Articol de Sebastian Culea, Răzvan Luțac - Publicat joi, 29 februarie 2024 13:47 / Actualizat joi, 29 februarie 2024 16:29
Nicu Tulici juca la Minerul Băiuț când echipa maramureșeană a întâlnit Steaua în „șaisprezecimile” Cupei. Și l-a învins pe Helmut Duckadam dintr-o lovitură liberă. A pierdut cu 1-8, însă a rămas celebru în zonă pentru golul său. Tulici i-a avut adversari pe Lucică Bălan și Anton Weissenbacher, pe care-i știa de la Baia Mare. Ei câștigau Cupa Campionilor Europeni peste doar 6 luni.
- Gazeta Sporturilor a lansat seria eroi ne(re)cunoscuți
- Citește aici primul episod: Căpitanul Locomotivei Târgu-Mureș din anii '50 i-a marcat gol marii echipe a lui Ujpest și își povestește tainele vieții: „Am stat 5 ani în lagăr. În primii trei, mama nu știa dacă mai trăiesc sau nu”
- Citește aici al doilea episod: Cum a reușit o formație din Divizia B să țină piept Realului » Ultimul român care a marcat pe „Bernabeu” pentru o echipă de la noi: „Mă ajungea Metgod din spate, era cât casa! Așa că am tras”
„Recital Steaua la Băiuț, așezare din Țara Lăpușului, 72 de kilometri de Baia Mare”. Așa începe cronica lui Tiberiu Stama din ziarul Sportul, 5 decembrie 1985.
În „șaisprezecimile” Cupei României, viitoarea campioană a Europei se duela cu cel mai improbabil adversar. Minerul Băiuț. O echipă aflată, pe atunci, în Divizia C, care trecuse de emblema județului, Baia Mare. Dar și de Cavnic ori Carei.
Steaua a făcut instructaj la Băiuț în Cupa României
O echipă dintr-o colonie minieră din Maramureș, o fundatură de drum, așa cum sunt multe în ținutul codrilor.
Aici, Imi Jenei și-a adus toată crema, minus suspendatul Boloni. Și a zdrobit Băiuțul. 8-1. Însă nimeni nu a luat și nu ia în serios scorul.
Mai ales că, în minutul 7, Duckadam a fost nevoit, după legendă, să renunțe la barbă și să rămână cu celebra-i mustață. Căci un jucător de la gazde, Nicu Tulici, a executat o lovitură liberă de la circa 25 de metri, puțin spre stânga.
Mingea trimisă de el a mușcat zăpada de la început de decembrie și i-a sărit peste mâini lui Helmut.
Peste ani, Nicu Tulici a revenit în zonă după ce ani de zile a locuit în Italia. Stă la câțiva kilometri de Băiuț, o localitate minieră care azi are sub 2.000 locuitori.
De profesie instructor auto, povestește, plin de haz și plin de povești, cum i-a dat gol lui Duckadam. Și cum, după reușita de la fotbal, a prins curaj și a invitat-o la balul de după meci pe viitoarea sa soție.
VIDEO Nicu Tulici a marcat pentru Minerul Băiuț în meciul cu Steaua și povestește pentru GSP: „A fost o chestie extraordinară”
-Domnule Tulici, sunt 38 de ani de la meciul cu Steaua și zona Băiuțului trăiește încă din acea amintire.
- Țin minte și acum. M-am întâlnit cu Lucică Bălan, cu Anti Weissenbacher. Ei plecaseră de la Baia Mare. Pe Lucică l-a pus domnul Jenei chiar căpitan. Deși era bucureștean, jucase în Maramureș.
-Ați fost colegi la Baia Mare, dumneavoastră la tineret-speranțe, ei la seniori. Acolo ați început, la Minerul?
-Nu. La Tâgu Lăpuș, la Lăpușul. Am terminat liceul și am ajuns la tineret speranțe la Baia Mare. Și-apoi am avut noroc că ei erau în prima ligă, în Divizia A, și ne-au luat în armată la Baia Mare. Comandantului îi plăcea fotbalul, ne lăsa la antrenamente. Când era întrerupt campionatul, noi tot organizam amicale, că altfel trebuia să stăm în unitate.
-Ca să ieșiți.
-Exact. Și când erau pauze, iarna, erau zăpezi… îi ziceam că am făcut amical la Sighetu Marmației. Dar comandantul se prindea. Ne punea spate în spate și ne punea să spunem tot, scor, marcatori, temperatură!
Nicu Tulici: „Steliștii au întrebat dacă e curent la Băiuț”
-Când ați ajuns la Băiuț?
-Am ajuns de la tineret, după ce a retrogradat Baia Mare. Ne-a împărțit pe toți de la tineret la centrele miniere, la echipele miniere. Împrumutați am fost. Eu am fost împrumutat până târziu de Baia Mare. Fiecare avea limitele lui, fiecare a ajuns până unde a putut. Eu am ajuns până la Divizia B. N-am putut mai mult.
-Cum ați ajuns atunci să jucați cu Steaua? Care a fost parcursul?
-Am avut cu Cuprom Baia Mare, tocmai retrogradase din Divizia C. Apoi cu Cavnicul. Până aici se organiza la nivel de județ. La 11 metri am avut. Ne-a calificat portarul, Dărăbuș, Dumnezeule! Apoi cu Baia Mare tot la 11 metri. Apoi Careiul… I-am bătut 2-0. Și ne-am trezit în „șaisprezecimi”!
-Cine v-a zis că jucați cu Steaua? Cum ați aflat vestea?
-Au sunat băieții, au fost din conducere, antrenorul și secretarul, la București. La un moment dat, după ce s-a extras Steaua, delegatul lor a întrebat: e cineva de la Băiuț? Ai noștri, de emoție, nu s-au putut ridica. Noi ne-am gândit la o echipă bună, dar nu ne gândeam chiar Steaua.
-Știau ceva despre Băiuț? Măcar unde e, județul?
-Și-apoi i-au întrebat dacă e curent, că va fi transmis la radio. Și-apoi din vorbă în vorbă, de la om la om, „jucăm cu Steaua”! Era o chestie extraordinară. N-au mai fost așa evenimente și nici nu vor mai fi prin zonă. Ei, la nivel de Cupa Campionilor, jucau de la egal la egal cu cele mai mari echipe. Și apoi au luat Cupa.
-Ce investiții s-au făcut aici? Înțelegem că s-au asfaltat drumurile…
-Da, s-au asfaltat drumurile, s-au făcut vestiarele, că erau într-o stare mai proastă. S-au adus scaune, era fabrica de scaune din Târgu Lăpuș, fotolii, tribunele… Am avut tricouri, ni s-au adus echipamente de la Baia Mare.
Rămășag pe driblinguri
-Vi s-a transmis ceva înainte de meci? Era o echipă plină de vedete.
-Ni s-a spus să avem grijă la deposedări, pentru că eram o echipă mai agresivă, pe aici circulau legende despre agresivitatea echipei noastre.
-Cum vi s-a spus asta?
-Să nu cumva să lipsească vreun fir din jambierele cuiva! Era respectul față de ei. Că noi, săracii, când ne-am apropiat de ei, nu te uitai la minge, te uitai la ei! Chestia frumoasă e că au abordat meciul cu o seriozitate exemplară. A lipsit Boloni, că avea două „galbene”. În rest, toată trupa. Țin minte că făceam pariuri cu colegii. „Eu îi dau printre picioare lui Tudorel Stoica”. În secunda doi, secunda doi!, Tudorel i-a dat acelui coleg mingea printre picioare. Superb.
-În apărare?
-Fundașii se gândeau ei între ei pe cine să țină. „Lăcătuș! Nu mă lași pe mine să-l țin?” Ce să mai, îi vedeai toată ziua la televizor.
Nicu Tulici: „Am stat la o pălincă cu jucătorii de la Steaua”
-Toți colegii dumneavoastră erau mineri?
-În afară de mine, care eram militar, restul echipei erau mineri. Angajați la mină cu cărți de muncă. Dar munca noastră era la teren. Erai profesionist. Cantonamente, tot.
-Meciul a fost în decembrie. Cum era terenul?
-Zăpadă. Zăpadă. Și tribunele atât de pline. S-au adus autocare ca să vină lumea și de la Târgu Lăpuș. Erau oamenii cocoțați și prin copaci.
-Cei de la Steaua unde au fost cazați când au venit?
-Baia Mare. Au venit cu autocarul din Baia Mare. După meci am stat împreună la masă, la cantină. Erau băieți deosebiți. Am stat la o pălincă.
Nicu Tulici: „La 7-1 ne-am descurajat”
- Dumneavoastră ați dat golul. I-ați dat gol lui Duckadam.
-Dădeam bine la poartă. S-a dus pe deasupra zidului, alții zic că prin zid. A prins zăpada, chiar la baza barei zăpada, și a sărit peste mâinile lui Duckadam. M-am dus la baza tribunei, m-am pus în genunchi, am închis ochii. Când am deschis ochii, ai noștri veneau cu mingea înapoi. Era 2-1. Bucurie scurtă (râde).
-Mai țineți minte cât era la pauză?
-Mult, nu mai știu. (n.r. A fost 6-1 pentru Steaua). În minutul 5 au deschis ei scorul, minutul 7 am egalat eu. A fost faină faza. Îți dai seama, bucuria aia, să dai gol Stelei, lui Duckadam… Despre care se spunea că avea barbă de când nu luase gol. Și apoi și-a lăsat mustața.
-Ați vorbit cu el după meci?
-Da, am stat și am discutat. După ne-am întâlnit, peste ani. El juca deja la Vagonul Arad.
-Dar ați reușit ce n-a făcut Barcelona. Să-i dați gol lui Duckadam.
-Exact. 8-1 s-a terminat. La 7-1 ne-am descurajat.
Șutam foarte tare. Peste ani, jucam în Divizia B contra Progresului Timișoara, la ei. Am dat atât de prost că s-a dus mingea într-un triaj, printre locomotive. După meci, a venit Giuchici, juca la ei, și m-a felicitat, în glumă, că nu văzuse pe nimeni să dea atât de tare în minge
-Nicu Tulici
Nicu Tulici: „Șnurul de la șort îmi intra în ureche”
-În afară de atacul Stelei, care a funcționat, cum a mers restul echipei?
-La un moment dat, Bumbescu a început să pună piciorul puțin-puțin mai tare. Că l-ar fi jenat unul dintre ai noștri. Și apoi l-a schimbat domnul Jenei.
-Ați avut vreun duel cu el?
-Da, dar în alt meci, la tineret-speranțe. Pe atunci, când un jucător era suspendat pentru un meci oficial, putea să joace la tineret. Și l-am întâlnit. Am sărit cu el la cap și îmi intra șnurul de la șort în ureche, așa detentă avea.
-Știm că a venit și domnul Țopescu la joc.
-Da, nu a comentat meciul, dar a venit la Căminul Cultural. A făcut o prezentare superbă a echipei Steaua, a fotbalului românesc. Apoi, meciul s-a dat la radio, dar cei care ascultau prin țară mi-au zis după că mi-au stâlcit puțin numele, că nu știau ei de Tulici.
12 ani în Italia
-Ce s-a mai întâmplat la Băiuț după meci?
-A început să meargă rău mina, s-a schimbat directorul. Celui nou nu îi plăcea fotbalul. Am plecat la Baia Sprie, a început decăderea, echipa a retrogradat și s-a terminat cu fotbalul la Băiuț, jucau doar la nivel de județ după aia.
-Ați mai jucat la Baia Sprie, în B…
-Da. Apoi, după ‘90, am văzut că s-a schimbat fotbalul, începea mizeria din fotbalul românesc. Și am plecat. Am jucat 12 ani la o echipă de amatori din Italia. Veterani Soave. 20 de kilometri de Verona. Liga a 4-a de la noi nu era atât de calitativă precum fotbalul de amatori de la ei de atunci.
-Amatori, mă gândesc că aveați și un loc de muncă.
-Da. Am muncit în Italia. Eram într-o fabrică de marmură. La finisat marmură. Am învățat o meserie. După aia a apărut criza și acolo, ne-am întors acasă, eu cu soția. Aveam atestat auto pentru școlile de șofer, ne-am transferat acasă. Acum suntem mulțumiți de decizie. Băiatul e acolo, și-a deschis firmă de panouri fotovoltaice. Fiică-mea e aici. Avem o nepoată. Suntem fericiți.
La Băiuț a rămas puțină lume. Mai mult pensionarii. Foarte multe familii tinere sunt duse în Ungaria, muncesc acolo. Alți tineri sunt pe la oraș, la Baia Mare. Casele goale, mina închisă
- Nicu Tulici, fost fotbalist Minerul Băiuț
„M-a invitat la bal după meci”
Erika Tulici, soția lui Nicu, povestește că jocul contra Stelei a fost singurul meci la care au venit și părinții ei. „Nicu nu prea îndrăznea până atunci (...) și după meci stăteam acasă, văd o umbră la ușă, așa emoții am avut!
Atunci a venit la mine și m-a scos la braserie, unde erau jucătorii Stelei. Și uită-ne acum, avem 38 de ani de când suntem împreună și 35 de ani de când suntem căsătoriți”, povestește ea. „Dacă nu dădeam gol, nu aveam curaj”, se amuză Nicu.
Nicu Tulici a jucat la Lăpușul Tg. Lăpuș (juniori), Minerul Baia Mare (juniori), Minerul Băiuț, Minerul Baia Sprie, Cuprom Baia Mare, AC Veterani Soave (Italia)
Caseta meciului Minerul Băiuț - Steaua București 1-8
- 4 decembrie 1985, „16-imile” Cupei României, Ediția 1985-'86
- Au marcat: Tulici (7) / Pițurcă (5, 8, 31, 37), Balint (20), Majearu (41), Radu II (61, 74)
- Minerul Băiuț: Jagăru (38 Dărăbuș) - Buda, Duma, Al. Perșa, N. Perșa - Tulici, Găvruță, N. Pop - Coc (46 Giurgi), Sîndreștean, Danci
- Steaua București: Duckadam - Iovan, Bumbescu (46 Weissenbacher), Belodedici, Bărbulescu - T. Stoica, Majearu, Balint, Bălan - Lăcătuș, Pițurcă (46 Radu II).
- Stadion: Minerul
- Spectatori: 4.000
- A arbitrat: Octavian Ștreng (Oradea)
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
