Articol de Mitică Docan - Publicat sambata, 13 septembrie 2008 00:00
Dorinţa organizatorilor Turului Spaniei de a produce un rival pe măsura celebrelor căţărări Alpe d'Huez (Le Tour) şi Mortirolo (Giro) a adus în scenă în 1999 una dintre cele mai înfricoşătoare ascensiuni din calendarul mondial: Alto de El Angliru. Avînd 12.2 kilometri lungime şi o pantă medie de 10.3%, Angliru va fi astăzi cîmpul de bătălie pentru marii favoriţi, spaniolii Alberto Contador şi Carlos Sastre.
"Iadul Nordului" - Varianta spaniolă
"Este cel mai apropiat lucru de infern. Mergi cu 9km/h şi ai impresia că dacă te opreşti, te întorci la poalele muntelui", spunea Roberto Heras în 2003, la un singur an după ce se impunea în faţa spaniolului Joseba Beloki. Pedro Delgado, fost dublu cîştigător al tricoului auriu, l-a completat: "Nimeni nu a văzut aşa ceva". Dar poate cea mai bună caracterizare a fost făcută de spaniolul Samuel Sanchez, rutier medaliat cu aur pe şosea la JO de la Beijing: "E o cursă de mountain-bike urcată cu biciclete de şosea. Pot vedea Angliru de pe fereastra casei mele, dar am escaladat-o o singură dată. Am pus pariu cu cineva, pe vremea cînd aveam doar 16 ani şi eram încă naiv, că voi reuşi să ajung în vîrf fără să ating pămîntul cu picioarele. Aşa am cîştigat 50 de euro, dar nu mă mai întorc niciodată. Nici nu vreau să mă gîndesc". Nimic mai adevărat, niciun ciclist profesionist sănătos nu s-ar antrena pe Angliru. Totuşi, ce face din "La Gamonal" o căţărare atît de înfiorătoare pentru oameni obişnuiţi să parcurgă şi 20.000 de kilometri pe an?! Angliru nu este cea mai lungă căţărare din lume şi nu urcă la o altitudine nemaivăzută, cota fiind de doar 1570m. În acelaşi timp are cîteva porţiuni de plat, ba chiar şi un kilometru de coborîre, la jumătatea traseului. Unde e magia? :X Adevărul e că distracţia începe abia după 6.5 kilometri parcurşi de la baza căţărării. Rutierii dau piept cu un zid lung de şase borne, porţiune numită Cueña les Cabres, cu o pantă generoasă, ce oscilează între 12% şi 21%. În 12.2 kilometri, plutonul "cîştigă" în altitudine 1.248m, iar dacă adaugi în peisaj puţină ploaie şi ceaţă te alegi cu o bătălie epică de toată frumuseţea. Iar prognoza meteo pentru startul din San Vicente de la Barquera nu este deloc optimistă ... În acelaşi timp, trei căţărări de primă categorie, Puerto de Arnicio, Alto de la Colladona şi Alto del Cordal vor tria "leii" de "mieii" Turului Spaniei!
Bătălii epice pe Angliru - "El Chava" Jimenez, Gilberto Simoni şi Roberto Heras
Prima apariţie în Turul Spaniei a muntelui asturian s-a înregistrat în 1999, atunci cînd legendarul căţărător spaniol José Maria Jimenez a reuşit să îi învingă pe rusul Pavel Tonkov şi pe idolul bascilor, Abraham Olano, după un atac puternic la jumătatea căţărării. "Nu am vrut să-i dezamăgesc pe organizatori", a spus cu umor ciclistul ce avea să sfîrşească într-un sanatoriu. Un singur an mai tîrziu, Gilberto Simoni dedica victoria regretatului Marco Pantani (demoralizat complet de afacerea Festina), o victorie egală cu un tricou roz în Turul Italiei. Ascensiunea şi-a găsit ultimul învingător în persoana spaniolului de la US Postal, Roberto Heras, în 2002. A fost o etapă groaznică în care ploaia, noroiul şi ceaţa au măcelărit pluton şi în care carismaticul rutier britanic David Millar a decis să pună piciorul în parg şi să protesteze împotriva "unei asemena aberaţii" din ciclismul mondial. La fel ca alte cîteva zeci de rutieri, Millar a căzut violent pe carosabilul umed de la baza ascensiunii pe Angliru, după o coborîre periculoasă pe Alto de Cordal, dar a strîns din dinţi pînă pe linia de sosire, acolo unde şi-a rupt cu dispreţ numărul de pe tricou şi l-a aruncat pe marginea drumul. A fost descalificat într-un final, dar acţiunea sa a pus pe gînduri organizatorii, dovadă fiind absenţa îndelungată a miticei Angliru din calendarul Vueltei.
Contador vs Sastre în bătălia anului
În drumul său spre reunirea centurilor celor trei Mari Tururi, Alberto Contador (Astana) va fi nevoit să îmblînzească virajele abrupte de pe Angliru şi să fie foarte atent la marele său rival, Carlos Sastre (CSC-Saxo Bank). "Căţărările din Pirinei nu au fost terenul propice pentru a face diferenţe majore. Aici se va da bătălia pentru Turul Spaniei. E o căţărare brutală, ideală pentru atac", a explicat Contador. Cu Alejandro Valverde (Caisse d'Epargne) împins la peste patru minute după greşeala copilărească din ultima etapă şi Egoi Martinez (Euskaltel), un tricou auriu de faţadă, spaniolul de sub biciul lui Johan Bruyneel are şansa să se impună în faţa coechipierilor, la cîteva zile după anunţata revenire pe şosea a "împăratului" texan Lance Armstrong. Pentru aceasta, trebuie să treacă de Carlos Sastre. Rutierul de la CSC-Saxo Bank este conştient că astăzi se dă lupta decisivă pentru Turul Spaniei. Evocată cu lacrimi în ochi la finalul Turului Franţei, amintirea lui Jose Maria Jimenez, cumnatul lui Sastre, va fi un argument substanţial în lupta crîncenă de pe Angliru, dublată şi de experienţa din 2000 pe vremea cînd îmbrăca tricoul de cel mai bun căţărător al competiţiei iberice. "E o căţărare pentru public, pe care foarte puţini au escaladat-o în carieră. Sînt atent la oportunităţi şi răbdător. Voi cîştiga cînd se poate. Cum am făcut-o în Turul Franţei", a avertizat Sastre.
Cea de-a 13-a (!) etapă din Turul Spaniei va scutura clasamentul general, clarificînd situaţia favoriţilor. Ne aşteaptă o bătălie epică, în care cicliştii vor trebui să facă faţă presiunii venite dinspre adversarii de cursă, dar şi dinspre muntele mătăhălos ce li se va agăţa de glezne. Şi pe linia de sosire, vom avea un cîştigător de Tur al Spaniei ce s-a întîlnit pe drum cu istoria.
Dorinţa organizatorilor Turului Spaniei de a produce un rival pe măsura celebrelor căţărări Alpe d'Huez (Le Tour) şi Mortirolo (Giro) a adus în scenă în 1999 una dintre cele mai înfricoşătoare ascensiuni din calendarul mondial: Alto de El Angliru. Avînd 12.2 kilometri lungime şi o pantă medie de 10.3%, Angliru va fi astăzi cîmpul de bătălie pentru marii favoriţi, spaniolii Alberto Contador şi Carlos Sastre.
"Iadul Nordului" - Varianta spaniolă
"Este cel mai apropiat lucru de infern. Mergi cu 9km/h şi ai impresia că dacă te opreşti, te întorci la poalele muntelui", spunea Roberto Heras în 2003, la un singur an după ce se impunea în faţa spaniolului Joseba Beloki. Pedro Delgado, fost dublu cîştigător al tricoului auriu, l-a completat: "Nimeni nu a văzut aşa ceva". Dar poate cea mai bună caracterizare a fost făcută de spaniolul Samuel Sanchez, rutier medaliat cu aur pe şosea la JO de la Beijing: "E o cursă de mountain-bike urcată cu biciclete de şosea. Pot vedea Angliru de pe fereastra casei mele, dar am escaladat-o o singură dată. Am pus pariu cu cineva, pe vremea cînd aveam doar 16 ani şi eram încă naiv, că voi reuşi să ajung în vîrf fără să ating pămîntul cu picioarele. Aşa am cîştigat 50 de euro, dar nu mă mai întorc niciodată. Nici nu vreau să mă gîndesc". Nimic mai adevărat, niciun ciclist profesionist sănătos nu s-ar antrena pe Angliru. Totuşi, ce face din "La Gamonal" o căţărare atît de înfiorătoare pentru oameni obişnuiţi să parcurgă şi 20.000 de kilometri pe an?! Angliru nu este cea mai lungă căţărare din lume şi nu urcă la o altitudine nemaivăzută, cota fiind de doar 1570m. În acelaşi timp are cîteva porţiuni de plat, ba chiar şi un kilometru de coborîre, la jumătatea traseului. Unde e magia? :X Adevărul e că distracţia începe abia după 6.5 kilometri parcurşi de la baza căţărării. Rutierii dau piept cu un zid lung de şase borne, porţiune numită Cueña les Cabres, cu o pantă generoasă, ce oscilează între 12% şi 21%. În 12.2 kilometri, plutonul "cîştigă" în altitudine 1.248m, iar dacă adaugi în peisaj puţină ploaie şi ceaţă te alegi cu o bătălie epică de toată frumuseţea. Iar prognoza meteo pentru startul din San Vicente de la Barquera nu este deloc optimistă ... În acelaşi timp, trei căţărări de primă categorie, Puerto de Arnicio, Alto de la Colladona şi Alto del Cordal vor tria "leii" de "mieii" Turului Spaniei!
Bătălii epice pe Angliru - "El Chava" Jimenez, Gilberto Simoni şi Roberto Heras
Prima apariţie în Turul Spaniei a muntelui asturian s-a înregistrat în 1999, atunci cînd legendarul căţărător spaniol José Maria Jimenez a reuşit să îi învingă pe rusul Pavel Tonkov şi pe idolul bascilor, Abraham Olano, după un atac puternic la jumătatea căţărării. "Nu am vrut să-i dezamăgesc pe organizatori", a spus cu umor ciclistul ce avea să sfîrşească într-un sanatoriu. Un singur an mai tîrziu, Gilberto Simoni dedica victoria regretatului Marco Pantani (demoralizat complet de afacerea Festina), o victorie egală cu un tricou roz în Turul Italiei. Ascensiunea şi-a găsit ultimul învingător în persoana spaniolului de la US Postal, Roberto Heras, în 2002. A fost o etapă groaznică în care ploaia, noroiul şi ceaţa au măcelărit pluton şi în care carismaticul rutier britanic David Millar a decis să pună piciorul în parg şi să protesteze împotriva "unei asemena aberaţii" din ciclismul mondial. La fel ca alte cîteva zeci de rutieri, Millar a căzut violent pe carosabilul umed de la baza ascensiunii pe Angliru, după o coborîre periculoasă pe Alto de Cordal, dar a strîns din dinţi pînă pe linia de sosire, acolo unde şi-a rupt cu dispreţ numărul de pe tricou şi l-a aruncat pe marginea drumul. A fost descalificat într-un final, dar acţiunea sa a pus pe gînduri organizatorii, dovadă fiind absenţa îndelungată a miticei Angliru din calendarul Vueltei.
Contador vs Sastre în bătălia anului
În drumul său spre reunirea centurilor celor trei Mari Tururi, Alberto Contador (Astana) va fi nevoit să îmblînzească virajele abrupte de pe Angliru şi să fie foarte atent la marele său rival, Carlos Sastre (CSC-Saxo Bank). "Căţărările din Pirinei nu au fost terenul propice pentru a face diferenţe majore. Aici se va da bătălia pentru Turul Spaniei. E o căţărare brutală, ideală pentru atac", a explicat Contador. Cu Alejandro Valverde (Caisse d'Epargne) împins la peste patru minute după greşeala copilărească din ultima etapă şi Egoi Martinez (Euskaltel), un tricou auriu de faţadă, spaniolul de sub biciul lui Johan Bruyneel are şansa să se impună în faţa coechipierilor, la cîteva zile după anunţata revenire pe şosea a "împăratului" texan Lance Armstrong. Pentru aceasta, trebuie să treacă de Carlos Sastre. Rutierul de la CSC-Saxo Bank este conştient că astăzi se dă lupta decisivă pentru Turul Spaniei. Evocată cu lacrimi în ochi la finalul Turului Franţei, amintirea lui Jose Maria Jimenez, cumnatul lui Sastre, va fi un argument substanţial în lupta crîncenă de pe Angliru, dublată şi de experienţa din 2000 pe vremea cînd îmbrăca tricoul de cel mai bun căţărător al competiţiei iberice. "E o căţărare pentru public, pe care foarte puţini au escaladat-o în carieră. Sînt atent la oportunităţi şi răbdător. Voi cîştiga cînd se poate. Cum am făcut-o în Turul Franţei", a avertizat Sastre.
Cea de-a 13-a (!) etapă din Turul Spaniei va scutura clasamentul general, clarificînd situaţia favoriţilor. Ne aşteaptă o bătălie epică, în care cicliştii vor trebui să facă faţă presiunii venite dinspre adversarii de cursă, dar şi dinspre muntele mătăhălos ce li se va agăţa de glezne. Şi pe linia de sosire, vom avea un cîştigător de Tur al Spaniei ce s-a întîlnit pe drum cu istoria.
O zi în infern. Victoria lui Jose Maria Jimenez în 1999:
)
)
)
)
)
)
)
