GSP LIVE Poloist legendar, despre culisele murdare care au lăsat România fără bronz la Jocurile Olimpice: „Ne-au smuls medalia de la gât cu un blat de circ. Ulterior, italienii mi-au recunoscut”

Pentru români, Jocurile Olimpice din 1976 înseamnă incredibila performanță a Nadiei Comăneci, nota 10 și cele patru titluri supreme. În umbra Nadiei, tot la Montreal, un sport de echipă a obținut o performanță excelentă.

 În turul preliminar al turneului de polo, România a făcut 5-5 cu URSS, campioana olimpică și mondială la acel moment, 8-3 cu Mexic și 5-6 cu Olanda, calificându-se în turneul final pentru medalii. Unul dintre golgeterii naționalei, Ilie Slăvei susține că România trebuia să câștige medalia de bronz, însă această șansă a fost anulată de un meci aranjat în ultima etapă: Italia - Olanda 3-3. 

În direct la GSP Live, fostul poloist și-a amintit meciurile din turneul final în care România a pierdut o singură dată: 8-9 cu uriașa echipă a Ungariei care avea să câștige titlul olimpic.

5-5 cu Iugoslavia

(campioana olimpică din 1968, bronz la Mondialul din 1973)
"Meciul ăsta trebuia să-l câștigăm. În ultimele 14 secunde, am avut om în plus, sârbii făceau pe ei în pantaloni la fentele și la șutul meu, eu stăteam mai în spate, ca număr 6, în dreapta era năpraznicul “Țucu” (n.r. - Claudiu Rusu), stângaci. Nastasiu stătea pe mijloc, era înalt, ieșea din apă până la slipi. Cornel Rusu pe stânga.

Am făcut fentele și i-am pasat pe doi metri lui Schervan, singur. A făcut el fentă, dar în loc să tragă jos a dat în bară. Nu am mai avut timp să luăm mingea. Puteam să-i batem. Ne-am fi bătut pentru primele două locuri

4-4 cu Olanda

"Arbitrul meciului nostru cu Olanda a fost un olandez stabilit în America. Felix. Vă dați seama? Ne-a rupt. Doar nu era să tragă cu România, noi eram în lagărul socialist"

4-4 cu Italia

(campioană olimpică în 1948 și 1960, bronz la Mondialul din 1975) 
"Nu poți să faci nimic cu Italia. Avea toți arbitrii în spate. Plus că îl aveau antrenor pe Gianni Lonzi (n.r. - campion olimpic ca jucător în 1960, medalia de argint ca selecționer în 1976) care era uns cu toate alifiile. Lonzi știa jocurile, toți arbitrii erau unși. Lonzi a ajuns apoi șeful comisiei tehnice la Liga Europeană de Natație. Nașul meu, Mustață, s-a întâlnit ulterior cu Gianni Lonzi în Spania. Lonzi i-a spus: “Cum să vă dau vouă avantaj în fața spaniolilor când uite-te ce piscine, ce condiții au ăștia!?”

8-9 cu Ungaria

(de 4x campioană olimpică până în 1976, câștigătoare și la Montreal)
" Ei câștigaseră toate meciurile. Am vorbit cu ei înainte de meci. Eram socialiști, eram prieteni. “Dați-ne și nouă un punct!”. Nu s-au înțeles, nu știu la ce nu s-au înțeles. Am zis că dacă nu ne dau ungurii un punct, măcar să fie jocul cât mai strâns. Am pierdut la un gol. Nu a fost aranjat, dar a fost ceva tacit. Cum se duceau ei la două goluri, veneam noi la un gol. Erau foarte buni. Am dat 4 goluri. Trei le-am dat din lovituri de la 4 metri. Acolo te poți face de rahat, dar i-am dat lui Molnar, care a ieșit portarul turneului, o dată în dreapta, o dată în stânga și o dată la urechiușe. Și gata".

5-3 cu Germania

Știam că îi batem. Trebuia să îi batem rău de tot, dar era Firică (n.r. - Niculae Firoiu, fost poloist) antrenor la ei. Prieten cu Tolea (n.r - Anatol Grințescu).

Povestea blatului Italia - Olanda 3-3

În această ultimă etapă în care România învingea Germania de Vest, Italia și Olanda s-au întâlnit în meci direct. Ilie Slăvei povestește contextul și desfășurarea fazelor din acest joc suspect. 

“Dacă ne băteau ungurii la un gol diferență, Italia ieșea pe locul doi la egal sau la victorie cu Olanda. Meciul ăla s-a jucat după noi. Olanda era antrenată de un sârb. Trumbic. (n.r. - croatul Ivo Trumbic). Bănuiala mea e că Trumbici s-a dus la Lonzi și s-au înțeles. La egal, Italia era pe doi, Olanda pe trei. Proștii de români cădeam pe locul patru. 

În meci, Italia a condus cu un gol. Pe atunci, mingea se ținea 45 de secunde în atac. Olandezii atacau. După 20 de secunde, italienii îi lasă să tragă, să egaleze. Tăntălăul de olandez trage peste poartă. 

Mai erau 30 de secunde, mingea era la italienii. La valoarea lor, era imposibil să o mai piardă. Ce credeți că s-a întâmplat? Portarul Alberani avea mingea. Santi Marsili era la mijlocul terenului, iar adversarul lui la un metru și ceva în spate. Alberani a dat o pasă în spate, Marsili putea să înoate puțin înapoi, apoi în dreapta, încă un pas și se termina meciului. Marsili se întoarce spre adversar și începe să lovească din mâini înspre el. Era aranjat. Arbitrul cubanez l-a dat afară, mingea la olandezi. Italienii au lăsat culoar liber liber, iar Alberani nu s-a pus la scurt, ci s-a dus pe colțul lung. 

Poarta era goală goluță. Circ, circ. Olandezul, de emoție, a fentat și a tras în bară. Dar mingea a intra în poartă pe lângă Alberani, la colțul lung. Au dat gol și așa ne-au smuls medalia de la gât cu un blat. M-am întâlnit după aia cu Gianni de Magistris (n.r. - argint la JO 1976, campion mondial în 1978, participant la cinci ediții de Jocurile Olimpice) și mi-a zis: “Ce voiați să facem?!”. Dar au primit și cașcaval. Asta am aflat mai târziu în Italia de la un jucător italian”.

A rămas în străinătate în 1981

Ilie Slăvei a jucat polo la Rapid și, alături de colegii săi, a reușit să întrerupă dominația lui Dinamo care fusese neînvinsă în campionat între iulie 1962 și noiembrie 1972. Cu Slăvei în apă, Rapid a luat cinci titluri de campioană (1972, 1975, 1976, 1977, 1981). 

În 1981, Slăvei a rămas în Italia și a ajuns apoi în Germania federală, unde a jucat pentru un club din Koln. În paralel, muncea ca detectiv într-un magazin, apoi barman și paznic de club de noapte. 

În direct, la GSP Live, fostul poloist spune că generația de excepție care a terminat pe locul 4 la Montreal ar fi trebuit să primească o rentă viageră: “Am ieșit pe locul 4 la Montreal, am ieșit campioni mondiali universitari în 1979 la Sofia. E păcat că generația asta - ok, nu e generație de aur că nu am luat aur - nu a luat o primă viageră. Suntem doar 10, fratele meu a murit”.

VEZI AICI INTEGRAL EMISIUNEA GSP LIVE CU ILIE SLĂVEI