Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat marti, 23 august 2022 15:50 / Actualizat marti, 23 august 2022 16:03
Evocăm cu plăcere frumoasa figură făcută de naționala noastră de tineret la CE din 2019, competiție U21 în care echipa antrenată de Mirel Rădoi a reușit calificarea în semifinale.
Fază în care, aliniind garnitura I. Radu - Cr. Manea, Nedelcearu, Pașcanu, Fl. Ștefan - Băluță, Cicâldău (69 Ciobanu) - Man, Hagi, A. Ivan (55 Fl. Coman) - Pușcaș (87 Ad. Petre), România a cedat greu, 2-4, în fața Germaniei. Așa ne-am entuziasmat atunci încât, vă mai aduceți aminte?, nu puține voci au propus ca jucătorii de la acel turneu final să fie promovați împreună la prima reprezentativă, in corpore!
Ce a urmat n-a mai fost la fel de plăcut, cu siguranță că știți situația. Chiar dacă mulți dintre componenții semifinalistei s-au transferat în străinătate, unde unii se și aflau, niciunul dintre ei nu s-a realizat pe deplin. N-a spart plafonul, n-a confirmat așteptările.
Majoritatea continuă să-și caute un loc și un rost, pe care nu le prea găsesc. Mai toți s-au blocat în stadiul de „jucător interesant”, pe care rareori l-au depășit. Ca atare, sunt mai degrabă rezerve decât titulari, nici măcar la echipe de top, ci mediocre, fără anvergură. Adesea în ligi inferioare, unde evoluează astăzi, în Serie B, până și fotbalistul român al anului 2020, Dennis Man!
Cum, de pe o listă mai lungă de neîmpliniri, recent a pățit-o și Cicâldău, exclus din lot de Galata, ocupanta locului 13 în ultima ediție a Superligii Turciei!, rezultă că putem vorbi despre niște promisiuni neonorate. Cu regrete, cu păreri de rău, dar putem.
Trist e că noul val pare în criză, ori chiar e, și în campionatul nostru. Aici, atât de lăudații „copii minune”, cărora nu ne-am sfiit (grăbindu-ne?) să le dedicăm ode, bat pasul pe loc, dacă nu cumva și regresează. Apare riscul de a se fi născut talente ca să moară speranțe, cunoașteți expresia.
Nu mi-e la îndemână să scriu așa, dar mă îndeamnă pasa neagră pe care o traversează în actualul sezon Octavian Popescu, Jovan Markovici, Claudiu Petrila, Ianis Stoica și alții, socotiți vârfurile generației lor.
Ineficacitatea „vedetelor” amintite e cu adevărat îngrijorătoare: Popescu n-a marcat niciodată în 693 de minute jucate în toate competițiile, dar are două assist-uri, peste Markovici (325 de minute) și Stoica (340), ambii cu zero goluri și zero assist-uri! Petrila (696) a înscris totuși o dată, cu Piunik, în vreme ce Ștefan Baiaram, și el din 2002, leat cu Popescu și cu Stoica, stă ceva mai bine, cu un gol, o minge decisivă și un penalty scos în 753 de minute. Nici el n-ar trebui să se declare mulțumit.
Observând că Ovidiu Hoban (39 de ani), Gabi Tamaș și Cristi Săpunaru (câte 38), cei mai vârstnici jucători din L1, au fiecare câte un gol înscris, deși nu-s atacanți, ajungem la concluzia, îngrijorătoare, că fotbalul nostru se confruntă cu problema dezvoltării tinerilor. Pentru care clujeanul Ciprian Deac, cu 3 goluri și 4 assist-uri în 1.059 de minute, constituie oricând un exemplu la 36 de ani, sărbătoriți în februarie.
Cu alte cuvinte, creșterea tinerilor ar trebui să ne preocupe mai serios. Cumva tragem prea tare de ei, îi forțăm, ori ce se întâmplă, ce credeți?