Articol de Daniel Scorpie - Publicat sambata, 21 ianuarie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 21 ianuarie 2012 10:06
După ce au luptat pe front contra dictatorului Gaddafi, Gtat, Abdelsalem şi Mhadeb s-au întors pe teren ca să înfrunte Guineea Ecuatorială, una dintre gazdele competiţiei.
Au renunţat temporar la fotbal pentru a cîştiga cea mai importantă bătălie. Şi-au riscat viaţa şi au mers la război, însă au reuşit să-l doboare pe terifiantul dictator Muammar Gaddafi. Rebelii libieni au scăpat teferi din Infern şi au revenit să joace cu "naţionala" la Cupa Africii pe Naţiuni. Cei 3 eroi debutează diseară contra Guineei Ecuatoriale, gazdă a competiţiei alături de Gabon!
Jumaa Gtat, Walid Mhadeb El-Khatroushi şi Oussama Abdelsalem şi-au povestit în "L'Equipe" aventura de pe front, în lunile sîngeroase în care au înfruntat cel mai teribil adversar, moartea. Fără arbitri, spectatori şi reguli, cu mitraliere în loc de minge, însă cu speranţa că vor trăi liberi.
Poză cu mitraliera
Portarul de rezervă Gtat şi mijlocaşul Abdelsalem au fost primii care au susţinut revolta şi s-au pozat în iunie 2011 cu Kalaşnikovuri, anunţînd că "toată naţionala e contra Colonelului". Gtat a mărturisit c-a dat 2.500 de euro pe mitralieră: "A fost prima oară cînd am pus mîna pe o armă. Nu vreau să mint, n-am participat la războiul adevărat. Am fost să susţinem moralul, rebelii ne protejau. Ne-am ocupat numai de intendenţă, dar am trăit cu teamă. Aterizau bombe peste tot. Dar am uitat subit. Coranul zice că dacă mori apărîndu-ţi ţara şi familia, eşti considerat martir. Un văr mi-a murit la Benghazi şi am pierdut atîţia prieteni. Ăsta e preţul libertăţii. În iunie mi-au oferit bani să joc cu Insulele Comore, dar am refuzat. Lumea murea, iar fotbalul nu mai conta".
A fugit de la lot
Wahid El-Khatroushi a fost în cantonament pentru acel meci, dar a fugit. L-a convins să treacă de partea rebelilor vizita făcută la spital unui prieten care-şi pierduse o mînă în război. A plecat cîteva săptămîni pe front, aproape de graniţa cu Tunisia, punînd umărul la căderea lui Gaddafi.
Şi-a anulat nunta!
Abdelsalem trebuia să se însoare în ziua cînd s-a făcut poza, dar a cerut să traverseze ţara cu avionul spre zona de conflict pentru a susţine cauza. S-a întîmplat pe 16 februarie, după un joc amical transformat în manifestaţie de protest. "Eram una dintre cele mai bogate ţări, dar cu cei mai săraci oameni. Chiar şi la fotbal ştiam că nu există cluburi avantajate. Am refuzat de multe ori să vin la lot, inventînd diverse motive. Nu mai puteam îndura nedreptatea", zice Oussama.
L-a sfidat pe Gaddafi
Gtat a povestit şi cum l-a ignorat pe fostul dictator, venit în vizită la Al-Ahly: "Gaddafi nu iubea nici fotbalul, nici clubul meu. Ştiam c-o face doar ca să aibă sprijinul celei mai populare echipe a ţării. N-am vrut să merg la întîlnire, dar m-au convins colegii, mi-au zis că sînt nebun şi o să fiu închis. De cîte ori era camera pe mine, întorceam capul. A fost primul meu gest de revoltă".
Căpitanul ajuns paria!
La CAN 2012 nu se află căpitanul libian. Tariq al-Taib a plătit pentru că l-a susţinut pe dictator! "Decarul" ajuns în 2000 în vederile lui Juventus a fost exilat în Kuweit, după ce pe 2 ianuarie a fost arestat pe teren, în timpul unui amical. Fost căpitan pînă acum 8 luni a plătit scump pentru declaraţia "rebelii sînt nişte şobolani şi cîini". După calificarea Libiei la CAN, fanii i-au scandat pe străzi: "Plîngi, Al-Taib, revoluţia noastră va învinge!".
Au 1 milion primă
Adversarii libienilor sînt supermotivaţi. Jucătorii Guineei Ecuatoriale, ţară mică, de 700.000 de locuitori, printre cele mai corupte din lume şi aflată din 1979 sub dictatura lui Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, au promisă în cazul debutului cu victorie în grupa A o primă totală de un milion de euro. Mai mult, ca bonus marcatorii primesc cîte 20.000 de euro de gol reuşit la CAN.
"Am dormit o noapte găzduit de prieteni pro-Gaddafi. Ştiau că am alte convingeri politice, dar iubeau Al-Ahly. Pentru că jucam la acest club mi-au cruţat viaţa" (Jumaa Gtat, portar Libia)
"I-am cerut colonelului Gaddafi să ne lase în pace să construim o Libie liberă. Şi, pentru asta, în acelaşi timp, mi-am dorit ca dictatorul să moară" (Jumaa Gtat, portar Libia)
"Puteam să mor în orice clipă. Un amic mi-a spus să stau în spatele lui ca să mă protejeze de eventualele gloanţe. Eram important şi trebuia să mai joc fotbal" (Walid Mhadeb El-Khatroushi, mijlocaş Libia)
)
)
)
)
)
)
)
)
