Articol de Radu Cosașu - Publicat vineri, 11 iunie 2021 09:23 / Actualizat vineri, 11 iunie 2021 09:36
Cronica veselă a unei finale mondiale România - RFG.
Având în vedere aiuritoarea situație în care ne găsim astăzi, în 2021 - la București, pe superba Arenă Națională, se vor desfășura meciurile finale ale unui Campionat European din care absentează chiar naționala României -, mi-am luat libertatea de inspirație să reproduc cronica - și ea, fantezistă - a unei finale de Campionat Mondial din 1974, la doar 4 ani după glorioasa Guadalajara '70.
Vă transmit de pe stadionul din Munchen, la câteva minute după finala Campionatului Mondial România - RFG. Scorul e cunoscut de întreaga lume: 2-2.
Meci de o intensitate dramatică, cu un singur precedent: Italia - RFG în Mexic. După 90 de minute, tabela de marcaj indica 0-0. În min. 91, Beldeanu, pe o deschidere a lui Dudu Georgescu, a întors pe dos întreaga apărare adversă și a marcat în colțul lung.
Trei minute după aceea, Deleanu a făcut un henț nenorocit în careu, transformat de eternul Beckenbauer. Au urmat 10 minute infernale, în care românii au avut două bare, prin Bojin și Dumitrache.
Echipa RFG s-a apărat extraordinar, după care a trecut la atac. În a doua prelungire, ziaristul Vali Mironescu, antrenorul naționalei, de comun acord cu prof. A. Niculescu, secundul său, l-a introdus în teren pe Dobrin, în locul lui Dudu.
Dobrin a avut 5 minute fulminante și, în min. 108, a șutat de la 18 metri, imparabil. Ultimele 12 minute ne-au fost fatale. Vest-germanii ne-au masat în careu, Răducanu a apărat 6 imposibile în 4 minute, Ianul și Bădin au fost uluitori, dar în min. 118, la un șut de la 25m al lui Beckenbauer, nu s-a mai putut face nimic.
Finala se va rejuca marți. La ora actuală, stadionul, Munchenul, ca și întreaga lume, sunt în delir. Din întreaga noastră echipă nu pot remarca un om anume, toți au fost magnifici și nimeni nu poate da o declarație. Toți sunt frânți de emoție.
Ca de obicei, singurii care pot vorbi sunt gazetarii și scriitorii. Iată ce am obținut:
Joao Saldanha: "Românii au pierdut meciul în primele 90 de minute. Acest Dobrin e comparabil cu Pele!".
Ioan Chirilă: "Nu trebuia să ne apărăm, trebuia să dăm naibii exemplul italian care, azi, în fotbalul modern, nu mai are nicio valoare".
Peter von Vegele, ziarist olandez: "De la Feyenoord-UTA, știam că românii sunt viitorul în Europa. Mă mir că nu v-ați dat seama".
Cristian Țopescu: "Nu mai suntem mici și ai dracului în fotbal. Suntem mari și divini, așa cum numai în handbal am reușit".
Peter Thompson, ziarist englez: "Yes".
Fănuș Neagu: "Federația s-a comportat mizerabil, încredințând naționala unui ziarist. Cu Angelo antrenor principal, eram azi campioni mondiali".
Victor Pagodin, agenția Tass: "Un fierbinte salut întregii echipe române. Marți va trebui să atacați fără odihnă".
Eugen Barbu: "Pentru marți sunt sceptic. Delirăm prea repede și prea periculos. Unde vom ajunge?".
Teodor Mazilu: "Un meci nul e un meci nul, și nu o victorie. Ar trebui atacat mai mult pe aripi, adversarii - ca orice echipă de oameni - nu mi s-au părut invulnerabili. Tot ce e omenesc e vulnerabil".
Jean Dumas, de la France Presse: "Trebuia să vă apărați în linie...".
C. Teașcă: "Eu aș fi temporizat la maximum după 1-0".
Precizare: această cronică a apărut în Sportul, semnată Belphegor, și ea există în volumul "Cinci ani cu Belphegor" (ed. Polirom, 2009), la pag. 90-91, ah, exact locurile pe care, în 2021, erau plasate în clasamentul FIFA echipele Armeniei și Georgiei, care ne învinseseră de-adevăratelea în mandatul Rădoi doi-doi.