Articol de Aurelian Botezatu - Publicat marti, 30 noiembrie 2021 11:10 / Actualizat marti, 30 noiembrie 2021 16:43
Robert, fiul regretatului Zoltan Crișan, a acceptat să vorbească în Gazetă despre relația cu tatăl său și despre ultimii ani de viață ai fostului internațional. Cu această ocazie a îndreptat și multe dintre neadevărurile care s-au vehiculat de-a lungul timpului despre extrema de buzunar a Universității Craiova.
Zoltan Crișan a fost unul dintre jucătorii emblematici ai Universității Craiova. Adus în Bănie de la Minerul Baia Mare, în 1974, el le-a câștigat rapid inimile vulcanicilor suporteri ai Științei, cu viteza și cu driblingurile sale.
Alături de Costică Ștefănescu și de Ilie Balaci, se numără printre puținii alb-albaștri care au scris istorie atât în tricoul „Campioanei unei mari iubiri”, echipa anilor '70, cât și pentru „Craiova Maxima”, în deceniul ce a urmat.
Maramureșeanul adoptat rapid de fani, care-i spuneau „Zoli Olteanul”, a fost timp de un deceniu și una dintre figurile marcante ale naționalei României, cu două meciuri de gală în palmares. Un 1-1 cu Spania la Madrid, pe Bernabeu, în preliminariile Euro 1976, când l-a driblat pe celebrul Del Bosque și a marcat printre picioarele portarului Irribar, și un 2-1 contra Angliei, la București, în preliminariile Mondialului 1982.
A urmat declinul pentru Zoltan Crișan
Pe cât de prodigioasă a fost cariera lui de jucător, pe atât de neînsemnată a fost cea de antrenor sau de antrenor-jucător. A stat pe banca tehnică a tineretului Craiovei (ca secund), a pregătit tineretul lui Al-Hilal, o divizionară C din Sighetu Marmaţiei şi câteva echipe de copii şi juniori. Iar după 1990, în Italia, a preluat echipa unei fabrici de blugi.
Viața lui a luat o turnură tot mai dramatică după întoarcerea în țară. A urmat, la un moment dat, divorțul de soția sa, Rodica, apoi tuberculoza de care suferea l-a măcinat cumplit, până l-a doborât definitiv pe 14 octombrie 2003, după 10 luni petrecute mai mult în spital. Avea numai 48 de ani!
Despre ultimii săi ani de viață s-au spus multe. Că era alcoolic, singur şi foarte sărac. Mulţi i-au acuzat familia pentru starea în care se afla. Se spunea că fosta soţie i-ar fi „tocat” toţi banii şi nu l-ar fi iubit deloc. Că ajunsese să cerșească în gară.
„Nimic mai neadevărat!”, susține fiul său, Robert Zoltan, pe care Gazeta l-a contactat recent pentru a vorbi despre jucătorul, omul și tatăl Zoltan Crișan. Robert are 37 de ani, e căsătorit cu Anca și au împreună o fetiță în vârstă de 8 ani, Rayssa: „Căutați-mă seara, că ziua sunt la treabă. Montez și repar instalații sanitare, lucrez pe cont propriu. E o meserie grea, nu tocmai curată, dar îmi place. Și câștig și bine”.
„Divorțul a fost începutul unei mari prietenii”
Când a murit tatăl său, Robert avea 19 ani: „Tati a murit sărac, într-adevăr, dar n-a cerșit niciodată. Iar despre problemele lui cu alcoolul chiar nu știu. Nu-mi amintesc să-l fi văzut băut. Nu-mi dau seama de unde au apărut toate astea, cine și ce interes a avut să-l denigreze. Ar trebui să aibă mustrări de conștiință.
Ce a fost între mama și el nu știu. Ei s-au despărțit la un moment dat, mi-aduc aminte că aveam 11-12 ani. Am plâns atunci pe scările Tribunalului. Dar actul acela de divorț, paradoxal, a născut între ei o mare prietenie. După pronunțarea sentinței, am intrat toți trei într-un bar, ne-am așezat la o masă și ei se țineau de mână. Eu m-am dus la toaletă și acolo m-a luat din nou plânsul”.
Crișan jr își amintește că „ulterior, fiecare și-a continuat viața. Fiecare și-a găsit pe altcineva. Dar tati a fost mereu prezent în familia noastră, venea la noi în casă, vorbeam mereu cu el. Când s-a îmbolnăvit, mama l-a sprijinit și l-a îngrijit tot timpul. Ea și Doru Petrescu, un bun prieten de-ai lui. El i-a înmormântat și pe tati, și pe mama. S-a ocupat de toate cele necesare”.
Decesul din 14 octombrie 2003 a fost finalul tragic al celei mai zbuciumate perioade din viața fostei extreme de buzunar a Craiovei Maxima. „Pentru noi, ca familie, problemele au apărut prin 1994. Eram în Italia, cu toții, încă din 1990. Tati antrena echipa unei fabrici de blugi, unde și lucra, mama deschisese un magazin de blugi în Craiova și făcea naveta cam de două ori pe săptămână.
Apoi, într-o dimineață, în timp ce eu mă pregăteam să plec la școală, el a fost ridicat de carabinieri și expediat înapoi, în România, pentru că-i expirase permisul de ședere și nu-l reînnoise. De acolo a început declinul nostru financiar, apoi a intervenit divorțul. Ceva s-a întâmplat cu amândoi, mi-e clar” e convingerea fiului fostului internațional.
Robert Crișan povestește cum a aflat de moartea tatălui său: „Trebuie să fii tare”
Însă respinge cu tărie ideea că familia l-ar fi abandonat pe Zoli: „De când am început eu să înțeleg lucrurile, pe la 6 ani, mama i-a fost mereu devotată. El era o fire mai rebelă, n-o asculta întotdeauna, iar la un moment dat s-a schimbat mult. O depresie, nu știu ce a fost. I s-au adunat mai multe necazuri, probabil, și treptat l-au doborât.
După ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză a fost greu. Eram deja mare, ieșeam și eu în oraș cu câte un prieten, la o cafea, și mă trezeam că sună mama: «Întoarce-te, că lui tata i s-a făcut rău din nou, am chemat Salvarea și l-am dus la spital»”.
Își amintește, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri, ziua trecerii lui Zoli în neființă. „Tati era internat și, într-o dimineață, m-a sunat prietenul lui, Doru Petrescu: «Ai fost să-l vezi?». Când i-am spus că n-am ajuns încă, mi-a răspuns: «Ar fi bine să te grăbești!». El cred că știa și încerca să mă pregătească, cumva.
M-am urcat într-un taxi, iar șoferul comenta: «Am auzit că Zoli Crișan s-ar fi prăpădit». La spital, Doru, care mă aștepta în capul scărilor, m-a luat în brațe și mi-a zis: «Trebuie să fii tare!». Pe etajul unde era salonul lui, când am văzut mulțimea de jurnaliști cu microfoane și camere de luat vederi, mi-a căzut cerul pe cap. Atunci am înțeles că murise”.
Am senzaţia că Zoli nu a mai dorit să trăiască. Am avut mereu bănuiala că ar vrea să-şi încheie mai repede conturile cu viaţa.
- declarația lui Ilie Balaci în 2003. Ilie i-a fost coechipier și bun prieten
Zoli a avut un talent uriaş. Avea o viteză de reacţie şi de deplasare extraordinare pe distanţe scurte.
- Silviu Lung, fost portar și coechiper la Universitatea Craiova
Tata era o persoană deosebită. Întodeauna mi-a fost alături. Nu știu câți copii au norocul ăsta. Fiicei mele i-am spus multe povești despre el și e foarte mândră. Zice că nu vrea să se mărite, ca să nu piardă numele lui. Ea este ultima din dinastia «Crișan».
Știu că tati a fost surprins de camerele TV fumând Kent, pe bancă, în vremea când juca. Când mai venea vorba, spunea că British American Tobacco ar fi trebuit să-l plătească, pentru că le-a făcut reclamă.
- Robert Zoltan, fiul lui Zoli Crișan
„Pe fotbalistul Crișan îl știu din povești”
Robert n-a apucat să-l vadă pe tatăl său jucând „decât foarte târziu, în Italia, unde era antrenor-jucător. Eram prea mic când el scria istorie în Divizia A și la națională”. Îl știe ca fotbalist „doar din istorisirile oamenilor și de la Replay, emisiunea retrospectivă de la TVR. Eu semăn foarte bine cu tati și lumea obișnuia să mă oprească pe stradă și să mă întrebe dacă-s băiatul lui.
Apoi, fiecare îmi povestea câte-o amintire cu el și întotdeauna numai de bine. Mereu am fost mândru că sunt copilul lui. Am căutat și pe youtube imagini din meciurile lui, dar sunt foarte puține, frânturi, multe difuzate la Replay. Mi-ar fi plăcut să văd și eu golul din meciul cu Spania, când i-a dat mingea printre picioare lui Irribar”.
„Eu n-am fost atât de talentat”
Fiul regretatului Crișan a jucat și el fotbal, vreme de 5 ani, dar numai la nivel de copii și juniori. „În Italia eram tot timpul după tati, la antrenament. Am continuat la juniorii Universității, în perioada '95-'97, ca mijlocaș. L-am avut antrenor pe nea Aurică Beldeanu. Eu însă n-am excelat, apoi au intervenit probleme cu tata. S-a îmbolnăvit, ulterior a murit, iar la 19 ani, rămas fără sprijin, a trebuit să mă orientez, să învăț o meserie.
Adrian Mititelu, care atunci era patronul clubului, s-a oferit să mă susțină financiar, dar eu nu voiam bani, l-am rugat, dacă poate, să-mi găsească o slujbă. Mi-a întors spatele”, își amintește Robert.
Cu fratele nu ține legătura
Zoli Crișan mai are un băiat, Zoltan Eduard, dintr-o altă relație. Unul pe care, se zice, nu l-ar fi recunoscut niciodată, considerându-l „o aventură de-o noapte”. Robert l-a întâlnit „o singură dată, la pomana lui tati. Eu n-am nicio problemă cu el, mi-ar face plăcere să comunicăm. Dar, după acea întâlnire, n-a mai dat niciun semn de viață. Cine știe, poate că va citi în ziarul dumneavoastră și mă va contacta”.
„Urmașa Științei e echipa lui Rotaru”
Mare suporter al legendarei Universitatea Craiova, Robert n-a stat pe gânduri când a trebuit să aleagă între echipa lui Adrian Mititelu, FCU, și cea a lui Mihai Rotaru, CSU. „De la bun început am ținut cu Universitatea Craiova, cu CSU. Mai precis, cu echipa domnului Rotaru, ca să fie și mai clar. Că aici, în Bănie, e o adevărată nebunie.
În ceea ce mă privește, asta e continuatoarea marii Știința. De ce? Așa simt eu. M-am bucurat și la promovarea lui FCU, e bine ca orașul să aibă două echipe în Liga 1. N-am nimic cu domnul Mititelu, chiar l-a ajutat pe tata la un moment dat. Dar comportamentul oamenilor de acolo lasă mult de dorit. Numai vorbe urâte au spus, până și despre mama mea”.
Citește și alte articole:
Cel mai slab Reghecampf! » Chiajna ar fi fost peste Universitatea Craiova de azi
)
)
)
)
)
)
)
