Articol de Alin Buzărin - Publicat sambata, 02 septembrie 2023 14:13 / Actualizat sambata, 02 septembrie 2023 14:13
După ce i-a dat gol Kievului lui Lucescu, camerunezul Aboubakar s-a scălămbăiat în fața antrenorului român, acuzând o declarație a acestuia din tur
La capătul primei manșe din Dinamo-Kiev - Beșiktaș 2-3, derulată săptămâna trecută, în Giulești, Lucescu spunea că: "N-am jucat împotriva lui Beșiktaș, ci împotriva unei selecționate africane. Au jucători din Congo, Gambia, Ghana, Angola. E greu, când tu ai doar jucători crescuți în același club, să te pui cu ei".
Poate că năduful lui Nea Mircea era alimentat și de un arbitraj nu tocmai prietenos, ci dimpotrivă, și de faptul că reușita decisivă a adversarilor venise în minutul 90+4 și că primele două reușite ale turcilor fuseseră semnate de gambianul Colley și de camerunezul Aboubakar. Ultimul, dintr-un penalty măcar discutabil.
"Derapaj", ba chiar mai mult
A fost suficient ca pe rețelele de socializare, dar și pe site-uri aparținând presei profesioniste, declarația lui Lucescu să fie catalogată drept derapaj, cuvântul acela care atrage atenția, de parcă am fi mereu pe serpentinele spre Poiană, iarna, cu cauciucuri de vară.
De la agasantul "derapaj" până la cuvântul-cheie "rasism" n-a mai fost decât un pas. Adică spune cineva că o echipă care i-a avut în teren, pe lângă cei doi africani amintiți mai sus, și pe congolezul Muleka, și pe francezul cu origini afro Rosier, iar pe banca de rezerve pe camerunezul Onana, poate fi socotită o selecționată a Africii și imediat trece drept rasist.
De la ridicol la real
Așadar, Lucescu opinează că o echipă cu 5 jucători cu origini în Africa e o selecționată africană și e catalogat drept rasist, derapând necontrolat. Când Dan Petrescu, acum vreo doi ani, zicea despre plăpânda Floriana La Valletta că e o veritabilă selecționată sud-americană (maltezii aveau în lot niște argentinieni și brazilieni de mâna a șaptea), declarația "Bursucului" s-a mărginit la ridicol, n-a mai ajuns la rasism.
Poate dacă respectivii "stranieri" ai Florianei ar fi fost din Africa, s-ar fi invocat mai întâi rasismul și n-ar mai fi ieșit ridicolul în evidență.
Și vine returul de la Istanbul, Beșiktaș deschide scorul în minutul 52 (până la urmă avea să fie unicul gol al meciului), ironia sorții, prin același Vincent Aboubakar. Atacantul camerunez se bucură, dar o face golănește (corectitudinea exprimării din zilele noastre ar înlocui cuvântul "golănește" cu "nepotrivit").
Adică vine în fața băncii lui Lucescu, însoțit de un alt coleg de continent (Colley, din Gambia), și, cum s-ar spune mai pe la noi, pe la țară, "face ca toate alea".
Nea Mircea e cumva blocat, interzis, duetul camerunezo-gambian aproape că se suie pe antrenorul român, intervine arbitrul de rezervă să stăvilească afro-euforia, iar arbitrul de centru îi dă cartonaș galben lui Aboubakar, pentru un comportament nesportiv în afara oricărui dubiu, la granița violenței și pretabil, dacă n-ar fi fost oprit la timp de "rezervă", chiar și la eliminare. Dar poate că atunci și brigada de arbitri ar fi fost considerată rasistă, cine știe!? Sau, măcar autoarea unui derapaj.
O lume strâmbă
La 78 de ani, învins de un club la care a cunoscut gloria, eliminat prematur din Europa, pribegind cu Kievul în căutare de sălaș, probabil că Mircea Lucescu înțelege că lumea de azi e altfel decât cea de pe vremea sa. E atentă la niște inofensive nuanțe de exprimare, dar pierde esențialul. Pune preț pe o corectitudine de limbaj (deși în afirmația sa din Giulești absolut nimic nu fusese incorect), însă avertizează blajin, cu un nevinovat cartonaș galben, un sportiv care s-a socotit vituperat de un rasism care n-a existat.
E o lume strâmbă, în care n-ai voie să spui, în schimb, ai voie să faci. Eventual poți fi obligat să pui genunchiul în pământ, doar pentru că "așa trebuie". Există din ce în ce mai puține opinii și tot mai multe impuneri. Iartă-i, nea Mircea, că nu știu ce fac!