Articol de GSP - Publicat luni, 31 august 2009 00:00
Vlad Nedelea (18 ani) a venit pentru prima oară în Ghencea să îşi susţină favoriţii, după ce la finalul lunii iunie a fost salvat în mod miraculos de la moarte
Pentru cei 25.000 de spectatori din Ghencea, Steaua-Dinamo reprezintă un derby, un meci al orgoliilor, al pasiunilor. Pentru unii e o nouă ocazie de a-i înjura pe rivali, de a se bate sau de a-şi defula furia. Pentru un tînăr însă partida de aseară a însemnat motivul pentru care a dorit cu orice preţ să învingă moartea. Vlad Nedelea (18 ani) e prima oară pe Ghencea spre a-i susţine pe stelişti, favoriţii săi. La doar 60 de zile după ce s-a născut a doua oară!
E duminică seara şi mai sunt două ore pînă începe meciul. Un tînăr intră emoţionat pe poarta stadionului. Însoţit de mama şi de fratele său, Bogdan, Vlad trece printre valurile roş-albastre de oameni. Urcă scările încet spre locul de la fotolii, dar la etajul 1 nu mai poate. A obosit şi e nevoie ca mama şi fratele să-l care pe braţe.
“AŞ FI VRUT ÎN GALERIE”
Îmbrăcat în treningul Stelei şi cu un tricou al jucătorului preferat, Juan Toja, Vlad priveşte vrăjit cum tribunele încep să se umple cu fani. Stă pe fotoliul numărul patru din rîndul doi. Şi în aşteptarea meciului face fotografii cu atmosfera din stadion. "Mi-aş fi dorit să fiu în galerie, să flutur şi eu un steag, dar nu se poate", spune trist.
În urmă cu două luni, era pe patul Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Tîrgu-Mureş, la secţia Terapie Intensivă, iar medicii îi mai dădeau doar cîteva zile de trăit. Aştepta de 6 luni o inimă nouă, dar corpul său nu mai primea decît perfuzii de o săptămînă.
Înainte de asta era un copil obişnuit, citea de mic şi era bun la geografie, fiindcă învăţase oraşele urmărind meciurile de fotbal. Îi plăcea să-şi imite favoriţii, steliştii Nicoliţă, Rădoi, în curtea şcolii, în Mangalia, iar camera era tapetată cu posterele cu steliştilor. Un leşin la ora de sport, la 15 ani, a însemnat începutul coşmarului. După doi ani de investigaţii, diagnosticul a lovit crunt: cardiomiopatie dilatativă, iar singura opţiune transplantul de inimă.
TRICOU PERSONALIZAT
Un defribilator cumpărat cu 7.000 de euro de un sponsor anonim i-a prelungit viaţa pînă la găsirea unei inimi. Una dintre puţinele alinări pe patul de spital era un tricou al Stelei personalizat, o cană şi un ceas cu emblema echipei, un fanion cu autografele jucătorilor şi meciurile favoriţilor.
Vlad Nedelea (18 ani) a venit pentru prima oară în Ghencea să îşi susţină favoriţii, după ce la finalul lunii iunie a fost salvat în mod miraculos de la moarte
Pentru cei 25.000 de spectatori din Ghencea, Steaua-Dinamo reprezintă un derby, un meci al orgoliilor, al pasiunilor. Pentru unii e o nouă ocazie de a-i înjura pe rivali, de a se bate sau de a-şi defula furia. Pentru un tînăr însă partida de aseară a însemnat motivul pentru care a dorit cu orice preţ să învingă moartea. Vlad Nedelea (18 ani) e prima oară pe Ghencea spre a-i susţine pe stelişti, favoriţii săi. La doar 60 de zile după ce s-a născut a doua oară!
E duminică seara şi mai sunt două ore pînă începe meciul. Un tînăr intră emoţionat pe poarta stadionului. Însoţit de mama şi de fratele său, Bogdan, Vlad trece printre valurile roş-albastre de oameni. Urcă scările încet spre locul de la fotolii, dar la etajul 1 nu mai poate. A obosit şi e nevoie ca mama şi fratele să-l care pe braţe.
“AŞ FI VRUT ÎN GALERIE”
Îmbrăcat în treningul Stelei şi cu un tricou al jucătorului preferat, Juan Toja, Vlad priveşte vrăjit cum tribunele încep să se umple cu fani. Stă pe fotoliul numărul patru din rîndul doi. Şi în aşteptarea meciului face fotografii cu atmosfera din stadion. "Mi-aş fi dorit să fiu în galerie, să flutur şi eu un steag, dar nu se poate", spune trist.
În urmă cu două luni, era pe patul Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Tîrgu-Mureş, la secţia Terapie Intensivă, iar medicii îi mai dădeau doar cîteva zile de trăit. Aştepta de 6 luni o inimă nouă, dar corpul său nu mai primea decît perfuzii de o săptămînă.
Înainte de asta era un copil obişnuit, citea de mic şi era bun la geografie, fiindcă învăţase oraşele urmărind meciurile de fotbal. Îi plăcea să-şi imite favoriţii, steliştii Nicoliţă, Rădoi, în curtea şcolii, în Mangalia, iar camera era tapetată cu posterele cu steliştilor. Un leşin la ora de sport, la 15 ani, a însemnat începutul coşmarului. După doi ani de investigaţii, diagnosticul a lovit crunt: cardiomiopatie dilatativă, iar singura opţiune transplantul de inimă.
TRICOU PERSONALIZAT
Un defribilator cumpărat cu 7.000 de euro de un sponsor anonim i-a prelungit viaţa pînă la găsirea unei inimi. Una dintre puţinele alinări pe patul de spital era un tricou al Stelei personalizat, o cană şi un ceas cu emblema echipei, un fanion cu autografele jucătorilor şi meciurile favoriţilor.
INIMĂ NOUĂ
Dar cursa pentru găsirea unui donator compatibil se desfăşura contracronometru şi după 6 luni de căutări, cînd nimeni nu mai spera, s-a produs o minune. S-a găsit o inimă nouă. Drama unei familii din Iaşi, al cărei copil de 17 ani a murit într-un accident de motocicletă, a însemnat salvarea lui Vlad. După transplantul efectuat acum două luni, tînărul a fost nevoit să înveţe să meargă, deoarece muşchii picioarelor se atrofiaseră după lunile petrecute pe patul de spital. S-a născut a doua oară şi toată viaţa va trebui să ia imunodepresive. Un singur lucru a rămas însă intact: dragostea pentru Steaua.
"Iubirea pentru Steaua a fost alinarea chinurilor pe care le-a îndurat în tot acest timp. Un telefon de la Ogăraru, altul de la Nicoliţă sau Argăseală, au fost micile bucurii de pe patul de spital. În plus, i-am cumpărat tricoul cu favoritul său, Toja, plus alte materiale promoţionale cu Steaua. Să vadă un derby din Ghencea a fost cea mai mare dorinţă!", povesteşte fratele lui Vlad, Bogdan.
E ora 20:00, momentul cînd trebuie să îşi ia pastilele, dar Vlad se uită tot mai nerăbdător la ceas. Numără minutele pînă cînd favoriţii săi vor intra pe teren. Iar cînd roş-albaştrii apar pe tunelul de la vestiare, chipul lui Vlad se înseninează. Comentează fiecare fază cu fratele său, cu prietenii la telefon. Stă calm pe scaun, dar "capul" lui Onicaş, care îl întinde pe Dolha, îl face să ţîşnească de pe fotoliu. Golul lui Tamaş îl amuţeşte. Apoi, pînă la pauză, muşcă din fular la fiecare ratare a elevilor lui Bergodi.
SEARA MAGICĂ
Reveniţi de la vestiare, roş-albaştrii tot nu găsesc poarta, iar Vlad se zbate ca un leu pe fotoliul său. Dar favoriţii lui continuă prestaţia modestă, aşa că stă liniştit în aşteptarea finalului meciului.
Partida se încheie. Spectatorii se îndreaptă spre ieşire şi se pregătesc să plece acasă. O nouă confruntare a orgoliilor care va intra în istorie. Peste ani de zile, scorul va rămîne doar o dată statistică pentru cei 25.000 de fani, dar pentru Vlad va fi mereu seara magică pe care nu o va uita nicioadată. Seara pentru care s-a luptat să trăiască!
Mama e şomeră
Vlad provine dintr-o familie modestă. Mama era vînzătoare la un magazin din Mangalia, iar tatăl maistru militar. Pentru că, din februarie, Vlad a fost internat în Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Tîrgu-Mureş, întreaga familie a fost nevoită să stea mai mult acolo. Mama sa este şomeră în prezent, iar costurile tratamentului şi a controalelor periodice sînt foarte mari pentru bugetul modest al familiei.
Ultimii la donatori
Studiile din ultimii arată că România se situează pe ultimul loc în ceea ce priveşte informarea legată de transplanturi şi are cea mai mică rată de donatori: 1 la un milion. Media europeană este de 18 donatori la un milion, iar recordul e deţinut de Spania unde sînt 34. Legea română spune că medicii trebuie să obţină consimţămîntul familiei pentru a preleva organele funcţionale, iar de cele mai multe ori se lovesc de refuzul rudelor.
"Portarul perfect pentru Steaua ar fi o combinaţie între Tătăruşanu şi Zapata. Primul iese bine pe centrări, iar al doilea este mai sigur la duelurile unu la unu"
Vlad
1967 s-a realizat primul transplant de inimă uman în lume. Acesta a fost efectuat în africa de Sud de către Christiaan Barnard
1999 a fot efectuat primul transplant de inimă în Rom1nia, la Spitalul Floreasca. De atunci atunci la Tîrgu-mureş s-au realizat peste 30 de transplanturi
150.000 de dolari costă un transplant de cord în străinătate, plus 15.000 de dolari pe an pentru fiecare an după operaţie (potrivit United Network for Organ Sharing)
10.000 de euro costă un transplant în România, costurile fiind asigurate de Casa Naţională de Asigurări şi de Ministerul Sănătăţii
1.000 de copii se nasc anual cu malformaţii cardio-congenitale şi au şanse de supravieţuire doar dacă sînt operaţi în primul an de viaţă
)
)
)
)
)
)
)
)
