Dorin Alupei: „Reprezentăm România, nu doar un sport!” » La câte medalii speră dublul campion mondial

Zilele trec, în cantonamentul de la Năvodari vremea dictează uneori programul, vântul și valurile modifică schema, dar sunt unele lucruri care nu se schimbă. Indiferent de faptul că se pregătesc cu barca pe apă sau pe ergometru, canotorii calificați la Tokyo reprezintă partea cea mai consistentă a delegației României. Și cea de la care se așteaptă medalii, având în vedere rezultatele foarte bune din ultimii ani. 

Canotajul, marea speranță a României la Jocurile Olimpice

Dorin Alupei, 48 de ani, campion mondial la 4+1 rame în 1993 și 1996, acum antrenor federal, vorbește despre așteptările legate de rezultatele olimpice, măsurile severe luate în Japonia, cum nu s-a putut face un cantonament la Tokyo și ce înseamnă să te antrenezi pe barca diferită de cea de concurs.

- Domnule Alupei, canotajul are cei mai mulți sportivi la Jocurile Olimpice, este un element de mândrie, dar e și presiune pentru că toată lumea se așteaptă la măcar o medalie...
- Da, e un lucru de mândrie, 36 de sportivi și 9 bărci, încă doi sportivi de rezervă, în total 38, adică 43 la sută din delegația României... toată lumea se întreabă, ce face canotajul? Ce face sportul românesc? Până la urmă, reprezentăm România, nu doar un sport. Când mergem la un Campionat Mondial, atunci mergem doar pe canotaj, acum suntem parte din delegația olimpică. E normal că și noi ne dorim să avem una, două medalii, cam astea sunt obiectivele noastre, sperăm să le și îndeplinim sau să le depășim. Vedem la fața locului, în funcție de adversari, sunt o mulțime de factori care pot face diferența la Jocurile Olimpice.

Cantonamentul la care s-a renunțat

- Sunt multe bătăi de cap înaintea unei ediții a Jocurilor Olimpice, sunt și înainte de Mondiale sau Europene, dar acum este și departe, a trebuit să trimiteți bărcile, sunt multe lucruri de luat în calcul.
- Sunt multe, multe, așa e, sunt bătăi de cap și la un Campionat Național, organizat pe plan local, cu atât mai mult la Jocurile Olimpice, care se întâmplă o dată la patru ani, acum e excepție, sunt cinci ani, și presiunea... din afară nu se vede, dar noi, în interior, o simțim în cea mai mare măsură. Măsurile draconice pe care le-au impus japonezii în primul rând... Noi voiam să organizăm un cantonament preolimpic acolo, de adaptare, dar am fost nevoiți să renunțăm.

- Ce s-a întâmplat?
- Nu am fi putut, sportivii trebuiau să stea în cameră 20 de ore din 24, aveam voie doar două ore afară, distanța de la hotel până la bază era undeva la 250 de metri și ne duceau cu autocarul, practic nu ne permiteau să punem piciorul pe asfalt acolo... Dar acestea erau condițiile, până la urmă, dacă plecăm cu charterul, ne gândim că este mai bine pentru noi, un element de siguranță în plus, călătorim numai noi, intrăm în izolare toată echipa începând cu data de 1 iulie, nimeni nu intră, nimeni nu iese de acolo, plecare la aeroport, intrare în Japonia, Satul Olimpic, bază și înapoi, acesta e planul. Simplu.

- Practic, bărcile sunt stabilite în proporție de aproape sută la sută, nu se mai schimbă nimic.
- În principiu, așa e, și sportivii știu acest lucru, este și o zonă-tampon de rezerve, și acolo a început să se cristalizeze cine merge la Tokyo.

Aprobare pentru a merge la Ambasadă

- Cum sunt condițiile la plecare? Sportivul, după ce termină competiția, la 48 de ore trebuie să-l trimiteți acasă...
- Da, la 48 de ore trebuie să părăsească Satul Olimpic. La noi se iau pe probe. Avem finalele împărțite pe patru zile, într-una, din păcate, nu avem bărcile de patru vâsle, dar în celelalte trei, 28, 29 și 30, avem finale.

- Înseamnă că sportivii care încheie pe 28 nu pot vedea finalele din 30.
- Ar fi la limită pentru că exact pe 30 ei trebuie să părăsească Satul. Adică, în mod normal, trebuie să părăsească Japonia fiindcă nu ai ce să faci, pentru fiecare locație e un cod, trebuie să anunți dinainte unde mergi, ce faci și de ce ești acolo. S-a cerut de la Comitetul Olimpic aprobare inclusiv pentru a se merge la ambasadă. Florin Mișcă, șeful de misiune, a solicitat și răspunsul a fost: Dar de ce vreți să mergeți acolo? Apoi au spus că se mai gândesc... Trebuie să existe o legătură între delegația României și Ambasadă. Cu greu au trecut-o și pe aceea în planul de activitate.

Bărci trimise din aprilie

- Ce alte dificultăți ați întâmpinat în perioada asta, legate de măsurile de siguranță, condiții care trebuie îndeplinite?
- Măsurile, condițiile sunt pentru toți la fel. Un dezavantaj este acela că a trebuit să trimitem bărcile cu trei luni înainte. După Campionatele Europene de la Varese noi am încărcat deja bărcile pentru Japonia. Dacă Jocurile Olimpice erau undeva în Europa, atunci diferența era de câteva zile, o săptămână.

- Cât de mult contează că te antrenezi pe o altă barcă?
- Contează, deși nouă, prin eforturile federației, Comitetului Olimpic, ne-au pus la dispoziție o a doua garnitură de ambarcațiuni la același nivel, dar te simți altfel. Sunt ca două mașini de același model, dar parcă una merge diferit. Inclusiv la ramă, te obișnuiești cu ea, cu mânerul...

- Sunteți un tampon între conducerea tehnică și sportivi. În perioada asta intervin tot felul de lucruri noi, cum le gestionați?
- Trebuie să meargă, încercăm să găsim soluții, că dacă ne punem la colț și plângem, nu vine nimeni să ne aducă rezolvarea în plic. Una peste alta, eu zic că ne descurcăm.

Rezultatele anterioare - relative

- Dacă ar fi să vă întrebe cineva cu câte medalii vine canotajul de la Tokyo... ce ați spune?
- Nu m-aș încumeta să dau un număr. Cum am spus și mai devreme, sper să ne îndeplinim obiectivele pe care le avem asumate față de Comitetul Olimpic.

- Nici luând în calcul rezultatele de la ultimele Mondiale sau Europene?
- Sunt relative! Totul e relativ, au fost oscilații... echipaje, din afară, nu de la noi, care la Campionatele Mondiale de la Linz au ieșit campioni, au câștigat medalii, iar la Europene, la Varese, nu au mai prins finala, la Cupa Mondială tot pe acolo. Nu poți să spui că a ieșit campion mondial acum doi ani sau anul trecut și are medalia asigurată, nu.

- Dar cum vorbeam înainte, spre exemplu, o barcă precum cea cu Andrunache și Susanu, sigur vine între primii trei...
- Atunci procentul de predicție era oarecum mai mare! (zâmbește)

- Iar acum, Radiș cu Bodnar...
- Teoretic, vorbind acum, au cele mai mari șanse, dar fiecare sportiv care pleacă la Jocurile Olimpice se gândește să ia o medalie. Nimeni nu e nebun măcar să nu se gândească la lucrul acesta.

6 medaliiau cucerit sportivii din bărcile tricolore la Campionatele Europene de anul acesta, de la Varese, două de aur și patru de argint

„Avem și noi controlul"

În mod excepțional, la ediția aceasta, rezervele pot sta alături de sportivii din delegație. „Organizatorii le-au transmis comitetelor olimpice că dacă au locuri, pot să invite și rezervele în Satul Olimpic pentru că ei au impus niște măsuri speciale pentru fiecare sport. Nu ai voie să mergi la baza de concurs sau în Satul Olimpic decât cu maximum șase zile înainte de intrarea în competiție", a explicat Alupei. 

„Am înțeles că mai sunt rezerve sau parteneri de antrenament de la alte sporturi care stau la un hotel. Noi avem două rezerve, una la fete, alta la băieți, vor sta împreună cu toată delegația, vor merge la antrenament, au acces la baza olimpică, în Sat. Este un lucru bun pentru că avem și noi controlul în cazul în care, Doamne-ferește!, se întâmplă ceva, știm ce au făcut rezervele în perioada asta", a punctat el.

Aproape imposibil de dublat

„La Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona, am avut 11 bărci. Ca număr de sportivi a fost comparabil, dar s-au dublat bărcile", rememorează antrenorul federal. Acum însă, pare aproape imposibil să participi în două probe și cu șanse la medalii. „Îți asumi niște riscuri, trebuie să fie ceva excepțional, aproape de pe altă planetă. Intensitatea competiției la Jocurile Olimpice este una extremă. 

Dacă facem așa, o paralelă, între un Campionat Mondial, cel de calificări, de la Linz, și Jocurile Olimpice, din acest punct de vedere Jocurile sunt mai abordabile. Sunt mai puține echipaje, mai puține curse până accezi în finală, de aceea e mai ușor oarecum să dublezi la Jocurile Olimpice, dar nu prea mai merge să-ți asumi riscul acesta. E dificil, dacă fugi după doi iepuri, s-ar putea să nu prinzi niciunul", descrie Alupei situația actuală. 

Citește și alte știri din sporturi

Simona Halep dezvăluie ce o îngrijorează înainte de Wimbledon: „Mă consumă, mă stoarce de energie, parcă nu mai pot să fiu lucidă pe teren”