Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 12 iunie 2018 11:28
Handbalul românesc masculin nu mai poate ieși la suprafață. România e pe cale să rateze al 8-lea turneu final consecutiv după rezultatul contra Macedoniei, de duminică seara, 24-32.
Când am nimerit cu Macedonia la tragerea la sorți în play-off-ul pentru Mondialul din 2019, ne-am bucurat. Macedonia nu e totuși Croația, Norvegia, Suedia, Slovenia, Ungaria, Rusia sau Islanda. Sigur că, din urna outsiderilor România nu putea da peste Portugalia, Olanda, Elveția sau Lituania, echipe care veneau din calificări, ca și noi.
Dar meciul de duminică, de la Skopje, ne-a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că suntem departe de handbalul mare. Că Macedonia nu degeaba are șapte turnee finale consecutive la care a participat, chiar dacă, a terminat mereu după locul 10, cu o singură excepție, Euro 2012, locul 5.
Noi din liga a doua, ei din Liga Campionilor!
România nu mai are jucători care să evolueze la marile echipe ale Europei. Așa cum se întâmplă la Macedonia. Federația l-a adus pe banca tehnică pe Xavier Pascual, tehnicianul Barcelonei. Un nume mare care se implică, își dorește să scoată echipa din anonimat. Dar nu poate.
Pentru că fondul de jucători e același. Noi trebuie să ne calificăm la turneele finale cu jucători de la Vaslui, Călărași, Baia Mare, din ligile inferioare din Franța, în dauna unor adversari pe spatele cărora scrie Barcelona, Nantes, Veszprem, Vardar Skopje, Rhein Neckar Lowen, chiar și Beșiktas Istanbul, că turcii joacă în Liga Campionilor. Ne batem cu pumnii în piept că ajungem an de an în vârful Challenge Cup, a treia cupă valorică, dar uităm că acolo nu au drept de înscriere primele 6 țări din Europa, conform coeficientului EHF!
Să ne uităm pe foaia de joc și să vedem ce jucători are Macedonia: Kiril Lazarov (Nantes, finalista Ligii Campionilor), fost golgeter de Europene și Mondiale. Dejan Manaskov, o extremă care evoluează la Veszprem, Filip Taleski, un centru care joacă la locul doi din Germania, Rhein Neckar Lowen.
Nu-l mai punem la socoteală pe Bosko Ristovski, portarul titular al Barcelonei.
Sigur că mai sunt și jucători de la Dobrogea Sud Constanța, Metalurg Skopje, dar greul îl duc cei enumerați mai sus.
La noi, sunt trei-patru jucători de Liga Campionilor sau care evoluează la nivel înalt. Portarul Mihai Popescu, Vali Ghionea, Dan Racoțea. Prea puțin pentru un război atât de mare.
Tot mai mulți străini
După alegerile de la FRH, din acest an, s-a pus în discuție micșorarea numărului de jucători străini de la echipele de club, tocmai pentru a proteja echipa națională. FRH a venit cu o altă găselniță. A restrâns aria de selcție a jucătorilor străini care pot fi transferați, dar numărul lor rămâne la fel de mare. Pentru că federația încasează taxe la fiecare mutare făcută!
Antrenorii români au refuzat, de puțin timp, să joace cel puțin 15 minute pe meci cu un handbalist sub 21 de ani! E o măsură despre care mulți au vorbit, care a dat roade în fotbal. Și acolo cluburile trebuie să joace 90 de minute cu un jucător tânăr!
Era o regulă care se impunea tuturor. Nu ar fi nimeni avantajat. Dar e mai simplu să joci cu un jucător străin, gata format, care merge apoi și joacă împotriva României în preliminarii și calificări. Și pe care-l plătește primăria București, primăria Călărași sau Baia Mare.
Nu avem avantaj nici la antrenor
Se credea că prin venirea lui Xavier Pascual lucrurile se vor rezolva de la sine, catalanul urmând să ne califice la 10 turnee finale de acum înainte. Plătit regește, că altfel nu ar fi venit, Pascual nu a putut face mai mult decât au făcut Aihan Omer, Vasile Stângă sau Eliodor Voica. Ba din contră, mai puțin!
Toate echipele naționale importante și-au pus pe băncile tehnice nume grele de pe semicerc. Macedonia e pregătită acum de Raul Gonzales, nu cel de la fotbal, de la Real Madrid. Ci de cel care în 2017 a câștigat Liga Campionilor cu Vardar Skopje și care, din sezonul viitor, va trece pe banca tehnică a celor de la Paris Saint Germain.
Ce e de făcut?
Federația trebuie să nu mai fie interesată deloc, dar deloc, de interesele echipelor de club din România. Că și cu 9 jucători străini și fără 9 jucători străini, CSM București tot nu a reușit să se califice în grupele Cupei EHF. Că Potaissa Turda tot câștiga Challenge Cup, pentru că are un singur "stranier".
Federația ar trebui să impună doar reguli din care să aibă de câștigat echipa națională. Până atunci, vom mai vedea multe turnee finale la televizor, uitându-ne cum alții joacă handbal cu adevărat. Noi, o națiune, care figurează în continuare cu patru steluțe în dreptul său, semn că am câștigat patru titluri mondiale.
PS. Returul meciului România-Macedonia se joacă miercuri, 13 iunie, de la ora 18:30, la Cluj Napoca. Rezultatul de 8 goluri e imposibil de întors, dar să sperăm în acel 1% până la capăt!
Decizia luată de Real Madrid după moartea lui Helmuth Duckadam » Gestul impresionant al spaniolilor
)
)
)
)
)
)
)
)
