Salah și liniștea de la Liverpool

Anunțul oficial a venit într-un moment în care prin presa din Anglia, tabloide ori publicații serioase, se punea problema dacă nu cumva egipteanul îi cam duce cu vorba pe șefii de pe „Anfield” așteptând să treacă sezonul ăsta, ca să poată pleca gratis în vara viitoare. Adaptându-se și el la noua tendință îmbrățișată de fotbaliști și (mai ales) de impresarii lor.

Acum vreo 3 săptămâni, la momentul oficializării plecării lui Mane la Bayern, scriam tot aici că mi-e greu să cred că Liverpool îl va putea pierde și pe Salah în această vară. Probabil că dacă n-ar fi fost sigur de Salah, Klopp nu l-ar fi lăsat să plece pe Mane. 

Din motive economice, contabile dacă vreți, cei doi nu mai aveau cum să împartă același vestiar, căci pretențiile lui Salah, justificate aș zice, au fost imediat urmate de cele ale lui Mane, de asemenea justificate. 

Nu era foarte logic ca Salah să câștige mai puțin decât Van Dijk, chit că fundașul central olandez e poate cel mai bun din lume la momentul ăsta, dar logic nu era nici ca Mane să aibă jumătate din salariul lui Salah.

Acum lucrurile s-au reglat. Salah a devenit cel mai bine plătit din lot, iar Mane și-a căutat de drum. Cu regrete probabil, și din partea lui, dar și din partea clubului, dar în viață există de multe ori și astfel de momente. Liverpool a mers pe mâna lui Salah, iar timpul ne va oferi răspuns la eventualele dubii legate de această decizie. 

Mane era simplu de ținut, chiar mai simplu aș zice decât Salah, dar calculele celor de la Liverpool s-au bazat nu doar pe ce se petrece în teren, ci și pe impactul mediatic al egipteanului, ceva mai pronunțat decât ale senegalezului, un tip remarcabil de altfel și cu mult caracter, dar nu întotdeauna tipii remarcabili și cu mult caracter ajută la ideea de business. Fără ca asta să însemne că Salah e vreun „bad guy”, că, din toate informațiile existente, nu e. Oferă, dacă pot să mă exprim așa, ceva mai mult marketing, aspect deosebit de important într-o perioadă în care cluburile trebuie să caute soluții.

Din punct de vedere al jucătorului, decizia pare înțeleaptă. Rămâne la un club unde e idol și într-un campionat pe care-l știe. El, dar mai ales agentul lui, Ramy Abbas, au jucat foarte inteligent în toată perioada asta. Adevărul e că nu și-ar fi găsit chiar lesne o destinație care să-i mulțumească pretențiile. Nici măcar liber de contract. 

Duminică, „Sun” scria că era hotărât să revină la Chelsea, dacă nu primea de la Liverpool ce-și dorea, dar informația pare să se bazeze mai mult pe mișcările ușor bizare ale londonezilor în mercato de când s-a produs schimbarea de proprietar și, mai ales, plecarea oamenilor importanți de prin birouri. 

Dar oare Liverpool nu riscă oferind un asemenea salariu unui jucător de 30 de ani? Să ne amintim doar ce a pățit Arsenal cu Aubameyang. Probabil că riscă, dar la fel de probabil e că s-au făcut niște calcule, din toate punctele de vedere, nu s-a dat cu banul și s-a luat decizia. 

În plus, la „cormorani” există exemplul pozitiv numit Milner, aflat o bună perioadă în situația în care e acum Salah.

În altă ordine de idei, apropo de cum mai cheltuie unii banii prin Anglia. Acum, cu noul contract, Salah a ajuns la același nivel de salariu cu Jadon Sancho, are doar un pic mai mult ca Varane, ceva mai puțin decât De Gea, dar în orice caz mult mai puțin decât Cristiano Ronaldo.

P.S. 1 Și, apropo de Cristiano Ronaldo. Pornind de la o informație oferită de „Times”, totuși o publicație cu altă direcție decât tabloidele, presa din Anglia dezbate intens subiectul dorinței lui Cristiano de a pleca de la Manchester United. 

Zice-se că Jorge Mendes ar fi spus asta într-o întâlnire cu șefii lui United. E greu de spus acum ce-ar fi mai bine pentru Ten Hag ca nou antrenor, să lucreze cu Cristiano ori să încerce să-și impună ideile fără ca personalitatea portughezului să interacționeze cu ele. 

Nu cumva ideea plecării să fi fost indusă de cei de la United. Pe modelul: „Jorge, nu-i așa că lui Cristiano îi cam vine să plece de aici?!”.

P.S. 2 Și tot apropo de bani și de strategii. „L'Equipe” a scris vineri că, de fapt, contractul lui Neymar cu PSG nu e până în 2025, așa cum se știa, ci până în 2027, căci tocmai s-a activat, pe 30 iunie, o clauză în acest sens. 

Cum cred parizienii că l-ar putea convinge pe brazilian să plece în această vară fără să-i plătească toți banii din înțelegere (un fleac, 200 de milioane) e pentru mine un mare mister.