Macazul defect și Revoluția de la metrou

Articol de Cătălin Tolontan - Publicat miercuri, 24 octombrie 2018 13:05

Starea psihică din Bucureștiul lui 2018 amintește de cea din Teheran 1978, cu un an înainte de îndepărtarea Șahinșahului Iranului.

”La ora 08:20, în apropierea stației de metrou Constantin Brâncoveanu, s-a defectat un macaz”.

Așa sună explicația lapidară a Metrorex pentru haosul stârnit azi dimineață pe magistrala Sud-Nord a metroului bucureștean.

Metrorex nu spune publicului cât a durat defecțiunea, estimarea călătorilor e că doar câteva zeci de minute, dar efectele s-au prelungit peste două ore și în subteran, și la suprafață, la periferii și în centru, pe trotuare și pe carosabil!

Mii de oameni, în drum spre slujbă, școală sau spital, au rămas așteptând degeaba metroul în fiecare dintre cele 14 stații dintre Berceni și Pipera.
Alți zeci de mii de oameni au renunțat, au ieșit din stații și au luat-o pe jos. Nu toți, evident, ci cei pentru care avea un sens să facă asta.
Oamenii care s-au urcat în mașini au adăugat unui trafic rutier oricum sufocat și mai multă frustrare.

Au fost suficienți cât să umple brusc centrul Bucureștiului, imaginile de la Intercontinental, cu mulțimea buluc, amintind de secvențele de la Revoluție.

Nu suntem departe.

***

”Pentru ca oamenii să izbucnească nu e nevoie doar de sărăcia generală sau de abuzuri scandaloase, ci e nevoie și de o conștiință a asupririi și e nevoie de convingerea că sărăcia și asuprirea nu sînt un dat firesc”.

Frazele nu sunt despre București, ci despre Teheran.

În cartea sa ”Șahinșahul”, despre epoca și înlăturarea liderului iranian Mohammad Reza Pahlavi, legendarul reporter polonez Ryszard Kapuscinski descrie o lume care nu-i atât de departe de ceea ce simt oamenii din metroul bucureștean.

”Fiecare revoluție e precedată de o stare de epuizare generală și, pe acest fond, de o agresiune exaltată. Autoritatea nu suportă poporul, care o irită, poporul nu suportă autoritatea, pe care o urăște”.

”ALEGEREA MOMENTULUI ÎN CARE POPORUL AJUNGE LA BILANȚ E O ENIGMĂ A ISTORIEI”

Au trecut 40 de ani de la starea populară invocată de Kapuscinski.

Suntem în alt mileniu, în Europa, nu în Orient, dar anumite lucruri nu se schimbă.

„Puterea este aceea care provoacă revoluţia. Desigur, nu voit. Dar stilul ei de viaţă, modul de guvernare devin pînă la urmă o provocare. Aceasta apare atunci cînd printre oamenii din elită se consolidează sistemul impunităţii, credinţa că nu vor fi pedepsiţi. Este o iluzie, dar nu lipsită de baze raţionale.

Într-adevăr, o vreme, scandal după scandal, un abuz după altul rămîne fără urmări. Poporul tace, este răbdător şi prudent. Se teme, nu-şi simte încă puterile.

Dar, totodată, face un calcul amănunţit al nedreptăţilor şi, la un moment dat, ajunge la bilanţ. Alegerea acestui moment este cea mai mare enigmă a istoriei. Ce am făcut oare?, se întreabă surprins conducătorul, că aşa, dintr-o dată, parcă au înnebunit. A abuzat de răbdarea oamenilor, asta a făcut!”.

***

Întâmplarea de azi din metrou nu e decât încă o palmă măruntă, care se adaugă însă la ”calculul amănunțit al nedreptăților”.

Oamenii înțeleg defecțiunile tehnice.

Mai greu e să accepte că ”un macaz” poate arunca în confuzie și neputință, pentru ore întregi, coloana vertebrală a unui oraș de 2 milioane de locuitori.

Ce nu mai acceptă oamenii e abuzul la adresa răbdării lor. Iar abuzul nu e un accident, o defecțiune, ci se comite zi de zi.

Când afară sunt 7 grade Celsius, în vagoanele metroului se ajunge la 32 de grade!

Până și Curtea de Conturi a sesizat ”disconfortul călătorilor”. Curtea de Conturi!

Când ”contabilii cu mânecuțe” ai societății îți atrag atenția că ai o problemă, ce spui, tu, Metrorex?

”Nu punem aer condiționat pentru că problema supraîncălzirii aerului din vagoane apare doar două luni pe an și nu e economic justificat” Răspunsul Metrorex din 2015, la observația Curții de Conturi că e o atmosferă sufocantă în vagoane

Răspunsul conține o minciună și o insultă.