FCU Unica. Și inimitabila

În sfârșit, s-a găsit denumirea, acea Unica! Termenul are rolul de a individualiza, de a autentifica, dar există și niște riscuri.

Pe vremea copilăriei noastre, a celor intrați într-a doua jumătate de veac de viață, Unica era fie magazin alimentar cu rafturile goale, fie un fel de cafea surogat, precursoare a nechezolului, substitut socialist al cafelei veritabile și capitaliste. 

Plus că adăugarea numelui localității, Craiova, după "Unica" e destul de riscantă, majoritatea lingviștilor apreciind alăturarea drept cacofonie.

Stema, palmaresul și altele

Unică sau nu, echipa lui Mititelu a ratat startul, poate și pentru că patronul a prioritizat în acest început de sezon altceva decât fotbalul propriu-zis.

Întâi disputele pe stemă, palmares și alte accesorii identitare, însoțite de un milion de acte și de întorsături de situație, greu de deslușit până și pentru experți. Inclusiv cuvântul magic "Unica" e, de fapt, o rezultantă a acestei preocupări a lui Adrian Mititelu.

O bază sportivă ... unică

Apoi, baza sportivă. La marginea de apus a orașului au apărut, pe opt hectare, șase terenuri impecabile, perfect gazonate. Plus acareturi gen vestiare, săli de forță, de refacere, de conferințe, toate la nivel înalt.

Încă nu e totul gata, dar când va fi, tot ce e acolo va însemna mai mult decât are oricine în România. Probabil că aceasta a fost a doua preocupare a patronului, după cea juridică, iar fotbalul, echipa în sine, a coborât tocmai pe locul trei.

Cumva, era previzibil

Acel zero din dreptul punctelor era cumva anunțat de un 2-7 în pregătiri cu echipa secundă a lui FC Koln (liga a patra nemțească, amatori adică), de pierderea (până la noi ordine) lui Duarte, de despărțirea de Joao Janeiro fără ca acesta să fi apucat să simtă dacă scaunele de pe bancă sunt comode sau nu, de credința patronului că Dan Vasilică și Drăgan pot rezolva o mare parte a problemelor, de aducerea lui Dică într-un moment în care campionatul începuse deja.

Dar, peste toate acestea, au fost și câteva naivități fotbalistice nepermise nici măcar în eșaloanele inferioare.

Coșmarul cornerelor

Ați mai văzut ca în minutul 90, la 0-0, o echipă care are aproape toți jucătorii în careul propriu să primească gol de la atacantul central advers? Așa au pățit oltenii la Sepsi. Toți albaștrii, așezați în zonă (că doar așa e modern, marcajul om la om la faze fixe e din fotbalul lui Pazvante!) pe la 6-7 metri au contemplat cum vine Rondon de pe la 11 metri și dă cu capul!

În meciul următor, cu U Cluj, primul gol s-a luat pentru că la un corner ardelenii au făcut "doi contra unu", mingea a ajuns la Nistor, care n-a iertat. Lumea vede că a fost boltă peste portar, ceea ce e adevărat. Dar trebuie să observe și acea crasă naivitate defensivă.

Să nu se uite că anul trecut (pe când antrena Napoli), într-un meci decisiv la Sibiu, tot la un corner, oltenii n-au avut om nici la 9 metri, nici la prima bară, încasând golul unui eșec care putea fi evitat.

Portarul

Toate meciurile din acest sezon le-a apărat Robert Popa, singurul U21 din cele trei formule de start. Cu U Cluj a greșit măcar la două dintre goluri, când șuturile lui Nistor și Chipciu l-au prins mult prea în față.

I-a spus cineva că a greșit sau e menajat pentru că nu există alt "Under" competitiv în lot? Cam peste tot în fotbal, după astfel de gafe, te cam duci pe bancă, scapi doar dacă ești Courtois sau Alisson.

Greu fără Asamoah

Din șase reprize disputate până acum, partitura ofensivă a oltenilor a arătat rezonabil doar în două. În cele în care a fost pe teren Asamoah. Dar togolezo-ghanezul e posibil să plece la Neftchi Baku și nu trebuie să mire pe nimeni că mișcările (inclusiv ale lui Mutu și Yuri) se fac de la amărăștenii din România la bogații din Azerbaidjan.

În rest, ceilalți, cum îi știam. Chițu dând goluri, Bauza și Bahassa desenându-și figurinele lor, doi "artiști" impasibili la orice fel de rigoare.