Istorii cu Rafa » Nadal îşi povesteşte amintirile din tenis în volumul "Rafa - povestea mea"

"Povestea lui Rafa nu este precum cea a lui Agassi, plină de polemică, drame, droguri, actriţe de Hollywood. E portretul unei persoane care a trăit o viaţă admirabil de stabilă, înconjurată de multă afecţiune", a spus John Carlin despre carte apăruta în 2011.

Şi el ştie cel mai bine pentru că a petercut multe ore cu Rafael Nadal încercînd să dea la o parte învelişul de războinic pe care fostul lider mondial îl pune pe el o dată cu echipamentul de joc. În paginile volumului este vorba foarte mult despre tenis, dar acesta este doar pretextul care duce descoperirea lui Nadal din afara ierbii, zgurii sau hard-ului.

Punctul de plecare dar şi pilonul cărţii este finala de la Wimbledon din 2008, dintre Nadal şi Federer, pe care spaniolul a cîştigat-o în cinci seturi 6-4, 6-4, 6-7(5),6-7 (8), 9-7.

"La nivel tehnic, am calculat că e bine să spargem gheaţa cu partida vieţii lui. Am obţinut înregistrarea şi ne-am uitat împreună la ea şi asta a funcţionat foarte bine. Pe de altă parte, cînd mă aflu în faţa unei ciocniri epice cum a fost cea dintre Federer şi Nadal, întotdeauna mă întreb ce le trece prin cap protagoniştilor", a declarat ziaristul.

Peste imaginile din 2008 se suprapun peste gîndurile lui Rafa. Lacrimile din 2007, cînd a fost învins în cinci seturi de Federer şi cînd timp de 30 de minute a plîns sub duş sînt şterse treptat în primele pagini. Atmosfera intimă te prinde de la început, cînd în seara de dinaintea finalei din 2008, Rafa ia masa cu toată echipa sa.

Prietenul Federer
Întîlnirea din vestiar cu Federer nu e deloc ciudată. "Roger era deja acolo, stînd pe banca de lemn pe care se aşază mereu. Pentru că eram obişnuiţi cu astfel de momente, nu a fost nimic ciudat în această întîlnire. În cîteva secunde o să facem tot posibilul să ne zdrobim unul pe altul, dar sîntem prieteni. Poate în alte sporturi rivalii se urăsc şi în afara terenului. Noi, nu. Era o ocazie specială. Să discut cu Federer despre fotbal, aşa cum facem înaintea unui meci demonstrativ, ar fi fost o minciună care ar fi fost interpretată ca un semn de frică".

În schimb, au dat noroc. Au schimbat nişte zîmbete leşinate. Au mers în vestiarele personale, despărţite doar de zece paşi, şi s-au prefăcut că unul pentru celălalt nu există. Rafa recunoaşte că între el şi Federer există un decalaj de talent, dar şi de suportare a durerii.

"Am jucat de multe ori cu dureri mari, dar cred că tuturor sportivilor de top li se întîmplă asta.. Tuturor cu excepţia lui Federer (..) Fizicul lui. ADN-ul său pare perfect adaptat tenisului, făcîndu-l imun la accidentările prin care toţi trecem". Admiraţia pentru Federer se citeşte mai în toate paginile cărţii.

Înapoi în timp
Dar admiraţia şi prietenia se termină atunci cînd Federer şi Nadal se află pe teren. Atunci cînd iese de la vestiare, Rafa Clark Kent devine Rafa Superman. Băiatul ce se teme de întuneric şi care conduce prudent devine războinicul ce ridică sprînceana ameninţător şi care aleargă şi ajunge toate mingile. Din mijlocul ierbii de pe Terenul Central, călătoria îl duce pe cititor spre nisipul fin şi apa albastră a Mediteranei, tocmai în Mallorca, locul unde s-a născut Rafael Nadal Parrera pe 3 iunie 1986.

De aici începe călătoria spre sufletul lui Nadal, spre viaţa sa privată pe care vrea să o ţină cît mai departe de fani, de jurnalişti.
La patru ani, el a început să joace tenis la clubul la care era angajat unchiul său, Toni. Începuturile sînt mereu dure, aşa a fost şi în cazul lui Nadal, din cauza lui Toni, care-l chinuia mai mult decît pe ceilalţi elevi ai săi: "Cerea foarte mult de la mine, mă presiona.

Folosea un limbaj dur, ţipa mult, mă înspăimînta, mai ales cînd rămîneam doar noi doi". Unchiul Toni îndrumătorul, sperietoarea, dar şi omul care l-a făcut să ajungă numărul unu. Rafa îşi aduce aminte că pînă la nouă ani a crezut că Toni poate să fie invizibil şi să aducă ploaia. Complici îi erau tatăl şi bunicul. Şi aşa intră în paginile cărţii un lucru mai important decît tenisul, familia. Un clan cu bunici care au meserii neobişnuite, unul face mobilă, altul e muzician, unchiul fotbalist, tatăl businessman.

Dar nu totul e luminos în carte sînt momente cînd durerea devine mai mare decît Nadal. Prima experienţă neplăcută a venit la finalul lui 2005. Piciorul îi era umflat, iar durerile insuportabile. Vizite numeroase la doctori, dar nici un rezultat.

La Madrid, a aflat că suferă de o boală congenitală la scafoidul tarsial, care nu se osificase în timpul copilăriei şi care îi dădea probleme. "Acest os defect, de care nici nu ştiam că există, a devenit varianta mea de călcîi al lui Ahile, cel mai vulnerabil punct al corpului meu".

Atunci doctorul i-a spus că nu va mai putea juca tenis niciodată. "Eram obligat să mă retrag la 19 ani din jocul în care-mi investisem toate visele. Am început să plîng". Problema de atunci s-a rezolvat, dar au apărut altele.

La 25 de ani şi 10 trofee de Mare Şlem, Rafa a ales să-şi spună povestea. Ce a urmat probabil este subiectul altei cărţi.

39 de lei costă cartea "Rafa, povestea mea" scrisă de Nadal şi John Carlin şi scoasă de editura Publica în traducerea lui Florin Tudose

"Lupta pe care o duc cel mai des de-a lungul unui meci de tenis este să fac vocile din capul meu să tacă, să mă desprind de tot ce-mi trece prin cap şi să mă concentrez cu fiecare atom spre ce am de făcut" (Rafael Nadal)

"Chiar prietena lui mi-a spus că nu-l recunoaşte pe Nadal atunci cînd e pe teren. Se transformă în alt om, într-o specie de supererou" (John Carlin, jurnalist)

Titlurile lui Nadal: 50
- 11 trofee de Mare Şlem
- Australian Open (2008)
- Roland Garros (2005, 2006, 2007, 2008, 2010, 2011, 2012)
- Wimbledon (2008, 2010)
- US Open (2010)

21 trofee de Masters Series
- Monte Carlo (2005-2012)
- Roma (2005, 2006, 2007, 2009, 2010, 2012)
- Madrid (2005, 2010)
- Indian Wells (2009, 2007)
- Masters Canada (2005, 2008)
- Hamburg (2008)