Articol de GSP - Publicat vineri, 07 mai 2021 09:00
În seara zilei de 7 mai 1986, pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan, fotbalul românesc intra pentru totdeauna în istorie. Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, bifând cel mai mare triumf realizat vreodată de o echipă de fotbal de la noi.
- Astăzi se împlinesc 35 de ani de la cea mai mare performanță a fotbalului românesc! Steaua a scris istorie în fața Barcelonei, în finala Cupei Campionilor Europeni, 0-0 în timpul regulamentar și 2-0 la penalty-uri;
- Helmuth Duckadam devenea primul portar din istoria fotbalului care reușea să apere nu mai puţin de 4 penalty-uri la loviturile de departajare, performanţa sa ajungând direct în Guinness Book;
- Marius Lăcătuş și Gavril Balint au fost singurii jucători care au marcat pentru Steaua de la 11 metri, în poarta lui Francisco Gonzalez Urruticoechea;
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Sensei Florentin Marinescu, preparatorul fizic cu care Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei, dezvăluie momente neștiute petrecute înaintea meciului de la Sevilla.
- Sensei, când ai ajuns la Steaua cum de te-a lăsat Ienei să faci peste capul lui?
- Ienei a fost ca un părinte, mai mult decât deschis la ideile mele. El nu era foarte convins când am venit despre utilitatea metodelor mele, pentru că era o chestiune nouă. Ca să aduci pe unul care nu e de acolo... Noi suntem primii din lume care au făcut asta, cu preparatorul. Apoi echipele mari din lume au adus oameni din alte domenii. Nu doar în fotbal, și în alte sporturi.
- Cine a avut cel mai mare merit pentru performanţa din 1986?
- Toată lumea! Eu mi-am făcut treaba sută la sută la Steaua. Și l-am auzit acum câteva luni pe Gabi Balint, pentru prima dată când a spus ce-am făcut cu ei. Și mi-a mulţumit!
- Cum de-a jucat Iordănescu în finală?
- La intrarea lui Iordănescu am avut un rol mult mai important!
- Serios? De ce?
- Făceam eu antrenamentul, apoi intrau ei cu mingea, iar la final se făceau două echipe. De cele mai multe ori erau impari și într-una dintre echipe intra și Puiu. Și eu îl vedeam, că era tehnic, știa cu mingea, dădea pasele când trebuia, dribla, băga capul. Era tehnic și matur. Și i-am pomenit lui Valentin de multe ori de Puiu. “De ce nu joacă Puiu în finală? Suntem puţini și joacă extraordinar! Mult peste cei din echipă”. Valentin a stat de vorbă cu Puiu, cu Alecsandrescu și cu Ienei și așa a jucat în finală. Nimeni nu știa că el va juca în finala de la Sevilla. A fost o mare surpriză, mai ales pentru spanioli.