Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 30 noiembrie 2018 09:20
În urmă cu 29 de ani, Nadia Comăneci, "Zeița de la Montreal", fugea din România comunistă trecând clandestin granița în Ungaria și ajungând apoi în Austria și Statele Unite.
Noiembrie 1989. Regimul Ceaușescu își trăia ultimele zile, dar pentru oamenii de rând viața continua în ritmul cenușiu, agonizant al anilor din urmă. Între ei, cineva care se numea Nadia. Nadia Comăneci.
"Zeița de la Montreal". Sportiva care obținuse primele note de 10 la o ediție a Jocurilor Olimpice. Pentru ea, drumul notorietății se transformase într-o cursă cu viraje drastice și obstacole de necrezut, ajungând, până la urmă, într-un impas. De la mândria națiunii ajunsese aproape la izolare. La persecuție. Venise momentul să fugă.
"Mulți oameni au decis să plece"
Versiunile asupra a ceea ce s-a întâmplat în noaptea dintre 28 și 29 noiembrie diferă. De la relatarea emoționantă, dar livrescă din cartea "Scrisori către o tânără gimnastă", a cărei autoare e chiar Nadia, până la mărturii personale ale unor oameni care au luat parte, chiar și fragmentar, la pregătirea evadării.
Trecând prin variante care susțin un ajutor din partea Securității, Miliției sau altor forte oficiale astfel încât fuga unei personalități atât de cunoscute international să fi contribuit la căderea ulterioară a regimului comunist.
De-a lungul timpului, Nadia a vorbit foarte puțin despre acel episod care i-a marcat profund viața, despărțind-o într-un "înainte" și un "după". În 2012, prezentă la un eveniment în Elveția, a ridicat ceva mai mult vălul de pe cele întâmplate.
"Eram destul de tânără și nu înțelegeam ce se întâmpla în jurul meu. Nu că nu îmi păsa, dar pur și simplu nu conta", spunea ea despre anii cât fusese sportivă. "Odată cu înaintarea în vârstă, am început să mă întreb dacă mai vreau să trăiesc în acele condiții, dacă există vreo soluție mai bună sau dacă trebuie să fiu fericită cu mediocritatea. Mulți oameni au ales să plece, sunt mulți români care au fugit, doar că nu erau atât de cunoscuți ca mine", adăuga.
Interzisă la călătorii
De fapt, ea scrisese despre momentul plecării clandestine în "Letters to a Young Gymnast" ("Scrisori către o tânără gimnastă"), o carte publicată în ianuarie 2003 și care făcea parte dintr-o colecție dedicată mentoratului, alături de Scrisori către un tânăr avocat, bucătar etc., ale altor autori.
Nu amintește acolo numele celor care au luat parte la întreaga operațiune, îl pomenește doar pe Constantin, cel care i-a propus fuga și a ghidat-o apoi în toate fazele acesteia. Este vorba despre Constantin Panait, un român stabilit în Statele Unite.
Care era contextul? În 1981, după un turneu demonstrativ în Statele Unite ale Americii, antrenorii Marta și Bela Karolyi și coregraful Geza Pojar nu se mai întorseseră în țară. Comăneci participase în acel an la ultima ei competiție oficială, Universiada de la București, chiar dacă festivitatea de retragere avea să îi fie organizată în 1984.
Din 1981 i s-a interzis să mai părăsească România. A existat o excepție: Jocurile Olimpice de la Los Angeles. "N-aveam permisiunea să circul nici măcar prin Europa, dar am primit un telefon oficial prin care mi se comunica vestea că voi face parte din delegația României", descrie ea momentul. A stat, de fapt, în tribună, însoțită mereu de "o doamnă".
Planul lui Panait
Apoi nu a mai plecat nicăieri peste graniță. În 1989, fosta gimnastă avea 28 de ani, împliniți pe 12 noiembrie. Era antrenoare de junioare la Giurgiu. Ideea plecării, a evadării a început să încolțească după o "petrecere ținută în casa unui prieten", se arată în carte. Între invitați erau câțiva români care reușiseră să plece, ajunseseră în State și deveniseră cetățeni americani.
Între ei, Constantin Panait, care locuia în Florida și care povestea că își ajutase rude și cunoștințe pentru a trece clandestin granița. Nadia îl descrie astfel:
"Era de înălțime medie, șaten și cu mustață. Părea de treabă și putea fi crezut, deoarece era deja cetățean american". Aceea a fost sorgintea unei aventuri care avea să ajungă live, pe CNN, la New York, la coborârea din zborul PanAm de la Viena, la finele lunii noiembrie.
Fuga, pas cu pas
De la prima idee și până la trecerea frontierei, noaptea, în frig, apoi a încă uneia, în Austria:
Vizitele lângă graniță
Panait i-a spus că avea "un prieten care locuia împreună cu familia lângă granița cu Ungaria", sugerând să meargă întâi la o petrecere acolo, pentru a-i cunoaște. Au mers apoi de mai multe ori la Sânnicolau Mare, ca să pară că au o legătură mai trainică și să nu dea de bănuit autorităților.
Asigurarea bunurilor
Fosta gimnastă nu le-a spus nimic mamei și tatălui ei, pentru a nu-i pune în pericol. Singurul care i-a știut intențiile a fost fratele ei, Adrian. El și soția sa o însoțeau pe Nadia în vizitele lângă graniță. La un moment dat, ea și-a aranjat actele și a pus casa pe numele fratelui și al cumnatei, pentru a nu fi confiscată de autorități
Petrecerea de rămas bun
Cu o noapte înaintea fugii, Nadia, Panait și alte șase persoane care voiau să fugă au ajuns la casa unui sătean pe nume Gheorghe Talpoș, din Cenad, pe atunci o simplă localitate de frontieră. Fratele acestuia, Aurel, era stabilit în SUA și amic cu Panait. Acolo s-a ținut o petrecere, atunci l-a luat Nadia deoparte pe fratele ei și și-a luat rămas bun, pentru orice eventualitate.
"Abia la poartă am văzut că e Nadia. Am făcut chef pentru că a venit fratele meu. Mi-a spus să merg cu el, au dormit aici toți", a povestit Talpoș într-o investigație publicată de ziarul Adevărul în 2015
Trecerea frontierei
S-a făcut noaptea, într-o zonă de lângă satul Pordeanu, care ține de comuna Beba Veche. Cetățenii americani au trecut granița oficial, pe la punctul de la Nădlac, urmând să-i aștepte pe fugari în Ungaria. Aceștia au avut de mers cinci-șase ore pentru că deplasarea se făcea încet, în liniște, cu multă precauție.
"Când am pășit în noapte, am pus mâna pe umărul celui din față, deoarece imediat ce am părăsit casa nu am mai văzut nimic. Îmi amintesc de solul de sub tălpi, era înghețat și alunecam din când în când", se descrie în carte.
Sosirea în Ungaria
Traversarea graniței s-a făcut printr-un loc nemarcat cu sârmă ghimpată și nepăzit de grăniceri, așa cum existau destule. Nu s-au întâlnit cu ghidul despre care le vorbise Panait, dar au dat peste doi grăniceri.
Fuseseră instruiți să spună doar "Jó reggelt", adică bună dimineața, dar nu au scăpat neobservați. Așa au ajuns la un post maghiar de poliție, în localitatea Kiszombor, unde fosta gimnastă a fost recunoscută. Ea și fugarii au fost trimiși la un hotel din Szeged.
Spre Austria
Reuniți cu Panait, au petrecut o noapte aproape albă la hotel, iar a doua zi au plecat spre granița cu Austria în două mașini, cale de șase ore. Era prea periculos să forțeze trecerea în vehicule, chiar dacă se făceau controale prin sondaj, așa că au căutat o nouă breșă.
"Trebuiau escaladate șapte rânduri de sârmă ghimpată și, deși nu-mi amintesc cum s-a întâmplat, m-am umplut de tăieturi", povestește Comăneci în carte. Le-a luat aproximativ două ore să treacă de acele obstacole, apoi s-au reunit cu Panait, care venea în mașină, iar consemnul era un singur far aprins
Ambasada SUA din Viena
Fugarii s-au despărțit, dar Nadia a rămas cu Constantin Panait, care a dus-o la Ambasada SUA. Se știa deja despre fuga ei, iar funcționarii de acolo au primit-o imediat, întrebând-o ce intenționează. "Vreau să merg în America, cât mai curând", a spus ea, iar replica a fost:
"Peste două ore avem un zbor PanAm și o să fii în el". Ceea ce s-a și întâmplat, a zburat la clasa întâi, iar după zece ore aterizarea pe aeroportul JFK era transmisă în direct de CNN.
Imediat a fost condusă într-o sală pentru conferințe de presă. Și de acolo a început povestea americană a Nadiei Comăneci. Zeița de la Montreal 1976 și gimnasta care atinsese perfecțiunea olimpică.
Parte din planul de denigrare a regimului?
De-a lungul timpului, diverse persoane au avansat ideea unei "fugi programate", în care Nadia ar fi fost unealta unor agenții străine și figuri sus-puse care doreau denigrarea lui Ceaușescu și căderea regimului de teroare și privațiuni instituit de acesta.
Un fost general SRI, Aurel Rogojan, spunea pentru Adevărul că "totul a fost bine pregătit de CIA și alte servicii. S-a încercat această penetrare printr-un simbol al României. Personal, nu cred că Nadia a conștientizat, dar a făcut parte din planul de îndepărtare a lui Ceaușescu".
Ce a urmat
Ajunsă în SUA, Nadia a avut o perioadă tulbure sub influența lui Panait, dar a reușit să se îndepărteze de el și o vreme a locuit în Canada, împreună cu familia lui Alexandru Ștefu, antrenor de rugby stabilit de ani buni acolo. Acesta a ajutat-o mult, însă moartea sa fulgerătoare, în 1991, într-un accident în timp ce făcea scuba diving, i-a schimbat din nou traiectoria.
A reluat legătura cu Bart Conner, fost gimnast și el, dublu campion olimpic în 1984, la Los Angeles, și s-a mutat în Oklahoma. Cei doi s-au logodit în 1994 și s-au căsătorit 2 ani mai târziu, la București. În 2006 li s-a născut fiul, Dylan Paul.
"Nu existau decât frigul, picioarele care se târau, scurte alergări când se putea și urechile permanent ciulite, ca să aud strigătul vreunui grănicer, scârțâitul cizmelor sale"
"Voiam să văd o busolă, o hartă, ceva de genul acesta, dar ce altceva puteam să facem în întuneric decât să-l urmăm pe individ și să sperăm că știa unde ne ducea?"
Nadia Comăneci, în cartea "Scrisori către o tânără gimnastă"
CV Nadia Comăneci
- S-a născut pe 12 noiembrie 1961, la Onești
- Jocuri Olimpice: 5 medalii de aur – 3 la Montreal 1976, individual compus, paralele, bârnă, și 2 la Moscova 1980, bârnă și sol, 3 medalii de argint și una de bronz
- Campionate Mondiale: 2 medalii de aur – Strasbourg 1978, bârnă, și Fort Worth 1979, echipe, 2 medalii de argint
- Campionate Europene: 9 medalii de aur – 4 la Skien 1977, individual compus, sărituri, paralele, bârnă, 2 la Praga 1977, individual compus, paralele, 3 la Copenhaga 1979, individual compus, sărituri, sol, 2 medalii de argint și una de bronz
Vezi și: De la bullying la bronz » Povestea primei gimnaste din Mexic devenită medaliată mondială
)
)
)
)
)
)
)
