Mărturia fără ocolișuri a căpitanului de la Liverpool: „Pe măsură ce crești, și visurile tale devin mai mari” » Cum l-a ajutat Klopp să se descopere

• Traducere şi adaptare de Alexandra Nistoroiu 
• Sursa: The Guardian

„În momentele cele mai dure, poţi să uiţi cât de mult iubeşti jocul”, spune Jordan Henderson. „Poţi să-l iei de bun. Când eşti copil, nu te gândeşti cu adevărat la trofee şi la a câştiga. Te gândeşti numai să joci fotbal. Dar pe măsură ce creşti, visurile tale devin mai mari. Când faci 16, 17, 18 ani, începe să devină despre a câştiga cu orice preţ”.

Vorbim despre trofee, împlinire şi fericire. Care este momentul când pura bucurie a jocului face loc pentru ceva mai mare? De ce fotbaliştii se fixează aşa mult pe trofee şi-şi măsoară vieţile în medalii?

Pentru Henderson, acesta pare momentul perfect pentru a pune această întrebare. În urmă cu două săptămâni, echipa lui Liverpool, al cărei căpitan este, a devenit campioana Premier League pentru prima oară în istorie. Este primul titlu al clubului în 30 de ani, unul obţinut cu un avans devastator.

Între timp, Henderson a depăşit mai mult decât majoritatea ca să ajungă aici: deziluzii, disperare, posibilitatea foarte reală de a fi vândut către Fulham. La un anumit nivel, încă încearcă să proceseze ce înseamnă toate aceste lucruri.

+45 FOTO

• Sursă foto: Guliver/Getty Images

Eroii anonimi ai câştigării titlului

Încă mai sunt câteva meciuri de jucat din acest sezon, recorduri de urmărit, reputaţii de menţinut, istorie de scris. Însă muntele a fost urcat. Iar perspectiva din vârful său este magnifică.

„Ultimele zile au fost minunate”, afirmă Henderson. „Nu sunt sigur dacă încă am asimilat cu adevărat asta. Când vii la Liverpool, te-aştepţi să câştigi trofee, mari trofee. Şi Premier League este ceva la care am visat mereu. Mai ales cu acest club. Pentru că suporterii şi-au dorit-o pentru atât de multă vreme”.

Când este întrebat despre eroii anonimi ai câştigării titlului, sprâncenele lui Henderson urcă un pic. „Patronii. Suntem atât de norocoşi să-i avem. Oamenii din culise. Staff-ul primei echipe. Fizioterapeuţii. Doamnele de la cantină. Oameni ca Mona, Andreas, de la nutriţie şi fitness”. Apoi se opreşte şi îţi dai seama imediat de ce.

Ca să răspundă cu adevărat la această întrebare, ca să poată reda ce a însemnat să aducă titlul înapoi pe Anfield, ar trebui să-i menţioneze pe toţi. Toţi antrenorii de la Melwood. Tot staff-ul de suport. Toate familiile, dar şi prietenii. Poate şi foştii jucători şi manageri care au turnat fundaţia echipei care a ajuns astăzi la glorie. 

Iar Henderson e îngrozit să nu uite pe cineva. „Nu-mi place să numesc, să scot pe cineva în evidenţă, pentru că suntem o mare familie. Asta e atât de special la acest club. Fiecare îşi joacă rolul, iar când câştigăm, sărbătorim împreună”. 

Klopp l-a ajutat să se descopere

Într-un fel, cei nouă ani ai lui Henderson pe Anfield reprezintă în sine un ciclu epic: o poveste despre perseverenţă şi creştere, despre a-ţi găsi locul în maşinărie, un rol care să poată fi jucat de el şi doar de el. 

Transferat de la Sunderland în 2011, când avea 20 de ani, au fost vremuri când devenise foarte greu să-l mai zăreşti pe jucătorul cândva aşteptat să devină un succesor al lui Steven Gerrard: mijlocaşul-uragan care le putea face pe toate. Adevărata revelaţie a venit când a realizat că nu trebuie să facă asta.

„Pe măsură ce trece timpul, înveţi diferite lucruri din punct de vedere tactic. Am simţit mereu că poziţia mea optimă ar fi a unui mijlocaş care poate şi să urce, şi să coboare, să facă tackling, să muncească din greu, să dea pase de gol, să ajungă şi în careul advers, dar să joace şi pe partea defensivă, să facă counter-pressing”. 

Sosirea lui Klopp l-a ajutat pe Henderson să-şi găsească adevărata chemare: ca un jucător ce îşi foloseşte cel mai bine alergatul neobosit şi inteligenţa în poziţionare nu ca închizător, ci ca metronom.

Schimbarea după venirea lui Fabinho

Jucând pe post de inimă şi plămâni ale mijlocului lui Klopp, rolul mai controlat al lui Henderson în faţa apărării - de a păstra mingea, de a păstra forma, de a ţine închisă uşa - poate contrasta radical cu abordările mai riscante ale lui Mo Salah sau Sadio Mane mai în faţă, sau ale lui Trent Alexander-Arnold sau Andy Robertson pe flancuri. Dar de asta avea nevoie Liverpool de la el.

„Când a venit Klopp, m-am schimbat de la a-mi dori să fiu jucătorul care poate credeam că sunt: unul care să le facă pe toate, pe a mă concentra pe ce avea nevoie echipa", spune Henderson. „Când eşti nr. 6, trebuie să fii mult mai disciplinat. Trebuie să te gândeşti mereu la protecţie, counter-pressing, la a fi foarte atent la posibilităţile de contraatac”.

Nu a rămas o parte din el cu dorinţa de a juca mai în faţă? „Un pic, da. Managerul ar spune probabil că da. Dar în cele din urmă, îmi doream să am succes. Dacă asta însemna să joc altă poziţie, a fost în regulă. Acum un an, când a semnat Fabinho, am avut o discuţie (n. trad.: cu Klopp). 

Era fantastic în acest rol mai adânc, clar unul dintre cei mai buni șesari din lume şi era o oportunitate să joc ceva mai în faţă. Asta a fost în urmă cu un an şi ceva, iar de-atunci am jucat în aceeaşi măsură şi ca șesar, şi ca optar. Nu contează aşa de mult”.

Henderson: „Ne-am creat propriul stil” 

Cum cântăreşte acum riscul pe teren? „Este destul de instinctiv”. spune el. „Sunt multe lucruri la care ne gândim pe care oamenii nu le văd. Luarea deciziei este atât ceea ce vezi, dar şi la ce te-ai uitat peste umăr. Jucătorii de top scanează mereu, observă mereu întregul cadru, astfel încât atunci când obţin mingea să ştie exact care va fi următoarea pasă”. 

„Ca să fiu sincer, felul în care jucăm a fost pregătit deja de câţiva ani, încât ne-a devenit natural. Cunoşti principiile echipei, cunoşti așteptările de la fiecare meci. Simt că ne-am creat propriul stil de a juca fotbal în ultimii ani şi că a avut succes”. 

364 de meciuria jucat Jordan Henderson în 9 ani la Liverpool, marcând 29 de goluri

5 trofeea cucerit Henderson: Premier (2020), Champions, Supercupa Europei, CM Cluburi (toate în 2019) și Cupa Ligii (2012)

55 de selecțiiare Henderson la naționala Angliei (niciun gol încă pentru Albion)

Citește și: 

Alexandra Nistoroiu, jurnalist de investigație Libertatea cu fularul lui Liverpool la gât: „Nimic nu e imposibil, ştiu de la Stevie şi-ai mei”

Legendă la Rangers, Barry Ferguson explică de ce urăște fotbalul fără spectatori: „După 20 de minute, mă chinuiam să fiu atent”

Bizara poveste a lui James Lawrence, internaţionalul galez de care nu auzise nimeni pentru că s-a născut într-o lună nepotrivită