)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat duminica, 11 iunie 2023 14:42 / Actualizat duminica, 11 iunie 2023 14:49
City a câștigat cu scor italian finala cu Inter, 1-0, dar a fost mai mult un premiu pentru întreaga activitate.
Acum, când trompetele sună pentru City. Acum, când Pep Guardiola a fost încoronat rege peste regii antrenorilor din lume și din toate timpurile.
Acum, o scurtă repliere. Un pas înapoi. Manchester City merită trofeul Champions League ca o încununare a unui sezon întreg. Ca un premiu de excelență pe care un actor bătrân îl primește pentru întreaga activitate. Nu pentru ultimul spectacol, în timpul căruia a mai uitat replici, ba chiar s-a mai și bâlbâit.
Incomoda statistică
Fără golul un pic norocos al lui Rodri sau fără ratarea imensă din final a lui Lukaku, lucrurile puteau sta altfel. Ar mai fi fost două reprize de prelungiri, poate și penalty-uri. Senzația că Inter s-a prezentat peste nivelul anticipat de marii specialiști, impresia că oamenii lui Simone Inzaghi au avut nu doar "grinta", ci și luciditate și parcă un tonus fizic mai bun, toate sunt confirmate de statistică.
De obicei nemiloasă cu oponenții formațiilor antrenate de Pep, statistica finalei de la Istanbul dezvăluie amănunte aproape neverosimile. La aspectele jocului care contează, Inter a fost deasupra lui City!
Ederson a avut treabă!
Scorul la numărul de pase totale este în favoarea lui City, 513-401. La fel pasele reușite, 448-331. Previzibil. Dar avem un raport departe de ce știam în mod obișnuit, când ai lui Pep pasau de 700-800 de ori, iar adversarii de 3 ori mai puțin. Nici posesia nu este zdrobitoare, 57% contra 43%. Uluitor este însă altceva. Interul a avut 14 ocazii de gol, iar City fix jumătate. 7! Italienii domină la șuturi pe poartă (5-4), dar și la șuturi pe lângă, 7-3. Mai departe, la portari, Onana a avut 3 intervenții decisive, în vreme ce Ederson, ultimul apărător al englezilor, 5!
Cine a făcut cărare pe lângă cine?
Este adevărat că Grealish și compania au dezvoltat 49 de atacuri periculoase, în comparație cu cele 36 ale nerazzurrilor, și că au avut nevoie de mai multe deposedări (17-11), dar persistă ideea de superioritate temperată a marii favorite. Contestat până aproape de demitere la un moment dat al sezonului, Inzaghi și-a jucat inteligent cărțile nu foarte multe. Când te aperi cu Acerbi, Darmian și Bastoni în fața lui Gundogan, Grealish și Haaland, și nu se simte diferența de clasă, când Bernardo Silva se presupune că face cărare pe lângă Di Marco, dar e mai degrabă invers, asta spune ceva esențial despre organizarea jocului. Și despre acel meșteșug al echipelor italiene care sfidează timpul.
Un mesaj încurajator
Nu a fost nici pe departe o mare finală, spectacolul puțin a fost generat mai mult de tensiunea meciului. Nici publicul nu a vibrat pe măsură, căci suporterii lui City chiar sunt cetățeni. Iar faptul că la 0-0 în repriza a doua Pep, după modelul brevetat de Cholo Simeone, le făcea semne să își încurajeze favoriții, spune mai mult decât tot felul de filozofii despre sisteme de joc și echipe active sau reactive.
După dezmățul din anii '90, fotbalul italian se reconstruiește pe bani mai puțini și cheltuiți mai cu cap. Poate că la un moment dat, munții de bani ai șeicilor și ai emirilor nu vor mai fi esențiali. Marele Johan Cruyff avea o vorbă, niciodată un sac cu bani nu câștigă un meci. Poate că acesta este mesajul-avertisment al finalei Champions League.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
