcut gardul și alei prin curte.
Ușor-ușor, casa, nu foarte mare, a început să prindă contur. „Merge cam încet fiindcă nici acum nu prea sunt bani și mai am atât de multe de făcut. Cum strâng câte ceva, mai cumpăr ce e nevoie, materiale, scule. Vreau să am eu tot ce-mi trebuie. Și în vacanțe sau când mai prind câteva zile mai libere, mă duc și mai fac câte ceva. Mă mai ajută oamenii, am mai împrumutat și ceva bani ca să pot merge mai departe. Dar sunt mândru că îmi fac casa cu mâinile mele!", spune Florinel.
Deocamdată clubul îi asigură cazare și masă la hotelul Valahia, unde stau toți colegii care nu locuiesc în Târgoviște sau în apropiere. Coechipierii îi știu povestea și îl mai ajută și ei cu bani. Iar Florinel Mitrea nu renunță: „Astea sunt visurile mele. Să joc cât mai bine, să ajut echipa și să-mi termin căsuța!".
Știu că sunt mulți oameni cu povești mai grele decât a mea. Dar nu mi-e rușine că muncesc și îmi fac casa singur, chiar dacă sunt fotbalist! Ba chiar sper ca exemplul meu să fie unul motivațional și pentru alții
- Florinel Mitrea, fundaș Chindia
„Tata m-a poreclit «Massaro»"
Florinel Mitrea a avut o relație specială cu tatăl său, chiar dacă acesta avea probleme cu alcoolul. „Eram mic, iar tata se uita la un meci de-al lui AC Milan, cu niște prieteni. El băuse deja prea mult și tot auzind numele lui Massaro, a început să mă strige așa. Și așa mi-a rămas porecla prin sat. Tata nu putea să mă ajute prea mult, că nu avea cu ce, dar mereu m-a încurajat să mă țin de fotbal. Unchiul meu, George, stabilit în Anglia, îmi mai trimitea echipamente și ghete de fotbal", povestește fotbalistul.
Au fost momente în copilărie când nu aveam ce mânca. Îmi frământam singur o pâine și o făceam pe țest, cum vedeam la mama. Știu ce înseamnă să nu ai, de aceea am mare grijă de bani, nu arunc cu ei
-Florinel Mitrea, fundaș Chindia
Când intru pe teren, nu mă gândesc la bani, la prime. Nu vreau decât să dau totul, să răsplătesc încrederea conducerii, a domnului Săndoi, să-mi ajut colegii. Așa am fost mereu. Domnul Erik Lincar m-a ajutat enorm la Turris, n-o să uit niciodată ce a făcut pentru mine!
- Florinel Mitrea, fundaș Chindia
VIDEO Răzvan Burleanu: „Nu vreau să apăr arbitrii români, dar nici să-i punem la colț”
Citește mai multe știri din Liga 1:
După Becali, încă un patron din Liga 1 e gata să dea bani pentru VAR! Ce plan are LPF
Basarab Panduru, mesaj clar pentru Mirel Rădoi: „Nu-l mai poți chema la națională!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
