Articol de Traian Ungureanu - Publicat vineri, 27 ianuarie 2023 09:41 / Actualizat vineri, 27 ianuarie 2023 10:38
Era de presupus că Arsenal se va retrage între fostele mari cluburi europene, urmând curba Inter. Într-adevăr, până acum aproape un an, Arsenal era un muzeu fastuos, însoțit de o echipă populată și poluată de loseri. Partea vie era tocmai partea defunctă: invenția WM-ului, epoca Graham, invincibilii lui Wenger. Activ era un singur lucru, mult-mult subestimat: spiritul locului. Acea combinație indescifrabilă care face dintr-o parte a orașului (Highbury și tot nordul londonez anti-Tottenham) o realitate fixă care conservă pios și îndărătnic superstiția măreției viitoare.
Când echipa a fost preluată de cuplul Arteta-Edu, nimeni nu s-a grăbit să facă legătura. Arteta și Edu, doi foști membri ai familiei Arsenal, erau masiv infectați de morbul local. Apariția lor n-a produs o revoluție. Echipa a continuat să bâjbâie, fără să piardă ocazia de a pierde. Apoi, a venit renașterea.
Nu e clar cum, dar Arsenal a început să curgă splendid pe canale de joc anterior accesibile doar lui Ronnie O’Sullivan. Fără supervedete, dar mereu îmbogățită de achizițiile din ochiul lui Edu, Arsenal are acum un balans impecabil și o poftă de joc vecină cu bulimia. Duminica trecută, ciocnirea cu Man U - singura echipă care a bătut-o pe Arsenal în acest sezon - a dat cel mai frumos meci văzut în Premier League de mult timp încoace.
Partea vizibilă a spectacolului a stat în atitudinea imprimată de Arteta. Arsenal a jucat permanent cu convingerea că va învinge, dincolo de ce îi iese sau nu adversarului. De aici, o coerență neîntreruptă în joc și, iarăși, întrebarea: pe ce vă bazați? Misterul e iritant. O echipă nu poate rula perfect din senin. Arteta-Edu? Spiritul locului? Amândouă și nici una în mod evident.
Mai sunt cam 20 de meciuri de jucat și bineînțeles puștimea entuziastă a Arsenalului poate pierde titlul. Dar renașterea s-a declanșat. Oricine poate observa lesne că Zincenko post-Guardiola a devenit, la Arsenal, lider și jucător de viziune. Cum? Încă o dată: cumva. Ca într-un jackpot orchestrat de suspecți nebănuiți sau subestimați. Arteta, Edu, Highbury?