Articol de Răzvan Luţac, Ştefan Constantin (foto) - Publicat duminica, 22 aprilie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 11 mai 2012 20:37
Locuinţa cu două cămăruţe şi un hol e vopsită prin interior în culorile roş-albastre, iar emblema Stelei se află la loc de cinste atît pe pereţi, cît şi pe acoperiş. Mesajele pentru jucători şi pentru Gigi Becali fac parte din peisajul gospodăriei.
În Sohodol, o comună de 2.000 de locuitori, aflată la 80 km mai spre vest de Alba Iulia, printre dealurile mirifice din inima Ţării Moţilor, casele sînt mari, impunătoare. Parcă trase la indigo, acoperite cu "eternit", aşa cum numesc localnicii plăcile ondulate care înlocuiesc bătrîna ţiglă.
Aici există însă o locuinţă specială, stridentă. Şi nu trebuie să mergi foarte mult din centrul satului pentru a descoperi "leagănul" stelismului din localitatea ardeleană. În faţa porţii şi a gardului roş-albastru te aşteaptă gazda. Gătită cum se cuvine, la haină de piele, pantaloni de stofă, cămaşă albă şi cravată neagră, afişează un zîmbet larg, pe sub mustăţile îmbătrînite. "Mă numesc Bobar Ioan. Bobar Ioan Hoara. Iar asta-i casa mea!", lămureşte bărbatul.
"Sînt numa' stelişti p-aici"
Din curtea alăturată, o bătrînică priveşte, mirată, la străinii care i-au trecut pragul vecinului şi, aranjîndu-şi baticul, aruncă un "Sănătate, Ioane! Hai Stiaua!". "Sînt numa’ stelişti pe aici!", spune bărbatul. "Numai stelişti?". E fair-play şi recunoaşte. "Erau, pe vremea fotbalului adevărat, un director şi încă vreo doi cu Dinamo, da’ restu’ toţi eram cu Steaua!". Zîmbeşte şi deschide uşa către universul creat pentru echipa de fotbal. Deasupra pridvorului stă scris "Fan club Steaua". Mai la dreapta, deasupra geamului, "Fan Club George Becali".
La prima vedere, pare mai degrabă un atelier. Pe jos, e aruncată o pereche de cleşti, iar pe o măsuţă stau cîteva "roţi de ţîrculă", destinate unui fierăstrău circular. În alt colţ, un morman de lemne de foc, proaspăt crăpate, aşezate lîngă cîteva cărămizi. Totul într-o lumină roş-albastră, dată de vitraliile improvizate în hol.
"Ne-am pus pe vopsit imediat după ce o cîştigat Cupa Campionilor"
Ca un adevărat ghid în muzeul Stelei, nea’ Ion intră în prima cămăruţă. E chiar dormitorul său. "Eu din şaize’şcinci, şaize’şase tot cu Steaua-s!", exclamă, mîndru, admirînd pereţii de o culoare aproape roz, pe care sînt pictate stele şi inimi roş-albastre. "Ideea i-a venit lu’ fiu-meu, Călin, după ce Steaua o cîştigat Cupa Campionilor. Imediat după finală, ne-am pus pe vopsit. Acum, băiatul e în Spania".
"Furia roş-albastră" i se citeşte în ochi, pasiunea, dar şi mulţumirea. Se grăbeşte, pentru că mai are cîteva "exponate" pe care vrea să le prezinte. Citeşte cu voce tare celălalt mesaj: "Forza Steaua! Steaua este unică!", după care trece în încăperea alăturată.
"Ciobanii se ajută între ei"
O întrebăre se cere pusă. "De Steaua, am înţeles. Dar Gigi Becali?". Bătrînul îşi freacă părul creţ, după care spune apăsat: "Apăi, sîntem cu Becali de cînd o venit la Steaua. Nu ştiu cum să vă zic. El se trage dintr-o familie cu oi, cu din astea. Şi eu, cînd eram mai tînăr, creşteam oi, creşteam vite. Aşa sînt ciobanii, se înţeleg între ei, se ajută".
"Totuşi, fanii Stelei îl contestă!", vine provocarea. Sohodoleanul răspunde cu un glas hotărît: "Nici eu nu-s de acord mereu, că ce le face la antrenori, vai de capul lor! Da’ numa’ cine nu munceşte nu greşeşte! Îl apreciem pentru ce face pentru oameni. Da’ numa’ cîte biserici o făcut! Mi-ar plăcea să mă întîlnesc cu dumnealui." Încheie şi se opreşte în faţa unui banner.
"Neşu. Campionule"
Cu un capăt agăţat în perete, iar celălalt atîrnînd peste o canapea, stă o pînză destul de mare, de culoare galbenă. Odată despăturit, se poate vedea întreg mesajul, dedicat unui personaj preţuit de nea' Ioan. "M. NEŞU. CAMPIONULE. NU TE LĂSA. RIDICĂTE. FORZZA". "Afişul l-o făcut fiu’-meu, în Spania, şi mi l-o adus", explică nea Bobar. Se iartă şi cratima lipsă, cuvintele sînt de prisos. "Îi doresc mult noroc şi sănătate lui Neşu. Să se facă bine!".
"Vrem să-i invităm în mai pe Duckadam şi pe toţi din Steaua '86"
Familia Bobar e hotărîtă să nu renunţe la perpetuarea spiritului stelist. "Vedeţi casa aceea?", spune bătrînul, indicînd către o construcţie nefinisată, din cărămidă, care se înalţă la doar cîţiva metri de muzeu. "Cînd o să o termin, pe aceasta vreau să o dărîm. Dar pînă atunci, probabil prin mai, tot băiatul meu, Călin, vrea să îi cheme pe Duckadam şi pe echipa Stelei din ’86. Casa cea nouă o să o facem la fel, tot cu Steaua!".
)
)
)
)
)
)
)
)
