Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 16 iunie 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 15 iunie 2011 21:17
Aceiaşi actori, aproape acelaşi scenariu, alt film. Piţurcă s-a declarat mai deschis, Naşu' mai înţelept. Despre proiecte, curaj, laşitate şi calificări pe bandă rulantă.
Afară. Şantier. Oameni şi macarale, fier-betoane. Utilaje grele care lucrează pentru finalizarea Stadionului Naţional. Drum cu hîrtoape. Casa Fotbalului înconjurată de un brîu de praf transformat în băltoace de ploile care nu se mai termină. Nu aceasta este însă mocirla din fotbalul românesc. Aceea nu murdăreşte pantofii.
Nesomnul lui Piţi
Înăuntru. Alt şantier. Echipa naţională. Şeful istoric al antreprizei, Mircea Sandu. Meşterul angajat să repare edificiul - ori să construiască altul, nu se ştie foarte clar deocamdată -, Piţurcă. Cele 12 camere ale televiziunilor prezente arată şi ele ca nişte macarale. Utilaje hi-tech care transportă imaginea spre public. Imaginea e clară. O echipă dezmembrată, abandonată. Şi doi bărbaţi siguri pe ei şi eleganţi, care s-au înţeles în mai puţin de trei zile să o schimbe. Trei nopţi de nesomn pentru Piţurcă, o hotărîre previzibilă.
Complimentele angajatorului
Naşu' începe abrupt. "Piţurcă e un antrenor rău!". Cîteva secunde se aşterne o tăcere mai rece decît aerul condiţionat . "Un antrenor rău în sensul bun", vine completarea preşedintelui. Ne vine şi nouă inima la loc. "Piţurcă are vocaţie de selecţioner", mai zice Mircea Sandu, care prezice calificări în cascadă după 2016. Complimentele curg la adresa bărbatului de 35 de ani, ba de 55 de ani, ba de 35 de ani, nu contează, arată de 35, apare şi cenuşa în cap pentru demiterile din trecut. Piţurcă zîmbeşte afabil. Aşa cum nu o făcea în trecut, aşa cum ne-a obişnuit de la revenire, în scurtele experienţe la Steaua şi la Craiova.
Selecţionerul reîncărcat
Vorbeşte selecţionerul. Noul, fostul, actualul şi viitorul selecţioner. Arată aproape la fel ca după golul înscris lui Andrelecht, cînd s-a agăţat de plasa porţii. Ştia să pozeze de atunci. Tonul vorbelor este pastelat, în ton cu costumul şi cu cămaşa. "Unii dintre voi poate mă vor, alţii poate nu, eu sper să dispară interesele care au întreţinut atmosfera din trecut. Interesul meu suprem este ca suporterii să fie mulţumiţi". Şi al nostru e acelaşi, deci nu încercăm să-i mai explicăm a mia oară că nu am sărit de bucurie la golul ungurilor. Piţurcă recunoaşte că nu i-a picat bine că nu a fost primul pe lista celor ofertaţi. Şi că întîiul impuls a fost să refuze propunerea. Are contract pînă la sfîrşitul lui noiembrie 2015, dar crede că: "Avem inteligenţa să înţelegem că dacă n-am realizat nimic în doi ani, ar fi bine să ne dăm la o parte". Vom vedea.
Construcţia şi reconstrucţia
Discuţia despre bani face toţi banii. Apar şi glumele Naşului, care ne asigură că totul e la vedere, iar FRF e plătitoare legală de taxe. "La cele 80 de procente şanse de calificare la Euro 2012, am mai pus eu cîteva zerouri ca bonus pentru Piţurcă". Apoi ne dezvăluie că Piţi e fiert după bani. Atmosfera e relaxată, ca la orice înscăunare, dar după o oră Mircea Sandu se uită semnificativ la ceas, cerînd ultimele întrebări. Se strîng trepiedele camerelor, pixurile cad în genţi, laptopurile primesc comanda "shut-down". Urmează 4 ani de (re)construcţie la echipa naţională. Afară, construcţia e aproape gata. Iar macaralele se înalţă mîndre pe cerul Bucureştiului. Aşteaptă şi ele primul meci al naţionalei cu Piţurcă antrenor. Pe 10 august cu Argentina. Cînd e de presupus că nu se va mai da nimeni lovit.
)
)
)
)
)
)
)
)
