Articol de Justin Gafiuc - Publicat miercuri, 29 februarie 2012 00:00 / Actualizat marti, 28 februarie 2012 22:02
Atacantul spune că, în decembrie 2010, a fost un miracol că Napoli a trecut cu 1-0 de Steaua pe San Paolo, scoţîndu-i din competiţie pe roş-albaştri în minutele de prelungire, chiar prin golul său
Băiatul acesta care a subjugat Italia cu golurile sale şi i-a făcut pe napoletani să-l compare cu zeul Diego a venit la Bucureşti! De aproape, Edinson Cavani n-are nimic din aura intangibilă de pe micile ecrane, cînd figura sa contorsionată de efort şi luminată de satisfacţie după reuşitele în Serie A ori în Champions League umple televizoarele din întreaga lume. Tocmai iese acum din restaurantul de la Intercontinental, se hlizeşte umăr la umăr cu Luis Suarez, după care, volubil şi neîncruntat, se pune la dispoziţia presei. Nu e starul zeflemitor, ci tipul care cucereşte lumea cu un zîmbet.
- Edinson, hai să începem cu povestea unor meciuri care te-au transformat într-un jucător nu foarte iubit în România. Bănuieşti despre ce e vorba, nu?
- (Zîmbeşte) Ei, sigur, partidele cu Steaua din grupele Europa League. În toamna lui 2010. A fost 3-3 la Bucureşti şi am învins cu 1-0 la Napoli. Amintiri foarte frumoase pentru mine!
"A fost durissimo cu Steaua!"
- Ai marcat de fiecare dată în prelungiri! Minutul 97 în România, minutul 92 pe San Paolo!
- La Napoli am avut o întîlnire dură. Durissimo! Iar Steaua ne-a chinuit teribil. Noi trebuia să învingem pentru a ne califica în faţa unui adversar în căutarea gloriei, cu o dorinţă incredibilă de a merge mai departe. Golul acela din prelungiri a fost doar un miracol. Altfel nu-l pot explica! Chiar un miracol!
- Ce simte un jucător cînd reuşeşte un astfel de gol exact cînd toate speranţele par pierdute?
- E un sentiment uluitor! Ai senzaţia că începi o nouă viaţă. Iar cînd înscrii şi într-o atmosferă ostilă, cum era la Bucureşti, bucuria e de nedescris. Revenisem de la 3-0, suporterii cădeau parcă spre teren, iar la golul egalizator am crezut o secundă că trăiesc un moment ireal. Dar a fost frumos! Mai ales că punctul acela a venit după un meci în care am jucat foarte ezitant. E greu să ai o revenire spectaculoasă în modul în care am evoluat noi la Bucureşti. Nici acum nu-mi dau seama cum am întors partida!
"Mutu e un campion adevărat"
- Îţi mai aminteşti debutul tău în Serie A?
- Sigur, un Palermo - Fiorentina 1-1, în martie 2007.
- Şi mai ştii cine a marcat atunci pentru adversari?
- Adrian Mutu, cum să nu-mi aduc aminte? A fost un moment special pentru mine, pe care-l pot revedea cu ochii minţii aproape minut cu minut. Mutu a deschis scorul atunci cu un gol care a născut multe discuţii. Un jucător de la Palermo era căzut pe gazon, se accidentase, Mutu a continuat însă acţiunea şi a înscris. Eu am intrat în repriza secundă şi am egalat aproape de final. M-a încîntat comparaţia făcută atunci între reuşita mea şi cea a lui Van Basten din finala Campionatului European din 1988. Acel 1-1 a fost ca o victorie pentru Palermo.
- L-ai urmărit pe Mutu în Serie A?
- Un campion. E un campion! Nu mă interesează viaţa lui privată şi nu ştiu motivele pentru care a trebuit să stea o perioadă în afara terenului. Dar în Italia şi în Anglia a demonstrat că e un jucător fermecător. Are clasă şi face parte din categoria fotbaliştilor care nu trec pe la o echipă fără să-şi arate alura de lideri.
"Chivu înseamnă inteligenţă şi sacrificiu"
- Napoli - Inter 2-0 în urmă cu o lună, în sferturile de finală ale Cupei Italiei. Chivu are cartonaş galben, îl pune la pămînt pe Cavani într-o fază curioasă, fanii cer eliminarea lui Cristian. Îţi spune ceva această fază împotriva unui alt român?
- A fost un meci complicat pentru Napoli. Da, îmi amintesc perfect acel duel, dar nu cred că a fost nimic neregulamentar acolo. Chivu nu merita să fie eliminat. E un fundaş pe care l-am întîlnit deseori şi şi-a arătat valoarea la Milano, la Roma. Ca să joci atîţia ani la nivelul lui Chivu ai nevoie de inteligenţă, de valoare, de sacrificiu.
- Te simţi cel mai bun atacant din America de Sud în acest moment? Ai cîştigat Copa America, eşti un golgeter adevărat pentru Napoli.
- Nu asta e important. Eu nu vreau să fiu Messi, nu-mi fac un scop în viaţă din a cîştiga bani, ci vreau să las amintiri în urma mea. Asta e cel mai important! Viaţa e o afacere, pe care vreau să o gestionez în felul meu, după sufletul meu. Eu sînt Edinson Cavani!
"Diego e unic! Cum aş putea eu să-l concurez?"
- E greu să trăieşti la Napoli sub presiunea permanentă a comparaţiilor cu Maradona?
- Foarte dificil. Nu poţi avea o viaţă privată liniştită, dar, pe de altă parte, ai lîngă tine nişte suporteri formidabili, foarte calzi şi pregătiţi să fie alături de echipă minut de minut. Cînd am venit la Napoli, nu mi-am propus să fiu ca Diego, să-l depăşesc, să forţez lumea să vorbească despre Cavani ca şi cum ar fi Maradona. Nu, nu, nu! Diego e unic! Un fotbalist colosal, cel mai bun din toate timpurile. Şi-mi pare rău că n-am putut încă să-l întîlnesc personal, fiindcă nu vine în Italia din cauza unor probleme fiscale cu statul. Dar se va ivi şi momentul să-l cunosc! Îl ador ca fotbalist!
"Titlul cu Napoli şi să fiu sănătos!"
- Care e visul de viaţă şi ca sportiv al lui Cavani?
- Să cîştig titlul cu Napoli şi să fiu sănătos pentru a putea avea grijă de familia mea. Degeaba ai tot în viaţă dacă-ţi lipseşte sănătatea!
"Idolul meu e Batistuta, iar pletele pe care le am sînt inspirate din frizura lui. Cred că sînt un jucător care am caracteristici similare cu el şi poate de aceea m-am regăsit în Batistuta, nu în Francescoli, marele star al Uruguayului. El era mai mult un număr zece!"
"Zenga m-a ajutat să înţeleg filosofia fotbalului italian"
Cavani a lucrat jumătate de an la Palermo cu Zenga, ale cărui legături de familie şi profesionale cu România le cunoştea foarte bine: "Pe Walter l-am simţit ca pe un antrenor foarte apropiat de jucători. Era parcă un om din lot, nu tehnicianul echipei. Are o experienţă formidabilă în fotbal, iar perioada petrecută cu el m-a ajutat să înţeleg şi mai mult filosofia fotbalului italian. Ar merita să ajungă pe banca lui Inter!".