Articol de GSP - Publicat marti, 05 aprilie 2022 17:05 / Actualizat marti, 05 aprilie 2022 17:50
SERIAL GSP: CÂT COSTĂ SĂ FACI SPORT. Gazeta Sporturilor publică, începând de azi, un serial despre costurile practicării sportului în România, la nivel de copii și juniori. Subiectul a pornit o dezbatere între cititori, pe site și pe pagina oficială de facebook.
- Adunăm informații și povești din dialogul sincer cu părinți, copii, antrenori, oameni din sistem pentru a aduce în prim-plan nu doar costurile financiare, ci și investițiile de timp, energie și emoție.
- Ce provocări apar la început de carieră, de ce probleme se lovesc copiii, cum se descurcă părinții, cine și cât plătește, care e rata de succes?
- Noul serial GSP „Cât costă să faci sport” a pornit la drum cu fotbalul, cel mai practicat sport din țară.
Dezbaterea dintre cititori a fost pornită de mesajul lui Mihai Popescu. Acesta consideră că este firesc și natural ca părinții să suporte cheltuielile de formare ale micilor sportivi.
„De ce să plătească Statul pentru ei din banii noștri? România trebuie să le ofere infrastructura sportivă, dar acum fiecare părinte trebuie sa investească în copilul său. Pentru că acel copil va creşte şi va fi un scop privat, va face bani pentru persoana sa, nu pentru Statul Român”, a postat Mihai Popescu.
„Primul medicament al unui popor este sportul”
Pe un ton la fel de civilizat, s-a alăturat discuției și Costel Baicu, chiar dacă a venit cu o opinie diferită. Acesta consideră că statul ar trebui să facă eforturi financiare pentru a convinge tinerii să practice un sport.
„De ce să platească??? Ca să nu mai cheltuie 6% din PIB pe sănătate. În curând ajungem la 10% cu problemele medicale aferente nepracticării sportului. Într-o ţară civilizată, statul investeşte 250€ pe lună de copil în sport, ca să poată priva bugetul de cheltuieli colosale în sănătate!!! Primul medicament al unui popor este sportul”, a fost opinia lui Costel Baicu.
Lecția de fair-play a nemților: cum funcționează sistemul în Germania
Vlad Popescu, un român stabilit în Germania, a povestit cum stau lucrurile în Augsburg, acolo unde antrenează o grupă de juniori. Cuvintele de bază au fost implicare, atât din partea autorităților, cât și a părinților, și fair-play. Iată mesajul lui:
„Sunteţi într-o colosală eroare. Noi trăim de 7 ani in Germania, în Augsburg, 60 km vest de München. Aici sportul nu are legătură cu aceste "scopuri private" la care faceţi dumneavoastră referire. De 4 ani antrenez copii în cadrul secţiei de fotbal. Toate cluburile de "sport amator" din Germania, de unde de altfel sunt recrutaţi toti copiii pentru academiile cluburilor profesioniste, sunt subvenţionate de fiecare localitate în parte, scopul fiind acela de a îi educa pe copii şi de a le inocula copiilor dragostea pentru sport, oricare ar fi acela.
În ceea ce priveşte fotbalul, căci despre el este vorba în acest articol, aici nu există cotizaţie lunară, ci doar o cotizaţie anuală de membru care pentru un copil se ridică la circa 90-100€/an. Diferenţa este, în ceea ce priveşte cheltuielile, că aici antrenorii prestează o muncă voluntară, în cazul meu săptămânal de circa 15 ore(antrenamente, meciuri, turnee samd).
Parte din investiţiile care se fac în club, se fac cu ajutorul membrilor, sub formă de sponsorizări. Părinţii nu sunt obligaţi în niciun fel să achiziţioneze echipament de joc, treninguri sau mai ştiu eu ce.. Toate lucrurile aceste sunt cumpărate din dorinţa fiecăruia de a fi parte din acest club, mai ales pentru că se identifică cu filozofia şi atmosfera creată acolo. În ceea ce priveşte ghetele de fotbal şi apărătorile necesare acestui sport, mai ales la vârste fragede, 90% din copii primesc ghete deja folosite, second-hand, din prisma faptului ca piciorul le creşte rapid, iar o investiţie regulată de ca. 50€ doar în aceste lucruri li se pare celor de aici o risipă.
În ceea ce priveşte antrenorii, cei ce le insuflă dragostea pentru fotbal celor mici, sunt 99% fie părinţi ce vor să se implice activ ori tineri ce şi-au terminat junioratul şi vor sa le transmită micuţilor mai departe cunostinţele lor. Tuturor acestora le sunt puse la dispoziţie cursuri de licenţiere ca antrenori, cheltuielile fiind suportate de către cluburi. (costul unui curs de licenţiere este în jur de 650-700€/persoană).
Doar în Augsburg, oraş cu 300k locuitori, activează la nivel de copii şi juniori circa 40 de cluburi, care au fiecare în jur de 100-150 de copii înregistraţi.
Taxa de participarea la un turneu, cu echipe locale sau cu invitaţi internaţionali, variază actualmente între 25 şi 60€. Bomboana de pe tort:
Comportamentul tuturor celor implicaţi, antrenori, părinţi şi copii, este unul decent şi fair-play.. există ca peste tot şi excepţii, dar regula este de decentă şi de respect reciproc.
În momentul de faţă, în clubul în care antrenez avem copiii unor jucători foarte cunoscuţi din Bundesliga, cu meciuri în CL şi în echipa naţională, unul din ei antrenând şi echipa u17 a unui mare club din Germania...btw. şi băieţii căpitanului lui FC Augsburg joacă la noi...
Ce vreau să spun cu asta, pentru că nu lauda era ceea ce căutam, taţii vin la teren cu cei mici şi se comportă ca oricine altcineva, sunt trataţi ca oameni normali, şi îi tratează pe ceilalţi pe picior de egalitate.. Nu intervine nimeni la antrenori pentru a-şi impune copilul ân "primul 11", totul se face pe merit.
Aăa ca domnule Petrescu, statul trebuie, este obligat să plătească pentru ei, dar nu numai pentru ei.. Este obligat să investească în viaţa sportivă a copiilor, a adulţilor de mâine, pentru ca în final o face preventiv, asigurându-se că în următorii 30-40 ani va scădea numărul fumătorilor, beţivilor pe de o parte, cât şi a celor care dezvoltă anumite boli cronice ca urmare a unei vieţi sedentare.. And guess what? Cine plăteşte tratamentele acestor oameni? Cine plăteşte medicamentele compensate? Nu tot din buzunarul dumneavoastră vin banii?”.
Noul serial GSP: Cât costă să faci sport în România?
Episodul 1: FOTBAL. Patru discuții dureroase: presiune, agresivitate, șpăgi și bani negri
)
)
)
)
)
)
)
