Lung. Şi mare. Frate cu Matrix

Portarul Craiovei i-a adus la disperare pe rapidişti. Apăraţi de Silviu, oltenii au luptat şi au plecat neînvinşi din Grant

Da, arena din Grant e respectabilă prin vîrstă şi istorie, dar nu e un loc în care să joace naţionala României, fie şi contra Bosniei. Îţi vine gîndul ăsta fără vreun motiv anume, e sufcient să priveşti tribunele decrepite. Încă un cadou pentru fanteziile (obsesiile) lui Răzvan. Stadionul e bătrîn, dar gazonul e verde crud şi îndeamnă la fotbal. Îndemnul e neglijat programatic de cei 22 de jucători, foarte preocupaţi de tactică, deci insensibili la cantitatea de spectacol.

Craiova nu-i PSG
Totuşi, Cassio şi Olberdam îşi încălzesc suporterii cu două ratări. Primul în minutul 14, al doilea în 17, cînd Lung Junior respinge cu un reflex desprins din Matrix. A fost exact perioada în care Rapidul a început să arate ca favorită a meciului împotriva Craiovei nu doar în teorie. O Craiovă cu apariţii insolite, cum este cazul cu Gugu, substitut de Găman, cu acest Jackie Nicolae, zvîrlugă de profesie, sau cu Firţulescu, altă esenţă (eau de Banie?) îmbuteliată în sticlă de dimensiuni reduse. Izvoarele Craiovei nu au secat, numai că ele curg în sol nisipos. Cu 7 minute înaintea finalului primei reprize, Cassio arată că o accidentare te poate scuti de penibil, aşa că îi lasă locul lui Herea. Herea este golgeterul la zi al giuleştenilor şi urma să fie al doilea plămîn al atacului, alături de Sabrin Sburlea. Cade şi curentul, dar Craiova nu-i PSG şi nu are norocul să cîştige la masa verde. Se face repede lumină, generatorul dă tensiune în reţea, nu însă şi în instalaţia fotbaliştilor, intraţi parcă în bloc în zodia prudenţei care ucide plăcerea jocului.

Şumudică teatralică
În lipsa artştilor din cîmp, Lung cel Mic se hotărăşte să facă el spectacol în poartă şi scoate două mingii grele ca plumbul trimise spre el de Herea în minutele 48 şi 49. Fazele se derulează ca la fotbalul pe computer, Zorro e figurant şi portarul Universităţii se bate cu Rapidul în general, cu Rui Duarte în particular, care simte cum e cînd Silvică îţi scoate mingea de sub trasnversală, deşi ai trimis, zici tu, imparabil cu capul. Herea mai ratează o dată sau poate apără Lung, nici nu mai ştii. Oltenii respiră precipitat, terenul s-a înclinat spre buturile lor, apar şi nervii pe teren, Olberdam se împunge cu Stoianof, dar şi în tribună unde Şumudică se comportă ca un suporter, fiind ţinut cu greu să nu intre pe teren. E trăire sinceră, probabil e şi puţin teatru în ce face antrenorul rapidist, care găseşte totuşi răgaz să îl schimbe pe Roman cu Grigorie (65). La scurt timp, iese şi Frunză, care îi lasă locul lui Cesinha. Mai erau 21 de minute din meci, iar Şumudică apelase la toate schimbările posibile. Mă rog, permise de regulament.

Lumină, să fie lumină!
Tovarăşul Lenin avea dreptate atunci cînd cerea electrificare cu orice preţ. Lumina cade din nou pe stadionul din Giuleşti, nu se mai ştie a cîta oară, umbrele fotbaliştilor cresc ameninţător pe gazon. Jocul curge monoton spre poarta Craiovei, giuleştenii nefiind impresionaţi de apariţia pe teren a lui Mihai Costea. Şutează şi Marcos Antonio, şutează şi Bozovici, şi Grigorie, noţiunea de asediu  merge cîteodată şi la fotbal. Stoianof îl întinde pe Bornescu (79), apoi iese, făcîndu-i loc lui Gîngioveanu, Gîngio, autorul ultimei victorii oltene asupra Rapidului. Şi se întîmplă că obosiţi să tot rateze, băieţii lui Şumi îi lasă pe Dorel şi ai lui să respire şi să echilbreze jocul. Astfel, în loc de Spadacio avem Jackie Nicolae, iar în loc de Herea îl vedem în poziţii periculoase pe Mihai Costea. Se termină 0-0 pentru că a fost o etapă a luptelor surde şi a fotbalului sărac. Rapid-Craiova rămîne însă meciul de autor al lui Silviu Lung. Căruia e păcat să-i mai spunem Junior.

Echipele de start:

Craiova: S. Lung - Dănănae, Zoro, D. Lopes, Gugu - Prepeliţă, N. Jackie, D. Stoica, Firţulescu - Subotici, Stoianof
Rezerve: Hotoboc, M. Costea, Bujor, Surugiu, Wendel, Gîngioveanu, Buşu