Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat duminica, 20 noiembrie 2022 08:21 / Actualizat duminica, 20 noiembrie 2022 15:16
Născut pe 20 noiembrie 1922, Valentin Stănescu a fost un portar decent, iar ulterior un antrenor extraordinar. E printre puținii tehnicieni care au obținut rezultate bune și foarte bune la aproape toate formațiile pe care le-a pregătit. Iată doar câteva performanțe incredibile izbutite de cel poreclit „Zimbrul”:
- A fost primul tehnician care a devenit campion cu trei formații diferite: Rapid 1967, U Craiova 1980, Dinamo 1982! Recordul său a fost egalat ulterior doar de Florin Halagian, care a triumfat cu FC Argeș (1972, 1979), Steaua (1985) și Dinamo (1992).,
- A fost primul și a rămas singurul „principal” român care a eliminat-o pe FC Barcelona! Se întâmpla în sezonul 1971-1972, când pregătea Steaua. Atunci, roș-albaștrii i-au învins în dublă manșă pe catalani, 2-1 și 1-0, în turul 2 al Cupei Cupelor. Victoria din Spania a rămas unica realizată de o echipă românească pe Camp Nou.
- A fost primul care a calificat Steaua în primăvara europeană, în 1971-1972! În „sferturile” Cupei Cupelor, „militarii” au fost eliminați de Bayern fără să fie învinși, 1-1 la București și 0-0 la Munchen.
- A fost primul antrenor care a eliminat o echipă din Anglia! În stagiunea 1979-1980, pe când era la cârma Universității din Bănie, a bătut-o de două ori pe Leeds United, 2-0 și 2-0, în turul 2 al Cupei UEFA. Succesul din deplasare a fost cel dintâi pe pământ englez obținut de o formație autohtonă.
- A fost primul și a rămas singurul „allenatore” care a eliminat-o pe Inter Milano! În 1981-1982, când era pe banca lui Dinamo, a remizat pe San Siro, 1-1, și a câștigat în „Ștefan cel Mare”, 3-2, în turul 2 al Cupei UEFA.
- A fost pe banca naționalei la cea mai clară victorie din istorie, România - Finlanda 9-0, pe 14 octombrie 1973. Partida a contat pentru preliminariile CM '74.
- A fost primul și a rămas unicul „principal” care și-a trecut în palmares două Cupe Balcanice, ambele când stătea pe banca Rapidului ('64, '66).
- Alte rezultate importante cu Tinel „principal”: Rapid - Juventus Torino 0-0 (CCE, 1967), U Craiova - Borussia Mönchengladbach 1-0 (Cupa UEFA, 1979), România - Anglia 2-1, Anglia - România 0-0 (în preliminariile CM '82).
În ciuda faptului că a scris istorie și cu Steaua, și cu Dinamo, și cu Universitatea Craiova, Valentin Stănescu a avut în suflet o singură iubire, Rapidul!
Într-un interviu din 3 iunie 1983, publicat în revista Flacăra sub semnătura lui Ovidiu Ioanițoaia, „Zimbrul” admitea acest lucru: „Mă duceam să văd meciurile Giuleștinei chiar și atunci când antrenam în «Ștefan cel Mare»!”. Dialogul Stănescu - Ioanițoaia s-a purtat la scurt timp după ce Tinel obținuse ultimul rezultat notabil din carieră, promovarea cu „feroviarii” în prima divizie la finele stagiunii '82-'83.
Valentin Stănescu: „Fraţilor, dacă nu intrăm, mă las eu, dar şi voi!”
- Nea Tinele, ai făcut-o şi pe-asta, dumneata ai scos Rapidul campion şi tot dumneata l-ai readus, după 6 ani de chin, în Divizia A! Bravo!
- Stai aşa, să nu se înţeleagă c-am avut nevoie de 6 ani! Eu m-am întors la Rapid în vara trecută. Şi, dintr-un foc, am reuşit promovarea! Dar nu singur, nici vorbă. M-au ajutat mulţi. Conducerea ministerului, a clubului, Nichi Dumitriu, Rică şi, în primul rînd, jucătorii. Pentru că tot ei au dus greul. Al meciurilor şi, întâi şi întâi, al antrenamentelor.
- De ce această ordine?
- C-aşa am fost şi am rămas: un om al dracului. La mine, care a mişcat în front a zburat ! Cine nu trage, valea! Când am venit, l-am găsit pe Bartales, jucător bun, dar leneş, mofturos. Nu s-a încadrat, i-am dat dezlegare pentru Gloria Reşiţa şi bună ziua. Cu ceilalţi însă m-am împăcat bine. Au fost serioşi, au tras. La prima întâlnire, le-am zis: fraţilor, dacă nu intrăm, mă las eu, dar vă lăsaţi şi voi! Băieţii au priceput că nu-i de glumă şi s-au pus pe treabă. Am luat, luna asta, 12 puncte din 6 partide, retrogradând două echipe, pe Pandurii şi pe Mecanica Fină, ce crezi matale, fără muncă ar fi fost posibil?
4 promovăriare „Zimbrul” în prima divizie: Metalul Târgovişte 1961, Steagul Roșu 1969, Petrolul 1977, Rapid 1983
- N-ar fi fost. Care a fost echipa standard?
- Ion Gabriel în poartă, Popescu, Pârvu, Tiţă, Adrian Dumitru şi, în ultimele jocuri, Mincu pe fund, Petruţ, Ion Ion şi Paraschiv la mijloc, Cojocaru, Damaschin şi Manea în atac.
- Pe care dintre ei ai fi tentat să-l remarci în mod special?
- Pe toţi. Ei au câştigat campionatul în antrenamente, care au fost, de fiecare dată, mai grele decât meciurile. Am găsit un fel de na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie şi am trecut la scheme, la tactică. Am gândit fiecare joc.
Valentin Stănescu: „M-a curățat Neagu, în finala cu Dinamo!”
- A chiulit careva? Ion Ion?
- Asta, cu Ion, e o idee fixă. El a dat tot ce-a putut. A fost foarte folositor.
- Cum ţi s-a părut, după 14 ani, publicul Giuleștiului?
- De ce după 14 ani?!
- Pentru că, după socotelile mele, dumneata ai plecat de la Rapid în 1968. Până în 1982, când te-ai întors, au trecut, nu-i așa?, 14 ani.
- Ai dreptate. Ți-aduci aminte cum am plecat? Dărâmat rău.
- De ce?
- M-a curățat Neagu, în finala de Cupă cu Dinamo. A ratat un 11 metri în minutul 90, a intrat Lucescu şi a marcat pentru Dinamo. Aşa e fotbalul, mai rău decât buletinul meteorologic.
Valentin Stănescu: „Am Rapidul în sânge și n-o să scap de el până mor”
- De acord, ce-i cu publicul?
- Publicul Rapidului? Suflet de aur, pâine caldă. Am fost prin multe părţi, la Braşov, la Dinamo, unde am fost excelent tratat şi unde, la Dinamo mă refer, am câştigat tot ce se putea, campionatul şi Cupa, însă nicăieri nu m-am simţit ca-n Giureşti. Poate şi datorită lui Nichi.
- Ce-i cu Nichi?
- El a fost jucătorul pe care l-am iubit cel mai tare.
- Nea Tinele, ce e Rapidul pentru dumneata?
- Ştiu eu ce să zic? Apa pentru peşte. Chiar și când eram la Dinamo, duminica dimineața nu lipseam de la meciurile Giuleștinei. Mă trăgea aţa. E sigur, eu am Rapidul în sânge și n-o să scap de el până mor.
36 de partidea stat Stănescu pe banca primei reprezentative, în două mandate. Palmares: 11 victorii, 15 remize, 10 înfrângeri
- Am o întrebare în doi peri: nu ți-a părut rău c-ai retrogradat, cum ziceai, două echipe?
- Ba da, dar ce puteam face? Tot cămaşa ta ţi-e mai aproape.
Valentin Stănescu: „Liță? Ne-a păcălit, nu-l pot ierta!”
- Totuşi, promovarea a fost mai uşoară decât ai crezut, nu?
- Parcă. Pe lângă valoare, noi am avut şi rezistenţă. Mi-a fost, un timp, frică de Dinamo Victoria, cunoscând încăpăţânarea lui Teaşcă, dar mi-a fost degeaba. De Slatina, zău, nu mi-a fost. Poate c-am greşit, mai ştii?
- Valoare?! Ce valoare?, Rapid va rezista, cred, greu în Divizia A!
- Ce vorbeşti?! Uite-l pe Damaschin, va fi jucător mare, urmaşul lui Cămătaru. Loveşte cu ambele picioare, sare la cap ca Sara Simeoni (n.r. - săritoare în înălţime medaliată cu aur la JO 1980), protejează mingea de nu i-o ia decât arbitrul! Şi asta, atenţie, la 22 de ani!
- O fi, dar cu o floare...
- Vom mai lua, probabil, câţiva tineri din Bucureşti, din eșaloanele inferioare. La granguri nu ne băgăm. De altfel, Rapidul n-a luat niciodată jucători mari, doar a dat. Pe Rică, pe Dumitru şi aşa mai departe. Sunt mulţi. Florin Marin, alţii.
- Se zvoneşte că Dumitru va reveni în Giuleşti.
- Cât sunt eu aici, nu! În iarnă, trebuia să vină la noi, însă ne-a păcălit. Noi îl aşteptam la Buşteni, la „Silva”, el şi-a făcut într-adevăr apariţia, dar cu Stroe, pentru Craiova! L-am iubit, însă nu-l pot ierta.
Valentin Stănescu: „A fost și a rămas o lume nebună, nebună, nebună”
- Pe Răducanu l-ai iertat!
- Cine are sufletul lui Rică?! Şi-apoi, după ce s-a lăsat, a pus osul. M-a ajutat în pregătirea portarilor şi n-am ce să-i reproşez.
- Nea Tinele, dac-aş avea puterea să-ţi dau un jucător, pe care l-ai alege?
- Aş lua toată Craiova. Echipă mare!
- Eşti mulţumit, Valentin Stănescu?
- I-auzi întrebare! Dac-aş avea un pic de voce, aş cânta. Dar cântă, şi pentru mine, galeria. I-auzi-o: „Rapid, Rapid / Luptă dacă ne iubeşti! / Rapid, Rapid / Haide-hai Rapid Giuleşti!”. Sunt versurile lui Adrian Păunescu, nu?
- Mi-ai spus ce e Rapidul, spune-mi, în încheiere, ce-a fost.
- Am una bună şi nu prea s-a scris. Era în '49, jucam acasă, în Giuleşti, cu Libertatea Oradea. Eu, în poartă, am luat 4 goluri. La 0-4, prin minutul 75, s-a schimbat macazul. A dat Lungu un gol, apoi Andrei Rădulescu, actualul preşedinte al federaţiei, două, le-a mai tras şi Filoti unul, pac şi Bazil cu alte două, s-a terminat 8-4! După aceea, vis, chermeză, balamuc, lumea să ne sfâşie de fericire. Asta a fost Rapidul, puştiule, şi asta a rămas: o lume nebună, nebună, nebună!
455 de meciuriare Tinel ca antrenor în primul eșalon, locul 6 all-time. Palmares: 206 victorii, 101 remize, 148 eșecuri. Golaveraj, 648-509
CV Valentin Stănescu
- S-a născut pe 20 noiembrie 1922, la București
- A jucat, ca portar, la: Olimpia București, Malaxa București, Sportul Studențesc, Sparta București, Carmen București, CFR/Locomotiva București
- Are 5 selecții în națională, toate în anul 1947. Rezultate: 1-3 cu Iugoslavia, 3-2 în Bulgaria, 2-1 în Polonia, 2-6 cu Cehoslovacia, 0-3 cu Ungaria
- A pregătit formațiile: Locomotiva București (1953-1955), Dunărea Giurgiu (1955-1958), Unirea Focșani (1958-1959), Metalul/CS Târgoviște (1959-1963, 1984), Rapid (1963-1968), Steagul Roșu Brașov (1968-1971), Steaua (1971-1972), România A (1973-1975, 1980-1981), Petrolul Ploiești (1976-1978), U Craiova (1979-1980), Dinamo (1981-1982), Rapid (1982-1984)
- A decedat pe 4 aprilie 1994
Citește și alte articole despre Rapid din categoria #Retro GSP:
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
