Articol de Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 28 martie 2018 13:22
Ziarul german Die Zeit a reușit să convingă câțiva sportivi să vorbească despre dopajul sistematic la care au fost supuși în anii 70-80 în Germania de Est. Poveștile lor sunt cutremurătoare.
"Substanțele care îmbunătățesc performanțele sportive sunt folosite tot timpul. Peste tot. Dar gradul la care s-a ajuns în Germania de Est, la ordinul statului, este de neatins. Fără să știe, sportivilor li se administrau steroizi anabolizanți, hormoni de sex și de creștere și doze mari de medicamente pentru durere", așa începe materialul publicat de ziarul Die Zeit.
Jurnaliștii de la publicația germană au reușit să convingă câțiva sportivi să vorbească despre ororile prin care au trecut. Sunt sportivi care nu au ajuns să aibă glorie și cu toate acestea au fost îndopați cu substanțe de la o vârstă fragedă. Iar acum suferă consecințele, purtând cu sine foi întregi de probleme medicale, fie cu inima, cu pielea, cu oasele, cu organele sexuale sau complicații la rinichi.
Prima poveste este cea a aruncătoarei de disc Katja Hofmann, 44 de ani. "Știu că nu o să ajung la o vârstă prea înaintată, am o boală incurabilă și iau zece pastile pe zi", a spus ea. Katja a făcut sport de performanță pentru clubul Spartakiade 1989 în Berlinul de Est și era a patra pe țară la categoria sa de vârstă. "Numele meu nu e cunoscut pentru că nu am participat la JO, dar cariera mea sportivă mă urmărește și acum. Pentru că am aflat că fără știrea mea am fost dopată mulți ani".
Instinctul unei mame
Experții cred că între 10.000 și 15.000 de sportivi au fost dopați fără știrea lor. "Ni se dădeau pliculețe cu prafuri, prima oară pe când aveam 13-14 ani, pe ele scria Dynvital, nu am avut de ales pentru că antrenorul meu mi-a spus că erau vitamine.
Se asigura că le iau în fiecare zi și se comporta ca și cum îmi făcea o favoare". Mama sportivei a păstrat un pliculeț de Dynvital și mai târziu s-a dovedit că de fapt era STS 646, testosteron artificial, care nu era aprobat în Germania de Est pentru tratarea oamenilor.
Acum, Katja nu mai poate lucra din cauza problemelor de sănătate și își pune multe întrebări. "Sunt lesbiană, asta nu e o problemă pentru familia și prietenii mei, dar mă întreb mereu dacă aș fi putut să iubesc bărbații dacă nu mi s-ar fi dat pudra aceea".
Cât despre ajutor - acesta nu vine mai de nicăieri: "Statul ar trebui să-și asume responsabilitatea și să ne acorde pensii speciale. Până la urmă el a abuzat de corpurile și de sufletele noastre. Nu e normal să trebuiască să mergi la doctor constant când de abia ai împlinit 40 de ani, așa cum o fac alții când au spre 80", a subliniat Katja Hofmann.
Doar 10.500 de euro
În Germania de Est dopingul era controlat de Stasi, poliția secretă, și se crede că erau în jur de 3.000 de spioni activi în lumea sportivă. Sportivii erau priviți ca produsul "unui proiect al societății reale socialiste", iar pentru acest lucru erau implicate toate instituțiile de cercetare și farmaceutice.
Medaliile olimpice erau un obiectiv de stat. Dar cu ce preț? În documentele Stasi a fost găsit un plan de administrare sistematică a substanțelor dopante pentru anul 1974. Oficial erau numite remedii utile, dar cei care le foloseau știau că încalcă regulile antidoping ale sportului mondial, dar și pe cele ale Germaniei de Est.
În iunie 2016 în Germania s-a dat o lege, care a stabilit un fond pentru victimele dopajului, ele primind 10.500 de euro într-o singură tranșă. Pentru a beneficia de această sumă sportivii trebuie să facă dovada că bolile de care suferă au legătură cu ce li s-a întâmplat în tinerețe.
Specialiștii susțin că această sumă e prea mică și că ar trebui stabilită o pensie lunară. Prima lege de acest fel a fost introdusă în 2002, atunci au fost puse la bătaie 2 milioane de euro care au fost folosite pentru a ajuta 194 de sportivi.
De asemenea, există și o asociație care-i ajută pe foștii sportivi, furnizându-le doctori și terapeuți. Însă lupta zilnică a celor care au trăi această traumă e prea aprigă pentru a fi stăpânită cu doar atât. Viața le este scurtată cu 10-12 ani, iar riscul de îmbolnăvire gravă este cu 2,7 mai mare față de ceilalți oameni.
"Medaliile mai importante ca adevărul"
Materialul amplu mai conține și povestea lui Frank Hellmuth, 57 de ani, fost handbalist la SC Dynamo Berlin, care a participat și la o ediție a Campionatelor Europene cu echipa națională, "Am ajuns la 57 de ani și trăiesc în agonie. Am cinci operații la genunchii, coloana mi-e afectată, încheieturile mele sunt extenuate. Chiar dacă au început devreme aceste probleme, m-am gândit că e handbalul un sport dur, dar mai am și altele: pierderea auzului, un diagnostic de cancer testicular în 2006, urmat de unul la prostată în 2016. Am trecut prin multe operații și fac radioterapie. Sunt un prizonier al cancerului", a spus Frank.
El își amintește că atunci când el sau colegii lui erau răciți li se făceau injecții și în mod regulat, plus Dynvital și unele pastile albastre. Doctorii le spuneau că sunt vitamine. "De curând am vorbit cu un prieten, care a fost canotor, despre doping și sport și mi-a spus că medaliile sunt mai importante decât adevărul", a concluzionat amar Frank Hellmuth.
Vitaminele ascunse
Susann Scheller, 45 de ani, care a practicat gimnastica ritmică, a vorbit și ea despre trăirile și zbaterile sale. La 15 ani a a fost selectată în echipa națională.
"Când mă uit la pozele de atunci, îmi vine să plâng. Eram niște copii, dar privirile noastre nu spuneau acest lucru". Ea vorbește despre antrenamente până la epuizare, de tortură psihologică din partea antrenorilor și chiar de abuzuri sexuale. Își amintește de injecții și de medicamente.
"Vitamine, ne spuneau, dar sigur că era altceva". Paracetamolul și ibuprofenul erau administrate în mod excesiv sportivilor din Germania de Est. Această practică le îmbunătățea performantele, astfel că nu puteau discerene când exista cu adevărat o problemă medicală. Susaan a renunțat la 16 ani din cauza unei inimi mărite și a unei aritmii, iar acum a găsit o dovadă că în copilărie i-a fost administrat Actovegin, un agent pe care l-a folosit și Lance Armstrong, dar care fost utilizat în trecut și de doctorul celor de la Bayern Munchen, Heinz-Wilhelm Müller-Wohlfahrt.
519medalii are trecut în palmares Gemania de Est la Jocurile Olimpice. 409 cucerite la cele șase ediții de vară la care a participat și 110 la cele șase ediții de iarnă
1980a fost cea mai de succes ediție a JO de vară pentru Germania de Est, sportivii reușind să adune 126 de medalii, dintre care 47 de aur
)
)
)
)
)
)
)
