Articol de GSP - Publicat miercuri, 12 mai 2021 21:55 / Actualizat miercuri, 12 mai 2021 21:55
Compozitorul Horia Moculescu a fost invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Acesta a spus fără să stea prea mult pe gânduri că FCSB e Steaua, a povestit cum a fost interzis la finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, cum mânca parizer cu muștar pe un șantier din Monte Carlo cu regretatul Cristian Țopescu și care sunt legăturile sale cu sportul.
- Horia, lumea nu știe, dar tu ai legături interesante cu sportul.
- Am câștigat concursul de săritură în înălțime de la Turda. Apoi m-au luat la clubul Metalul. Tata a făcut 9 ani de pușcărie, după ce-a ieșit, a mai rezistat 7 luni și a murit. Era ofițer. El s-a salvat la Cotul Donului. Era destul de sever, dar mereu mi-a dat bani să merg la concursuri.
- Atunci nu se câștigau bani din sport.
- În '53 am mers la Oradea la concurs, mai cochetam și cu triplusaltul. Recompense iei doar când vine o fată de la Timișoara și bate recordul național. Iolanda Balaș o chema și am fost martor la recordul ei.
- Recordul tău care a fost?
- La sărituri e de 1,85m. Aveam 19 ani și am primit și o diplomă, o plachetă, că am ieșit pe locul 2. Apoi am ajuns să dau examen la Petroșani, la Institutul de Mine, ca să scap de armată. Am fost de două ori în mină.
- Ai jucat și volei, nu?
- La Știința Petroșani, trei ani, jucam în Divizia A. Un an și jumătate am jucat și rugby, apoi am plecat în '56 la Constanța. Am fost cu ocazia inaugurării stadionului. Ne-au cazat în corturi în Mamaia. Dimineața când ne-am trezit nu puteam să vorbesc că aveam gura plină de nisip. Eram cu Școala Sportivă de Atletism.
Nicolae Mărășescu mi-a vorbit de doping. Dumnezeu să-l odihnească! «Băi Horia, tu crezi, cumva, că vreunul dintre ăștia din primii trei la toate probele e nedopat?! Dacă nu se dopează, nu mai face performanță!». Chinezoaicele au schimbat marea masă a dopaților, RDG-ul. Se dopau toți, dar nu se doreau scandaluri politice majore
„S-a tras cu pistolul la un meci pe vremea lui Ceaușescu”
- Te-au prins sportul și, mai apoi, muzica.
- Pentru mine, sportul a fost o școală de sănătate și de caracter. Am făcut multe lucruri bune și lumea nu spune multe lucruri despre rele.
- Mai spune și rele...
- Că am avut patru neveste? Ăsta e un gest de un curaj eroic. Început de sinucidere.
- Acum, la ce te uiți?
- Dacă aș avea patru ecrane, rugby Franța-Țara Galilor, fotbal Brazilia-Germania, o ediție de atletism și Mondialele de volei. Mă uit la atletism. De ce? Pentru că este cel mai complet sport și este unul cu unul, unul cu propria putere.
- Cum de-ai ținut cu Steaua?
- Și pe vremea noastră era rivalitatea Steaua-Dinamo, iar când am ajuns la liceu au sărit pe mine să mă întrebe cu cine țin. Și le-am zis cu Armata! N-o să le zic că țin cu Vâlcea... Nimeni nu știe de ce țin eu cu o echipă. Decât dacă te naști în Obor sau în Giulești. Dar pe vremea aia nu era ura de-acum.
- Mai erau și pe atunci probleme, Mocule...
- Țin minte că am fost la un meci la sala Floreasca și s-a tras cu pistolul la un meci pe vremea lui Ceușescu! Eu sunt stelist, dar pe cuvânt de onoare că mi se rupe inima în ce hal e Dinamo!
"Cel mai mult am iubit echipa CCA-ului"
- Deci ești stelist, stelist.
- Exact, Ovidiu. Sunt fanul Stelei, chiar dacă am ținut și cu Universitatea Cluj, iar celor de la Craiova le-am scris un cântec.
- Care echipă a Stelei ai iubit-o mai mult?
- CCA-ul. Știu toată echipa!
- Serios?
- Notează! Voinescu, Zavoda, Apolzan, V. Dumitrescu, Onisie, Bone, Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I, Tătaru. Știu și echipa Ungariei din '54.
- Aia celebră!
- Grosics, Lóránt, Lantos, Buzánszky, Zakariás, Bozsik, Tóth, Kocsis, Hidegkuti, Puskás, Czibor.
- La finala Cupei Campionilor cum de n-ai fost?
- Îmi pare rău că n-am fost, dar nu mi-au dat voie.
- N-aveai voie?
- Nu, nu. N-am plecat cu ei luni, dar am plecat singur în Germania peste câteva zile. Atunci s-a întâmplat un lucru, și eu nu mint! Pe cuvânt de onoare!
- Ce s-a întâmplat?
- Am intrat la colonelul Gavrilă în birou, care era președintele clubului. Eram așa: Valentin Ceaușescu, Alecsandrescu, Imi Ienei și a intrat și Iordănescu. Discuția era luni, peste o săptămână se pleca la Sevilla. Iordănescu, care tocmai a intrat, zice: "Astea sunt stofele cu care plecăm". Și eu i-am zis: "Și noi? Noi, suporterii?!". Valentin mi-a dat dreptate, a vorbit cu ministrul Zmeu de la turism și i-a cerut o mie de bilete. Ministrul a înghețat.
„La Monte Carlo mâncam mezeluri cu muștar”
- Păi, și dacă...?
- Ovidiule, Securitatea nu mi-a iertat faptul că a trebuit să verifice o mie de dosare. Eu eram pe listă până luni, să plec, dar eu și cu încă cineva de la Agerpres n-am primit viză. Listele pentru ambele avioane erau contrasemnate de madam Ceaușescu. Eu am fost tăiat de ea de pe listă. Valentin, când a ajuns la Sevilla, a întrebat de mine, dar eu n-am avut viză!
- Lasă că ai fost la Monte Carlo.
- Atunci a fost o fază haioasă. Eram la masă cu Țopescu, nea Mache Ionescu și cu cineva, într-un șantier, mâncam mezeluri cu muștar. Nu stăteam noi la restaurant. Ne bătuse la cap un tip de la ONT să ne spună cum să ne comportăm și cum să ne manifestăm în deplasare. A fost o surpriză de proporții că Steaua a bătut-o pe Dinamo Kiev. Era echipa lor mare!
URMĂREȘTE AICI TOATĂ EMISIUNEA CU HORIA MOCULESCU
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
