Articol de Cristian Geambașu - Publicat vineri, 16 iunie 2023 21:14 / Actualizat vineri, 16 iunie 2023 21:15
Sorin Cârțu și-a anunțat retragerea din fotbal. A făcut-o fără declarații lacrimogene, cu o decență care pare o specie pe cale de dispariție.
Anumite gesturi te urmăresc toată viața. Ca niște agenți ai fiscului din filmele americane. Sorin Cârțu se retrage precizând că lasă în spate 55 de ani petrecuți în fotbal, iar multă lume reține mai degrabă lupta cu plexiglasul băncii de rezerve de pe St. Jacob-Park din Basel decât faptul că el este ultimul antrenor care a adus titlul la Craiova. Într-o vreme, acum 32 de ani, când la Craiova era totuși o singură echipă, dar, tot așa, nu erau teci pentru săbiile orgoliilor locale.
Dar întâmplarea de la Basel spune ceva important despre felul în care trăia Sorinaccio fotbalul, când nici porecla, nici legendara autobază nu deveniseră mărci înregistrate.
Printre bijutieri
Sorin Cârțu nu și-a anunțat retragerea cu o declarație lacrimogenă, prelucrată dibaci, pe fondul muzical al nemuritorului "Muică, suntem neam de piatră!". Oltean get-beget, Cârțu nu a fost un bloc de piatră neșlefuită, rece. Doar cu unghiuri ascuțite.
Talentat, subtil și inteligent, nu doar în joc, fotbalist din familia restrânsă a bijutierilor fotbalului, ca Marcel Răducanu, fostul atacant din Bănie a avut norocul și ghinionul să fie parte a generației Craiovei Maxima.
Noroc, ghinion, destin
Noroc, pentru că a luat parte activă la expedițiile în lumea bună a fotbalului din anii '80. Ghinion, pentru că se lupta pentru titularizare cu Rodion Cămătaru sau Zoli Crișan, iar lupta era de multe ori pierdută. Nu din cauză că Zoli sau Cami erau mai talentați.
Sorin era prea talentat chiar și pentru rigorile mai largi ale fotbalului de acum 40 de ani. Paradoxal, probabil că azi un fotbalist cu potențialul lui ar fi fost mult mai bine exploatat decât atunci.
Deși a jucat mai puțin decât coechipierii rivali pe post, Cârțu a reușit 11 goluri din 37 de prezențe pentru alb-albaștri în cupele europene, record al clubului din Bănie. Și când vezi că omul acesta are 7 prezențe la echipa națională, îți aduci aminte nu doar ce jucători aveam, ci și ce genii de selecționeri o pregăteau. Alt paradox, cine își închipuia că atacantul acela rafinat se va transforma într-un antrenor care a făcut academie din filosofia defensivă?
Nu vreau să vin acum cu nu știu câte realizări ... Am făcut și lucruri bune, dar și lucruri rele, pentru că sunt om. Am puterea să recunosc la momentul ăsta că nu tot timpul am venit în fața presei cu explicațiile care trebuiau, dar poziția îmi cerea diplomație. (…) S-au făcut multe comentarii despre relația cu domnul Rotaru. Am dat de înțeles ce era între noi. Trebuie să citești printre rânduri. Sunt un tip care a știut să lucreze în colectiv, în echipă și am respectat ierarhizarea.
Sorin Cârțu la conferința de presă în care a anunțat că se retrage
Slalom printre compromisuri
Câți dintre noi sunt capabili de un astfel de computer tomograf al propriei vieți? Câți avem puterea să recunoaștem că existența e și un slalom printre compromisuri? Cârțu nu literaturizează, nu are intenția să smulgă suspine auditoriului. Explică sintetic relația angajat-patron, cel puțin aceea care există în fotbalul nostru.
Când nu cânți până la capăt cum îți dictează omul cu banii, ești împins să îți anunți retragerea. Ți se sugerează că sunt alții mai proaspeți și mai receptivi la rând. Caz ideal, uneori debarcarea este îndulcită prin ceva compensații materiale. Habar nu am dacă este cazul acum.
Dreptul la odihnă
Într-o lume utopică, rinocerii și bizonii care i-au vopsit gardul și casa cu măscări, pe motiv că "se dăduse cu clona lui Rotaru" și nu cu "originalul" întruchipat de familia Mititelu, ar trebui să se retragă în junglă, să își rumege ura.
Noi însă nu trăim utopic, ci distopic. Da, la 67 de ani și după mai mult de 50 de ani în și pentru fotbal, orice om poate spera să se odihnească. Cârțu nu este orice om, așa că are dreptul la odihnă activă. În concluzie, nu ar trebui să fie un adio de filme indiene, ci un la revedere. Rezumai bine?