Articol de Iulian Pavel - Publicat joi, 14 martie 2013 00:00 / Actualizat joi, 19 septembrie 2013 18:08
Chelsea are patru titluri de campioană, cu unul mai mult decît au giuleştenii, şi suporteri la fel de chinuiţi de eşecuri.
Deţinătoarea en-titre a Champions League şi a trei titluri în Premier League în ultimii nouă ani pare acum superatractivă pentru suporteri. Dar fanii albaştrilor au motive concrete de mîndrie doar în istoria recentă a clubului şi în trecutul foarte îndepărtat. Echipa a cîştigat de trei ori titlul în Premier League în ultimii nouă ani şi mai deţine numai un astfel de trofeu, cucerit tocmai în 1955!
Inclusiv stadionul Stamford Bridge seamănă cu Giuleştiul. De fapt, e invers, fiindcă arena din Grant a fost construită cu şase decenii şi jumătate mai tîrziu, după modelul stadioanelor din Anglia. Mai mult, ca şi pe Giuleşti, în spatele lui Stamford Bridge trece o linie de cale ferată, numai că acolo antrenorii nu sînt alergaţi pe şine cînd pierd susţinerea ultraşilor.
Asemănarea cu Rapid continuă. Şi Chelsea şi-a păstrat fanii în ciuda lipsei performanţelor. Elvis, unul dintre cei care joacă rolul de ghid la turul stadionului, glumeşte pe seama trecutului său de suporter al albaştrilor: "Am fost angajat la club imediat după ce a plecat Jose Mourinho. Am noroc să lucrez aici acum, cînd echipa e puternică. Ţin cu Chelsea dintotdeauna, deşi în copilărie zilele de şcoală care urmau etapelor din campionat erau groaznice, toţi colegii rîdeau de mine. Imaginează-ţi că eram în liga a doua, în Championship, şi ne băteau Cambridge, Grimsby şi Scarborough!".
CFC în loc de KFC :)
Elvis, ghidul de la stadionul lui Chelsea, se amuză şi pe seama poveştii despre înfiinţarea clubului: "Stadionul exista deja cînd a fost fondată echipa, baza fusese folosită numai pentru atletism. Cei care au înfiinţat clubul au avut de ales între Chelsea şi Kensington, cele două zone între care se află arena. Au ales Chelsea şi aşa s-a ajuns la prescurtarea CFC, faimoasă acum. Dacă ar fi ales Kensington, ar fi fost cam jenant pentru noi să susţinem o echipă cu nume de fast-food".
Abramovici vede uşa vestiarului
Roman Abramovici nu e la fel de activ ca Gigi Becali, dar se implică şi el. Loja patronului e astfel poziţionată încît să poată vedea echipa pe tunel, înainte ca ea să iasă pe teren. Are scaune încălzite în lojă şi coboară doar de 5-6 ori pe sezon în vestiar.
"Intră în vestiar după victorii mari, ca să felicite, sau după eşecuri. Cel mai rău e cînd coboară şi-i zice managerului «Te-am întrebat dacă mai trebuie jucători şi ai spus că e OK. Se pare că te-ai înşelat, mai trebuiau jucători!». În situaţia asta, de obicei vine alt manager".
Terry are special un loc într-un colţ al vestiarului lui Chelsea, ca să-l poată vedea pe Abramovici cînd intră şi să-l întîmpine.
Ciudăţeniile lui Hoddle
Vestiarul în care se vor schimba steliştii la Stamford Bridge nu e luxos, dar arată decent. Cabina era insuportabilă acum 10 ani. Elvis povesteşte: "Glenn Hoddle a fost un manager foarte bun pentru Chelsea, însă avea nişte principii ciudate legate de psihologia fotbaliştilor. A redus vestiarul oaspeţilor la doar un sfert din suprafaţa de acum, abia avea loc toată echipa. În perete se afla o ţeavă prin care primăvara şi toamna băgam apă fierbinte, iarna o lăsam rece, pentru ca adversarii să aibă cele mai proaste condiţii. Cei mai mulţi se enervau şi jucau cu determinare maximă, ca să se răzbune. Chelsea cîştiga jumătate dintre meciurile de acasă. Apoi a venit Ranieri şi a cerut să fie construit un vestiar normal. În perioada Mourinho, n-a pierdut pe Stamford Bridge timp de patru ani şi jumătate, deci nu vestiarul oaspeţilor era problema".
Lampard a luat cîntecul "Bursucului"
Pe lîngă imnul "Blue is the color", fanii lui Chelsea obişnuiesc să mai cînte "Super Frankie Lampard", dedicat fotbalistului cu cele mai multe goluri marcate în tricoul albastru în secolul 21. "Melodia a fost folosită prima oară acum mai mult de zece ani, cînd versurile erau "Super Dan Petrescu"!", explică ghidul arenei.
Obligaţi să vorbească în engleză
Steaua a rezolvat problema comunicării dintre jucători şi dintre antrenor şi fotbalişti construindu-şi un lot aproape exclusiv din români. La Chelsea sînt multe naţionalităţi, dar Benitez şi jucătorii vorbesc numai în engleză. E o regulă impusă acum mai mult de un deceniu, într-o vreme cînd pe Stamford Bridge juca şi Petrescu.
Elvis povesteşte cum s-a născut regula: "Aveam cîţiva italieni în lot, printre care Vialli şi Zola. Într-o zi, Graeme Le Saux a trecut printre ei şi a auzit «No Le Saux». «No Le Saux? Ce-i asta? Vreţi să mă scoateţi din echipă?». S-a repezit la Zola, bineînţeles, fiindcă Vialli era prea mare ca să te atingi de el. Cei doi i-au explicat că vorbeau dacă să iasă în oraş în seara respectivă, erau cuvinte italieneşti pe care Le Saux le potrivise în mintea lui. De atunci, jucătorii trebuie să folosească doar engleza, ca să evite încurcăturile".
De ce Terry nu e Lampard
Tot ghidul turului stadionului dezvăluie şi care-i diferenţa de atitudine dintre cei doi căpitani pe care îi are Chelsea. Primul e Terry, al doilea e Lampard. "Cînd Lampard are banderola şi echipa e condusă, la pauză îi încurajează pe jucători, le vorbeşte calm. Cu Terry căpitan, se cutremură pereţii vestiarelor de la ţipetele lui John", spune ghidul.
9 antrenori a avut Chelsea din iunie 2003, cînd clubul a fost preluat de Abramovici. În 20 de ani ca patron la Rapid, Copos a schimbat 20 de antrenori
386,75 de milioane de euro valorează lotul lui Chelsea, conform transfermarkt.de. Lotul Rapidului e cotat la 10,47 milioane euro, iar al Stelei la 41,20 milioane euro
"Chelsea se transformă în partidele de acasă, aşa se întîmpla şi cînd jucam eu acolo. Pe Stamford Bridge are o forţă devastatoare. Steliştii să nu facă greşeala să-şi închipuie că englezii vor juca la fel ca la Bucureşti!" (Dan Petrescu)
*click pe imagine pentru zoom
)
)
)
)
)
)
)
)
