CORESPONDENȚĂ DIN DORTMUND Marcel Răducanu, dialog cu Gazeta la Dortmund: „Am 10 operații, două stenturi și 3 bypass-uri, dar la 69 de ani nu mai am așa multe pretenții”

• CUPRINS: Fostul mare internațional povestește problemele medicale cu care s-a confruntat în ultimele două decenii, dezvăluie în premieră că Hagi și alți jucători nu l-au dorit în lotul de Mondiale în 1990 și cum Securitatea i-a anunțat mama că a fost găsit mort într-o cabină telefonică din Germania;
• Marcel Răducanu acuză FRF de faptul că doar a căutat să se folosească de imaginea lui și spune care era replica pe care o primea mereu în ședințele interminabile de la Casa Fotbalului 
• Crede că problema majoră a fotbalului românesc sunt antrenorii și șpaga dată la loturile naționale și susține că „nu pot să dau nici măcar un nume de fotbalist român de perspectivă”.

VIDEO. Marcel Răducanu: „Sunt fericit în Germania”

- Cum se simte Marcel Răducanu în Germania, împlinit, fericit? 
- După mai bine de 40 de ani petrecuți aici, pot spune că sunt fericit, da. Am venit datorită fotbalului, am familia cu mine, am o școală de fotbal unde continui să fac ceea ce îmi place. Am ajuns și eu la o vârstă, la 69 de ani, nu mai am așa multe pretenții.

- Mai aveți plăcerea să fiți pe teren la antrenamente? 
- Mi-ar fi greu să nu mă mai mișc deloc. În pandemie, doi ani mi-a fost groaznic. Am nevoie de mișcare pentru că am avut multe operații și doctorul mi-a recomandat să fac sport. La mine acasă, în cartier, am un teren unde fac câte ceva, nu alergat, fiindcă nu mai pot din cauza genunchiului, dar merg zilnic, dau câte 10 ture, plus plimbarea de 1-2 ore cu câinii mei.

- Ce operații ați avut? 
- Pfff, dar câte n-am avut. Zece operații am suportat!

+20 FOTO

Marcel Răducanu: „Îl moștenesc pe tata cu problemele la inimă”

- Zece? 
- Da! Ultima a fost la inimă, în 2019. Mi-au pus 3 bypass-uri. E a doua intervenție la inimă, prima a fost în 2006.

- Atunci ce s-a întâmplat? 
- Nu mă simțeam rău, dar la un control de rutină mi s-a zis: trebuie să te operăm direct, dacă pleci acum acasă, e posibil să mori în taxi. Și m-am operat, mi-au pus două stenturi. La mine e și genetic, tata, săracu', a murit din senin, probleme cu inima. Era în 1981, înainte să plec în Germania, eram în cantonament cu Steaua. Am ieșit la plimbarea noastră din Băneasa, din dimineaţa jocului, și am sunat-o pe mama să o întreb ce înseamnă că visasem ceva ciudat. Atunci mi-a zis că tata a căzut lângă mașină și a murit, făcuse infarct, avea 52 de ani. Eu îl moștenesc, cu problemele la inimă.

ELVEȚIA - ROMÂNIA 2-2

Marcel Răducanu, interviu nemilos după Elveția - România: „Ai noștri violează mingea! Săraca, i-ar înjura dacă ar putea vorbi”

- E ceva ce vă lipsește din România și nu aveți aici? 
- Vin cu cea mai mare plăcere acolo, dar apoi abia aștept să mă întorc acasă, în Germania.

- Uitându-vă în spate, acum ce spuneți, ați luat decizia corectă de a fugi atunci din România pentru a evolua aici? 
- Da! Sunt convins! Mi-a fost complicat, 11 luni am fost suspendat de FIFA fiindcă plecasem de la Steaua. Degeaba au făcut intervenții la Ceaușescu mulți oameni importanți de aici, el chiar ceruse să fiu scos din fotbal doi ani. Aveam și grad atunci în armată, fuga mea avea și alte conotații. Eu la acea vreme am făcut o eroare, apucasem să semnez un precontract cu Hannovra, din liga a 2-a. Am realizat că am greșit, norocul meu a fost că Borussia a venit imediat și m-a luat și a avut răbdare cu mine. Apoi, după suspendare, în chiar primul sezon de Bundesliga, 1982-1983, am fost desemnat cel mai tehnic fotbalist și am prins echipa campionatului.

Marcel Răducanu: „Hagi și alți jucători nu m-au vrut la Mondialul din 1990”

- N-aveți un regret că n-ați rămas la Steaua, în 1986 ați fi fost în echipa care câștiga Cupa Campionilor? 
- N-am, regret poate că n-am fost la Mondialul din 1990, fusese Revoluția, eu încă jucam, eram la Zurich, în Elveția, nea Imi Ienei chiar m-a sunat atunci. Am și fost 3 zile la Munchen, unde era cu echipa.

- Și? 
- Și a rămas că o să mă sune ca să mă anunțe cu privire la cooptarea mea în lotul pentru Mondial. N-a mai sunat nici până azi.

- De ce credeți că n-a mai sunat? 
- E, am aflat și eu ulterior, s-au opus câțiva dintre jucători, în frunte cu Hagi. Au considerat că nu meritam să fiu acolo fiindcă eu nu ajutasem cu nimic în preliminarii. Da, nu jucasem, dar eu puteam să ajut cu experiența mea, cu ceea ce puteam să le spun din perioada de Bundesliga, dar am văzut Mondialul doar la TV. Păcat că istoria va reține că eu am doar 21 de selecții în națională.

Echipa-tip România la CM 1990:
S. Lung - Rednic, Andone, G. Popescu, Klein - Sabău, Lupescu, Hagi, I. Rotariu - Lăcătuș, Răducioiu (Balint)

Securitatea mi-a creat probleme mari de tot. Pe mama, săraca, au distrus-o psihic, ea căuta să dea de mine, să mă contacteze și nenorociții i-au transmis că am fost găsit mort într-o cabină telefonică din Germania. Mă sunau și îmi transmiteau «Te prindem noi!». Mi s-a făcut frică și le-am cerut celor de la Dortmund să-mi asigure pază, două-trei săptămâni erau după mine non-stop doi polițiști

- Marcel Răducanu

- Ați avut o colaborare cu Federația în trecut, vă mai caută să îi ajutați cu ceva pe cei de acolo? 
- Nu m-au mai chemat, iar după ultimele interviuri pe care le-am dat, nu cred că se mai pune problema.

- De ce, v-a reproșat cineva ce ați spus? 
- Nu, am așteptat o reacție, dar bine că n-a zis nimeni ceva urât de mine, de genul ce mai vrea și ăsta cu ce spune? Eu când am venit atunci, aveam gânduri bune, să ajut. Acum 3 ani am avut o colaborare cu cei de la FRF, apoi nu m-a mai căutat nimeni, habar n-am de ce.

- Când vă mai întreabă cineva din Germania despre fotbalul românesc, dumneavoastră ce le spuneți? 
- Nu mă întreabă nimeni de fotbalul românesc. Ce să mă întrebe? Nu văd și ei că echipa națională nu mai câștigă un meci? Așa, noi, românii, între noi mai discutăm de fotbalul nostru, vedem meciurile naționalei, dar neamțul să întrebe de fotbalul din România, nu.

VIDEO. Marcel Răducanu: „N-am înțeles nimic din colaborarea cu FRF”

- Cât timp ați colaborat cu FRF, dumneavoastră ați înțeles de ce nu mai avem fotbal în România? 
- N-am înțeles absolut nimic. Am fost la vreo 3 ședințe și tot ce am auzit era din păcate, din păcate, din păcate. Am pierdut 3-0, dar, din păcate, am lovit bara și tot așa ziceau. Din păcate, din păcate, dar un meci când mai câștigați și voi? La un moment dat, a trebuit să reacționez și eu și să spun ceva, că mă plictisisem. Eu plecasem din România din cauza ședințelor interminabile de 3-4 ore, când venea tovarășu' și ne ținea el lecții cât de urât e în străinătate, că n-are rost să plecăm din România. Le-am zis: „Băi băieți eu n-am venit aici doar ca să vă ascult pe voi, că nu-mi las școala în Germania ca să stau în bancă și să aud din gura voastră că nu se poate face nimic”. Am vrut să fac ceva anume la juniori, aveam idei, concepții, să le arăt antrenorilor ce au de făcut, cum să lucreze cu copiii. Degeaba m-aș fi dus eu să lucrez o săptămână și apoi să plec, ce înțelege copilul ăla? Nimic. Trebuie să existe o continuitate în proces. Eu, de fapt, aveam de gând să fac antrenament cu antrenorii, după care ei să lucreze cu juniorii.

- Și cei de la FRF ce au zis? 
- Da, da, e super ideea și apoi nu m-au mai chemat.

- Poate că au căutat să se asocieze cu dumneavoastră doar pentru a se folosi de imaginea pe care o aveți. 
- Asta a fost sigur!

- Părerea dumneavoastră care e, nu mai avem jucători sau nu avem antrenori în România? 
- Antrenorii sunt problema. De acolo pleacă totul. E nevoie de o revoluție în sistemul de juniori. Trebuie toți dați afară și aduși oameni noi, foști mari fotbaliști. Vă dau nu nume, Sânmărtean, a fost un mingicar, el poate să le arate copiilor ce trebuie făcut cu mingea. De oameni ca el e nevoie, nu de antrenori care cer bani ca să ia copiii la naționale. Îi mai cert și pe cei de pe aici, români, care sunt gata să plătească pentru a ajunge la lot: Bă, sunteți nebuni, dați bani ca să cumpărați valoarea copilului?! Ce e asta?

1980e anul în care Marcel Răducanu a fost desemnat Cel mai bun fotbalist al anului în Ancheta Gazetei Sporturilor, fiind peste Iordănescu, Ștefănescu, Vasile Iordache și Cămătaru

VIDEO. Marcel Răducanu: „N-avem fotbaliști, îl înțeleg pe Edi Iordănescu”

- Chiar așa stau lucrurile? 
- Repet, trebuie ras tot, de jos, și pornit de la zero absolut, altfel fotbalul din România n-are nicio șansă. Am fost la o acțiune de selecție, făcută de FRF, pe undeva prin Luxemburg, căutau copii români născuți afară. Veneau copiii de departe și îi puneau să joace direct, apoi să decidă cine merită și cine nu. I-am zis: Băi Geolgău, ce e asta? Trebuie măcar un ciclu săptămânal de pregătire, care să se termine cu un joc, nu așa cum faceți voi. Asta nu e selecție!

- Și ce v-a răspuns? 
- Marcele, nu sunt bani, n-avem bani!

Le transmit ceva antrenorilor din România, nu mai înjurați copiii, arătați-le ce au de făcut, diversificați antrenamentele în așa fel încât copilul să fie cel care la final să se întrebe curios: oare mâine ce mai lucrăm? Și apoi să fie nerăbdător să se întoarcă, nu să plece traumatizat că a fost certat și înjurat

- Marcel Răducanu

- Vă mai uitați la meciurile din campionatul României? 
- Foarte, foarte rar. Așa, când e câte un meci important, gen FCSB - CFR, dar nici atunci nu rezist mult și mut pe un meci din Germania, fiindcă vreau să văd fotbal.

- Chiar atât de slab vi se pare nivelul? 
- Păi, reperul e numărul spectatorilor din tribune. La unele jocuri poți să și dai mâna cu ei, atât de puțini sunt, nu vă întrebați de ce nu vine lumea la fotbal? Aici, meci cu 80.000 de spectatori, în România, când vin 10.000 e sărbătoare, dar pe la Voluntari sau alte echipe sunt 300-400, ce fotbal mai e ăsta? La ce să vină la stadion, ce să vadă lumea?

- Ați văzut vreun fotbalist român în ultima perioadă despre care să spuneți că poate fi unul mare în anii următori? 
- Nu, chiar niciunul, mai ales acum, după ce am văzut meciurile astea, ultimele, și la naționala mare, și la juniori. Tot se zice că vine ceva din spate. Ce să vină?, vă spun eu ce vine din spate în fotbalul românesc, vine trenul, care ne va lovi și mai tare, asta vine! M-am uitat și la U21, am jucat cu Ucraina, pe teren propriu, 70% posesie pentru ei, ce pretenții să mai avem? N-avem fotbaliști, îl înțeleg și pe Edi Iordănescu, pe cine să ia? El chiar e unul dintre cei care nu se lasă manipulat, să ia bani de la impresari ca să bage pe unul sau pe altul. Ce să facă Edi, să-i învețe fotbal la vârsta asta? Ei au plecat cu deprinderi greșite când au fost mici, n-au avut oameni lângă ei care să le arate drumul corect, generația actuală e terminată, luați-vă gândul de la ea!

La fotbalistul român din ziua de azi nu vezi nimic. N-are forță, n-are viteză de pătrundere, n-are tupeu să ia o acțiune unu contra unu, totul e doar la întâmplare. De multe ori, când te uiți la ce fotbal joacă jucătorii noștri, te dor și ochii

- Marcel Răducanu

- Generația de Aur de ce a fost atât de bună? 
- Pentru că atunci când au fost copii s-au făcut pașii corecți. Și România a mai avut generații bune. Acum, uitați-vă pe unde avem jucători: China, Emirate și unii rezervă prin liga a doua din Italia. În condițiile acestea, ce pretenții să ai de la națională? A, da, se poate întâmpla să fie o minune, cum a fost cu Elveția, să ai inspirația să-i bagi pe Moruțan și Mihăilă și ei să facă două faze senzaționale și să se termine egal. Dar asta e doar o întâmplare, fiindcă scorul corect al acelui meci trebuia să fie 6-0 sau 7-0. Rezultatul de 2-2 a fost mincinos. Să dea Dumnezeu să ne calificăm la Euro, dar când ajungem acolo ce facem, dacă nouă ne e frică de echipe precum Israel, Kosovo și Andora?

- Nu e ciudat că nici măcar Hagi n-a produs jucători buni, care să confirme și în străinătate? 
- El a produs jucători buni pentru România. Pentru ce e în România, jucătorii lui sunt OK. Intenția lui a fost să facă fotbaliști și de alt nivel, dar până acum au demonstrat că sunt doar de nivelul la care se joacă în România. Dar măcar el a scos ceva, singurul care a lucrat bine. Uitați-vă la Ungaria, acolo nu e o singură academie care produce, sunt 9-10. Îmi pare rău de Gică Hagi, și-a băgat toți banii în Academie, dar dacă ar fi fost mai mult ajutat probabil că ar fi reușit să producă fotbaliști mai de top.

183de meciuri a jucat Răducanu pentru Borussia Dortmund între 1982 și 1988, a reușit să înscrie 34 de goluri

Marcel Răducanu și școala lui de magie

Ajuns la aproape 69 de ani, Răducanu continuă să antreneze copii în Germania după principiile pe care el însuși le-a deprins în fotbalul dintr-o Românie comunistă din care a fugit în 1981. A rămas convins că sportul acesta trebuie să conțină curaj și imaginație pentru vrajă.

Vârsta și problemele medicale au lăsat urme, mișcările lui sunt un pic greoaie și nici măcar nu e tentat să se implice în antrenament, să participe și el la exercițiile pe care le comandă copiilor.

Ceva din gesturi, din postură sau poate că mai ales felul în care merge mai indică totuși că avem înaintea noastră un mare fotbalist, pe Marcel Răducanu, idolul lui Ilie Dumitrescu și al altor copii care aveau să devină, la rândul lor, fotbaliști.

Nu e un bătrânel jucându-se cu câțiva copii, e un antrenor autoritar care amestecă germana și româna ca să transmită indicații despre exerciții, sfaturi despre ce ar trebui să-și mai îmbunătățească tinerii care-i sunt elevi.

Marcel Răducanu: „Nu contează vremea, fotbalul e jucat afară!”

După-amiaza are o vreme cam ciudată în Dortmund, ba iese soarele și e cald, ba se întunecă un pic, bate vântul și se face răcoare.

Marcel ignoră beteșugurile pe care i le-a provocat mai ales cariera de sportiv și suportă fără probleme și răcoarea, și plimbatul printre copii. Fotbalul, spune el, trebuie să fie jucat afară, nu contează cum e vremea.

În vremurile în care a crescut Răducanu, așa ceva nu era de precizat, era un dat. De ce e de menționat acum că poți să crești fotbaliști doar în aer liber, în soare, pe ploaie sau pe vânt: „Am lucrat într-o vreme în sală, înainte să închiriez terenul acesta. Părinților le convenea mai degrabă să-și știe copiii în sală, protejați”.

Veteranul pe care foști jucători și suporteri vârstnici îl descriu ca pe un magician capabil să inventeze driblinguri nemaivăzute antrenează copii români, turci, nemți. Povestește cu noi la marginea terenului și apoi, când simte că ar fi cazul să intervină, le mai strigă câte ceva tinerilor pe care-i încurajează să dribleze, să fure din tehnicile fotbaliștilor faimoși. „Messi”, „Ribery”, „Zidane” sună unele comenzi.

Sunt fente sau preluări clasice pe care le foloseau jucătorii legendari și pe care copiii lui trebuie să le execute în timpul antrenamentului.

Elveția - România 2-2

„Sunt curios, ce zice Gică acum despre Ianis Hagi?!”. O legendă iese la atac: „L-ați văzut pe Mbappe al nostru?”

„Toți vor rezultate. Lăsați-i să dribleze!”

Pe Răducanu, care nu a câștigat cu Steaua nici Cupa Campionilor Europeni, nici Supercupa Europei, lumea îl iubea pentru stilul lui spectaculos și liber. El a rămas un adept fanatic al acelui tip de fotbal.

E convins că aceea e calea și către distracție, și către performanță: „Fotbalul german de acum are probleme, deși există peste trei sute de centre de juniori foarte bune în țară și e o concurență imensă fiindcă sunt foarte mulți jucători. Problema este că antrenorii tineri se visează toți Guardiola, Klopp și joacă doar pentru rezultate. Eu încerc să-i dezvolt pe copii, îi încurajez să aibă imaginație, să dribleze, să rezolve unu la unu duelurile cu adversarii. Iar când merg la cluburi pentru meciuri, antrenorii strigă de pe margine doar „joacă simplu!”, ca să nu riște nimic și să obțină rezultate care nu-i fac mai buni pe copii, dar îi ajută pe ei să se remarce ca tehnicieni și să forțeze drumul către fotbalul profesionist în care sunt bani mulți”.

Banii foarte mulți, competiția dură, YouTube, milioanele de site-uri și rețelele de socializare sunt trăsături ale fotbalului de astăzi. Isprăvile lui Răducanu provin dintr-un timp în care admiratorii lui povesteau și încă mai povestesc despre un geniu cu o tehnică așa cum nu a mai existat. Sunt legende pe care nu le poți verifica apăsând play.

Un abonament lunar costă o sută de euro

Școala lui Marcel Răducanu e una pentru „meditații”, ceea ce înseamnă că jucătorii nu sunt legitimați aici, ei aparțin de niște cluburi în care se antrenează și pentru care participă în competiții. Cu Răducanu, ei se pregătesc ca să progreseze la capitole la care cluburile nu-i pot ajuta îndeajuns. 

Marcel antrenează grupe cu puțini copii tocmai ca să le poată aloca timp și destule exerciții, un mediu care nu poate exista într-un club în care antrenorul are pe mână un lot întreg cu care trebuie să lucreze. Un abonament la școala lui Răducanu, cu șase antrenamente lunar, costă o sută de euro.

Vin mulți români

În Dortmund sunt școli de fotbal și cluburi în toate cartierele. Aproape toți băieții joacă fotbal și din ce în ce mai multe fete practică sportul acesta. Fiul lui Marcel Răducanu are, de asemenea, o școală de fotbal în apropiere de terenul pe care lucrează tatăl său. Marcel are mulți clienți români, unii dintre ei născuți în Germania. 

La antrenamentul la care asistăm, pe marginea terenului se află mama unuia dintre elevii lui Răducanu. „Sunt din județul Suceava. Eu am ajuns în Germania în urmă cu 17 ani, soțul era deja aici din 1988. Fiul meu are 14 ani și e legitimat într-un club care ne percepe o taxă lunară de doar 14 euro. Tarifele sunt mici fiindcă există foarte multe echipe și concurează toate ca să atragă copiii”, povestește femeia.

Citește și alte știri: 

Un fost dinamovist, vizat de o escrocherie online: „Cred că e o întreagă afacere în spate”

Gigi, ai uitat? » Patronul FCSB a câștigat o avere și datorită legii lui Burleanu!