Răbdarea lui Târnovanu

În minutul 85 al meciului FCSB - Voluntari, peste Arena Naţională se așezase un strat apos de zăpadă, iar deasupra lui un altul, mult mai gros, sufocant, de depresie. Era 0-0, iar șansele gazdelor de a reduce diferența de 17 puncte față de liderul CFR se diminuau cu fiecare secundă. 

Exact atunci, Meleke a țâșnit spre poarta lui Ștefan Târnovanu, a pasat în dreapta, iar Fulop urma să dea lovitura de grație din 6 metri, mai ales că portarului îi fug picioarele de sub el pentru o fracțiune de secundă. „Era să plec pe fentă, alunecasem, apoi m-am redresat. Mă bucur că am reușit să intervin”, a povestit Târnovanu după meci. 

Parada sa incredibilă a păstrat FCSB în joc, iar golul senzațional înscris peste 8 minute de Octavian Popescu păstrează speranța fragilă într-o luptă pentru titlu aparent pierdută. Evident, la final, Popescu a captat întreaga atenție. 

Cu microfoanele în față, noul mare talent din fotbalul românesc a dat câteva răspunsuri chinuite, unele pe un ton ușor șmecheresc, încercând să promită că va trage echipa după el în play-off. 

În umbra sa, Târnovanu a avut un discurs articulat, echilibrat, altruist, un discurs născut parcă din răbdarea pe care portarul de 21 de ani a avut-o până să ajungă titular la echipa cu care ține din copilărie: 

„Am vorbit cu Andrei (n.r. - Vlad). Suntem prieteni buni. Cu el, cu Straton, cu domnul Marius Popa, antrenorul de portari, tot timpul am fost aproape unul de celălalt. O să fim și în continuare. Andrei e un băiat senzațional, se antrenează perfect. S-a întâmplat. I se poate întâmplă oricui. Mie, lui Cătălin. Sunt pregătit de momentul în care pot greși. Trebuie să fii pregătit de orice în viață. Vor veni și momente grele și trebuie să trecem și peste acestea”. 

 Episodul cardul: la un pas să-și distrugă cariera

Până acum, Târnovanu a avut parte de destule momente grele. În juniorat, a fost rezervă aproape cinci ani, iar în momentul în care a devenit titular, centrul de la Poli Iași s-a reorganizat, iar portarul de 13 ani și-a urmat antrenorul la școala înființată de acesta. 

Părinții au refuzat, însă, legitimarea copiilor, echipa s-a desființat, iar norocul lui Târnovanu s-a numit Benone Dohot, fostul portar de la Dinamo, care l-a luat la pregătire cu echipa mare a lui Poli Iași, pe post de „copil talentat de trupă”. 

În 2018, dintr-o prostie, cariera lui Târnovanu era să se facă praf înainte de a începe. Într-un turneu în Cipru cu naționala U-19, ieșeanul și-a însușit datele de pe cardul de credit al unui coleg și și-a cumpărat online diverse produse. Scandalul iscat de familia păgubitului a dus la excluderea lui Târnovanu de la loturile naționale și din cel al lui Poli Iași. 

Greșeală gravă - care în alte circumstanțe s-ar fi numit furt - a fost recunoscută, iar împăcarea a venit înainte de plângerea la poliție.

Un an mai târziu, din senin, FCSB îl cumpăra cu 200.000 de euro plus 15 la sută din profitul la un viitor transfer. Târnovanu nu avea decât 10 meciuri la seniori pentru Poli Iași, Știința Miroslava și Snagov, însă Gigi Becali a insistat pentru achiziție, sfătuit de apropiați, chiar dacă în curtea FCSB debutase deja marea speranță a portarilor, Andrei Vlad. 

„Vlad e mai talentat decât Târnovanu de 10 ori. La antrenamente, Vlad pur și simplu nu ia goluri. E ireal modul în care se antrenează, e disperat să se antreneze. Târnovanu este însă mult mai puternic psihic. Pe Vlad îl costă decizia clubului de a-l titulariza la 18 ani, în meciuri de mare presiune cu Lazio, cu CFR Cluj, cu Dinamo. 

Vlad a greșit, a fost criticat și a căpătat o fobie. Îi e frică să nu greșească. E cumva în situația germanului Loris Karius. El trebuia introdus treptat în echipă”, dezvăluie un fost angajat al FCSB care s-a implicat în recrutarea celor doi tineri portari și care a dorit să-și păstreze anonimatul. 

Târnovanu a greșit și el grav în februarie 2019, când era împrumutat înapoi la Poli Iași, dar miza nu era aceeași. Dacă pe Vlad îl critica patronul FCSB, pe ieșean l-a criticat tatăl, care i-a reproșat public că nu se concentrează suficient și că are încă probleme la mingile la care trebuie să plonjeze la firul ierbii. 

Apoi, a mai venit o lovitură, mult mai dură. Criticul său, omul care i-a susținut ascensiunea cum a putut mai bine deși starea materială a familiei era una precară, a murit în ianuarie 2021. Florin Târnovanu nu a apucat să-și vadă fiul debutând la FCSB, patru luni mai târziu, și nici să se bucure de evoluțiile sale extraordinare de până acum. 

 Portarul cu cel mai mic salariu 

„Toate încercările astea l-au maturizat mult pe Fane. E un băiat bun, nu are nasul pe sus și muncește enorm să-și îmbunătățească defectele din joc. În plus, el nu a fost forțat ca Vlad, nu a avut o presiune atât de mare. A mers la FCSB 2, a cerut chiar să apere acolo când nu era la prima echipă”, spune fostul angajat al clubului finanțat de Becali. 

Răbdător, Târnovanu a așteptat în spatele lui Vlad și Straton, iar acum e titularul FCSB. 

• Reporter: Nu ți-a fost frică după ce ai văzut că se întâmplă cu colegii tăi din poartă? 
• Târnovanu: Nu mi-e frică. Tot timpul am o gândire pozitivă. Mentalitatea mea este să fiu cel mai bun, mă gândesc doar la lucruri bune. Ceea ce gândești atragi până la urmă. 

Limbajul corpului lui în momentul acestei declarații date după victoria cu Voluntari arăta o siguranță autentică, spre deosebire de calmul căutat, artificial, afișat de Vlad. Doar că după două meciuri și o repriză fără gol primit, cu evoluții care i-au adus o ploaie de laude, presiunea va crește simțitor pe Târnovanu. Și, probabil, la fel se va întâmpla și cu salariul. Portarul câștigă acum 2.000 de euro pe lună, față de 5.300 cât are Toma Niga, 8.500 cât are Straton și 10.500 cât primește renegatul Vlad. În sertarul lui Becali stă deja semnată o prelungire de contract cu un salariu de 4.000 de euro pe sezon, însă e posibil ca finanțatorul să-i mărească leafa până la vară, când intră în vigoare noul contract.

 Cum va reacționa Târnovanu la toate aceste schimbări bruște? Marele test al carierei lui abia acum începe și, mai mult ca oricând, portarul are nevoie de răbdare. Răbdarea de a nu-și pierde capul la primul moment de glorie.