FOTO Pui de muschetari » Ziua de foc a sabrerilor s-a încheiat cu medalia de argint

Finala mondială a început tîrziu, aproape în noapte. Trecuseră cîteva ore bune de la penultimul act, iar pauza a priit ruşilor, toţi trei, Iakimenko, Reşetnikov şi Kovalev, fiind între cei mai experimentaţi sabreri de la Mondiale. Covaliu le-a trimis în faţă, aşa cum făcuse şi contra celorlalţi adversari, trupa sa de puşti minune.

O trupă condusă de un lider de 25 de ani, Tibi Dolniceanu, medaliatul cu bronz de la individual. El a şi început fulminant finala, încheind primul asalt cu un 5-1 înţepător. Badea a părut că poate duce mai departe diferenţa, însă pas cu pas, atac cu atac, tuşă cu tuşă, ruşii au început să se impună.

Curajul puştiului Teodosiu a mai salvat un pic din diferenţă, apoi, pe ultimul asalt, Tibi s-a trezit cu un zid de 7 tuşe în faţă. I-a clătinat cîteva cărămizi, prin acţiuni iuţi, decise, dar a fost prea mult. Kovalev a reuşit punctul decisiv şi Rusia e campioana mondială. Iar România lui Covaliu, cu sabrerii ei aproape imberbi, ia argintul. La capătul unei zile care a avut din toate cîte puţin.

Ziua a început devreme pentru băieţii lui Covaliu. La 9 fix erau pe planşă, în sala B din complexul SYMA. Întîlneau Australia în primul tur. Un meci de încălzire, de adaptare, în care sabrerii români au învins cu 45-15.

După o pauză nu foarte lungă, băieţii lui Cova şi toată galeria formată din vicecampionii olimpici Rareş Dumitrescu, Florin Zalomir, din fostul medaliat la mondiale, Cosmin Hănceanu, din spadasine s-a mutat în sala principală. Acolo au întîlnit Polonia.

Tiberiu Dolniceanu, Ciprian Gălăţanu şi Alin Badea au urcat pe planşa cu numărul 1. Haosul era total în sală, în acelaşi timp erau în focuri şi ungurii, care îi întîlneau pe francezi. În nici un moment victoria nu le-a fost ameninţată românilor, ei impunîndu-se cu 45-37.

În urale şi aplauze, Aron Szilagyi, campionul olimpic şi medaliatul cu bronz la Budapesta, încheia partida pentru ţara lui. Cele două ţări vecine şi de hartă, şi de planşă urmau să tragă pentru intrarea în semifinale.

Urcaţi în montagne-rousse!
Dacă la Budapesta s-a răcit, în sală aerul era mai cald ca niciodată. "Ria, ria, Ungaria!", se striga de aproape peste tot. Doar dintr-un colţ de tribună se mai auzeau glasurilor celor din delegaţia României. Primul pe planşă galbenă şi fierbinte a fost Alin Badea, împotriva lui Nikolasz Iliasz.

Podiumul pe care sînt urcate planşele duduie sub paşii tipilor înalţi cu săbii în mînă. Totul se petrece în fracţiuni de secunde, cu o viteză care taie respiraţia. În tribune spectatorii bat şi ei din picioare, acordîndu-se cu ritmul sabrerilor. "Bădie", aşa cum i se strigă din tribune, pleacă de pe planşă în avantaj, 5-3.

Scorul se întoarce repede, Szilagyi, băiatul cu ochi verzi şi multe fane în tribune, duce Ungaria în avantaj cu 10-7, lăsîndu-l dezamăgit pe Ciprian Gălăţanu. Dar la sabie nu e timp de analize, cobori de pe planşă şi suferi pentru colegul care urcă după tine.

Acolo e Tibi Dolniceanu, medaliat cu bronz la individual şi campion european anul acesta, care reduce diferenţa la un sigur punct. Spectatorii încă se simt confortabil. Ungaria e în avantaj, 15-14.

Ecartul începe să crească. După Gălăţanu-Iliasz 20-18, după Badea-Gemesi 25-21, după Dolniceanu-Szilagyi 30-22. Energia pozitivă şi optimismul îi inundă pe susţinătorii Ungariei. Mihai Covaliu stă în picioare, ştie că îi va surprinde.

Ciprian dă 8 tuşe şi ia doar cinci de la Gemesi, 35-30, apoi Tibi face minuni pe planşă. Zboară, se întinde, se arcuieşte şi, cel mai important, aprinde becuri în dreptul său, luînd releul cu 10-4 şi ducînd România în avantaj, 40-39. Aici vine surpriza lui Cova. După ce în primele două meciuri a închis cu Tibi, acum o va face cu Alin.

Un debutant la Campionatele Mondiale împotriva campionului olimpic. În primele secunde pare că Badea va ceda, că e prea devreme, că nu e copt.  Szilagyi egalează repede şi se duce ca din puşcă, purtat pe braţe de spectatori la 44-40.

Mutarea de succes
O tuşă îl mai despărţea de victorie, însă ea nu avea să se întîmple. Pentru că românul e curajos şi hotărît. "Bravoo, Bădie!!", se aude o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori. E 44-44. Ziariştii maghiari lovesc cu palmele scările. În sală e murmur. Şi Alin pune masca, strînge sabia şi trece la atac. Tuşă e a noastră, 45-44. În sală se aud doar strigătele românilor.

Dolniceanu, Gălăţanu şi Teodosiu îl trîntesc pe planşă într-o grămadă care cere vîrf. Şi vîrful e Mihai Covaliu.

Urmau semifinalele contra Belarusului, o echipă cu care România a împărţit o groază. Mulţi dintre spectatori au plecat acasă, dar au rămas ruşii, cei care au primit 300 de bilete gratis de la preşedintele Federaţiei Internaţionale pentru a vedea scrimă.

Sînt zgomotoşi, dar noroc că în acelaşi timp e şi cealaltă semifinală, dintre Rusia şi Coreea de Sud. Sînt meciurile decisive care asigură medalie pentru cîştigătoare. Românii au trecut de la planşa galbenă la cea albastră.

Gleznele dureroase
Dolniceanu şi Aliaksandr Buikevici au deschis valsul. Tibi n-a mai simţit dureri la gleznă nici la individual, nici ieri. Pe Buikevici l-a luat repede şi nu i-a lăsat vreo tuşă, 5-0. Apoi, Badea, care cară şi el o accidentare la gleznă, căpătată la individual şi pentru care i-a fost recomandat repausul. Dar tînărul cu sîngele clocotind nu prea a ascultat şi a fost acolo pe planşă.

A păstrat avantajul luat de Tibi, 10-5, după ciocnirea cu Lihaceuski. Lucrurile nu stăteau prea bine după înfruntarea dintre Ciprian Gălăţanu şi Valeri Priiemka, bieloruşii apropindu-se la un singur punct: 15-14. Dolniceanu a fost apoi aproape perfect cu Lihaceuski, cinci date, una primită, 20-15.

Mihai Covaliu se mişca de pe un picior pe altul. Avantajul de cinci tuşe se putea spulbera oricînd pentru că arma aceasta care i-a adus atîtea titluri e imprevizibilă.

Buikevici a început să recupereze în detrimentul lui Gălăţanu, care îşi ascundea faţa lungă sub mască. A fost 10-4 pentru experimentatul Buikevici şi Belarusul era pentru prima oară în avantaj, 25-24. Nici Alin Badea nu s-a regăsit în releul cu Priiemka şi s-a făcut 30-24 pentru Belarus.

Cova însă a mutat din nou decisiv, l-a trimis pe planşă pe puştiul Iulian Teodosiu, 18 ani, despre care spunea că are un spirit de luptă imens. Lucru pe care l-a dovedit.

Feluri şi feluri de nebunie
Fiecare tuşă sărbătorită cu strigăte, fiecare greşeală pedepsită cu lovituri peste pulpă, dar la final a sărit în sus de bucurie pentru că a dus România în avantaj, 35-34. Curajul, nebunia şi tinereţea lui l-au făcut să dea 11 tuşe şi să primească doar patru de la Lihaceuski.

Dolniceanu cel calm în aparenţă a lăsat pe tabelă 40-37. Show-ul de final avea să-i aparţină tot lui Badea, răspunzător cu adrenalina pe ziua de ieri. A ajuns la 44-44 cu Buikevici, după ce a avut 44-40. Deasupra planşei tensiunea atîrna. Pe margine, ceilalţi băieţi priveau fix spre Alin.

Cova îşi găsise locul. Ruşii, mulţumiţi că echipa lor e în finală, au început să strige: "Belarus, Belarus". Parcă i-au apăsat butonul lui Bădie pentru că la fel ca şi cu Ungaria a reuşit să dea tuşa de 45-44. De data aceasta nu s-au mai aruncat în grămadă. Cu o echipă nouă, la primul Campionat Mondial, România avea medalie la sabie masculin.