Articol de GSP - Publicat vineri, 05 decembrie 2008 00:00
Cel mai bun jucător în Ancheta Gazetei în '70, '72 şi '74, Procuroru' păstrează o doză de melancolie: "O anchetă serioasă, pe care am fost aproape s-o mai cîştig de două ori"
- Domnule Dinu, era trofeul Gazetei un obiectiv al anului pentru dumneavoastră?
- Nu neapărat un obiectiv. Era un trofeu foarte serios, criteriile prin care era desemnat cîştigătorul fiind mult mai largi. Pe lîngă oamenii din fotbal, prestigioşi ziarişti, se pronunţa publicul. Bine, se pronunţă şi acum, dar atunci, în epoca scrisorilor, era o prezenţă masivă, activă.
O anchetă serioasă
- E inspirată comparaţia cu Balonul de Aur?
- Da. Mai ales că într-o perioadă ancheta a fost păstorită de revista Fotbal, o apariţie surprinzătoare în acele vremuri.
- Aţi cîştigat de trei ori. Era greu?
- În primul rînd, şi asta demonstrează incontestabil că era o anchetă foarte serioasă, exista un criteriu obligatoriu de îndeplinit: să joci în 70 la sută din meciuri.
Sacrificiu pentru trofeu
- La cel din 1970, tocmai pentru a bifa acel 70% obligatoriu, am jucat accidentat în ultima etapă, la Braşov. Aveam întindere de ligamente la genunchi, stătusem trei săptămîni. Îmi era greu să şi merg, darămite să joc fotbal! Dar a meritat.
- Cînd cîştigaţi, era prilej de <şpriţuri şi şuete subţiri>, cum vă place să spuneţi?
- Aceste gale erau spectacole mari, frumoase, cu Sala Palatului plină. Erau prezentate de actori de valoare, precum prietenul Jimmy Besoiu. Nu începuse delirul dictatorial, mă refer la anii '70, cînd am cîştigat eu. Incontestabil, era o festivitate aparte.
"Boală" pe Steaua
- Aţi mai fi meritat să cîştigaţi?
- În anii 78'-79' am fost în primii cinci, însă nu prea jucasem la echipa naţională vreo doi ani. Începuse hegemonia Stelei şi marea ei sete de a ieşi în faţă. Selecţionerul Ştefan Covaci, un mare antrenor, era sub influenţa şi dorinţa lor de supremaţie. Să nu se înţeleagă însă că steliştii care au cîştigat în acele timpuri, precum Dumitru sau Iordănescu, nu ar fi meritat!
Mutu, Chivu, N'Doye
- Cum ar arăta ierarhia anului 2008 în viziunea dumneavoastră?
- E greu de spus. Mutu şi Chivu nu trebuie să lipsească. Aş despărţi clasamentul jucătorilor care activează afară de cel al oamenilor din Liga întîi.
- Există şi o premieră: Cel mai bun jucător străin din prima ligă.
- Din păcate, doar 10-12 la sută dintre cei 158 cîţi joacă la noi au valoare pentru acest clasament al Gazetei. L-aş prefera pe N'Doye de la FC Vaslui. Fotbalist constant. Şi Spadacio. Normal, intră în discuţie şi Culio sau Dubarbier.
"Trofeul Gazetei era rîvnit de toată lumea. Pe merit, Hagi şi Popescu l-au cucerit după 1990 de mai multe ori decît mine sau regretatul Dobrin"
CORNEL DINU, jucător în 454 de meciuri în primul eşalon
"Cea mai grea înfrîngere am suferit-o în '68, cînd am venit pe locul doi. M-a măgulit însă că a cîştigat prietenul Florea Dumitrache"
CORNEL DINU
Rică Răducanu: "Dinu m-a lucrat!" :)
Întîia dată cînd a fost desemnat jucătorul anului, în 1970, Dinu s-a luptat pentru primul loc cu Rică Răducanu. Celebrul portar rememorează fără să îţi dai seama cînd vorbeşte serios sau glumeşte: "M-a lucrat, tată. Eu meritam primul loc. M-am supărat rău atunci, că aveam şi eu şansa să iau un premiu d-ăsta, că la portari e mai greu. Bine, pe urmă ne-am întîlnit la şpriţ şi am rămas prieteni. Da' m-am ofticat rău".
Cel mai bun jucător în Ancheta Gazetei în '70, '72 şi '74, Procuroru' păstrează o doză de melancolie: "O anchetă serioasă, pe care am fost aproape s-o mai cîştig de două ori"
- Domnule Dinu, era trofeul Gazetei un obiectiv al anului pentru dumneavoastră?
- Nu neapărat un obiectiv. Era un trofeu foarte serios, criteriile prin care era desemnat cîştigătorul fiind mult mai largi. Pe lîngă oamenii din fotbal, prestigioşi ziarişti, se pronunţa publicul. Bine, se pronunţă şi acum, dar atunci, în epoca scrisorilor, era o prezenţă masivă, activă.
O anchetă serioasă
- E inspirată comparaţia cu Balonul de Aur?
- Da. Mai ales că într-o perioadă ancheta a fost păstorită de revista Fotbal, o apariţie surprinzătoare în acele vremuri.
- Aţi cîştigat de trei ori. Era greu?
- În primul rînd, şi asta demonstrează incontestabil că era o anchetă foarte serioasă, exista un criteriu obligatoriu de îndeplinit: să joci în 70 la sută din meciuri.
Sacrificiu pentru trofeu
- La cel din 1970, tocmai pentru a bifa acel 70% obligatoriu, am jucat accidentat în ultima etapă, la Braşov. Aveam întindere de ligamente la genunchi, stătusem trei săptămîni. Îmi era greu să şi merg, darămite să joc fotbal! Dar a meritat.
- Cînd cîştigaţi, era prilej de <şpriţuri şi şuete subţiri>, cum vă place să spuneţi?
- Aceste gale erau spectacole mari, frumoase, cu Sala Palatului plină. Erau prezentate de actori de valoare, precum prietenul Jimmy Besoiu. Nu începuse delirul dictatorial, mă refer la anii '70, cînd am cîştigat eu. Incontestabil, era o festivitate aparte.
"Boală" pe Steaua
- Aţi mai fi meritat să cîştigaţi?
- În anii 78'-79' am fost în primii cinci, însă nu prea jucasem la echipa naţională vreo doi ani. Începuse hegemonia Stelei şi marea ei sete de a ieşi în faţă. Selecţionerul Ştefan Covaci, un mare antrenor, era sub influenţa şi dorinţa lor de supremaţie. Să nu se înţeleagă însă că steliştii care au cîştigat în acele timpuri, precum Dumitru sau Iordănescu, nu ar fi meritat!
Mutu, Chivu, N'Doye
- Cum ar arăta ierarhia anului 2008 în viziunea dumneavoastră?
- E greu de spus. Mutu şi Chivu nu trebuie să lipsească. Aş despărţi clasamentul jucătorilor care activează afară de cel al oamenilor din Liga întîi.
- Există şi o premieră: Cel mai bun jucător străin din prima ligă.
- Din păcate, doar 10-12 la sută dintre cei 158 cîţi joacă la noi au valoare pentru acest clasament al Gazetei. L-aş prefera pe N'Doye de la FC Vaslui. Fotbalist constant. Şi Spadacio. Normal, intră în discuţie şi Culio sau Dubarbier.
"Trofeul Gazetei era rîvnit de toată lumea. Pe merit, Hagi şi Popescu l-au cucerit după 1990 de mai multe ori decît mine sau regretatul Dobrin"
CORNEL DINU, jucător în 454 de meciuri în primul eşalon
"Cea mai grea înfrîngere am suferit-o în '68, cînd am venit pe locul doi. M-a măgulit însă că a cîştigat prietenul Florea Dumitrache"
CORNEL DINU
Rică Răducanu: "Dinu m-a lucrat!" :)
Întîia dată cînd a fost desemnat jucătorul anului, în 1970, Dinu s-a luptat pentru primul loc cu Rică Răducanu. Celebrul portar rememorează fără să îţi dai seama cînd vorbeşte serios sau glumeşte: "M-a lucrat, tată. Eu meritam primul loc. M-am supărat rău atunci, că aveam şi eu şansa să iau un premiu d-ăsta, că la portari e mai greu. Bine, pe urmă ne-am întîlnit la şpriţ şi am rămas prieteni. Da' m-am ofticat rău".
)
)
)
)
)
)
)
