Articol de Roxana Fleşeru - Publicat sambata, 30 august 2008 00:00
Americanii privesc medalia Constantinei Diţă ca pe o jucărie scumpă, japonezele din casa Lidiei Şimon se spală pe mîini înainte de a atinge aurul mondial
America de Nord. SUA. Exuberanţă.
În casa Constantinei Diţă din Erie, Colorado, a fost pelerinaj după ce românca a cucerit medalia de aur în proba de maraton a Jocurilor Olimpice. Oamenii care nu mai vorbiseră niciodată cu ea veneau să atingă medalia ca într-un procesiune la moaştele unei sfinte. Fără nici o reţinere, americanii au plimbat medalia de la unul la altul, au pus foarte multe întrebări şi au umplut locuinţa din Colorado a româncei cu rîsul lor contagios. Oameni mari care se comportau ca nişte copii la vederea unui disc de aur cucerit la Beijing. "Am vrut să ajungem şi noi acolo, dar ne-ar fi costat prea mulţi bani", spune Cindy Haydock. Nu-i nimic, Constantina a adus Beijingul la ei, pe peluzele lor tunse perfect. "E o chestie foarte mare pentru ei. Au fost atît de încîntaţi că vor veni să atingă medalia", spune Mariana Manut, una dintre româncele stabilite în Boulder.
- JT se gîndea dacă o să observi cînd el o să plece cu medalia în buzunar, a fost una dintre replicile pe care Cindy Haydock le-a spus în timpul discuţiei cu atleta din România. Au făcut tone de poze ca să le arate prietenilor şi au plecat după ce au spus mulţumesc.
Steve, manager la unul dintre hotelurile din Boulder, se mîndreşte cu faptul că a putut să atingă aurul olimpic. Dacă te vede că te uiţi la poza mare a Constantinei Diţă din holul locului unde lucrează, te abordează într-o secundă:
- Am atins medalia, la petrecerea de bun-venit.
Aşa sînt oamenii din Boulder: relaxaţi, curioşi şi exuberanţi.
Asia. Japonia. Reţinere.
În casa Lidiei Şimon stă de aproape o lună un grup de atlete din Japonia. Au venit să se pregătească la altitudine. În nici măcar o zi din cele petrecute în Colorado ele n-au întrebat-o pe Lidia de medaliile sale. Cînd sacul s-a deschis, cele şase sportive japoneze au păstrat un moment de reculegere. O secundă de linişte. Trei dintre ele s-au grăbit la bucătărie pentru a se spăla pe mîini. Ele vin din ţara în care Lidia e o zeiţă, după ce a cîştigat de trei ori maratonul de la Osaka.
- Puteţi să le atingeţi!, spune Lidia. Dar încă nu e loc de aşa ceva. Atletele cîntă de uimire la vederea discurilor colorate sau cel puţin asta e impresia pe care o lasă unui necunoscător al limbii japoneze.
- Puteţi să le atingeţi!, mai vine încă o dată din partea Lidiei. Japonezele ascultă atente poveştile care o leagă pe Lidia de aceste distincţii. Nu fac poze. Doar se miră în continuare
- Puteţi să le atingeţi!
Îşi fac curaj şi pun mîna pe cîteva dintre şnururile care leagă medaliile. Cutiuţa albastră, de la Sydney, cu medalia de argint e sfîntă însă. Nici una dintre cele şase n-a atins-o, la fel se întîmplă şi cu cea de aur de la Campionatele Mondiale de la Edmonton, din 2001. Nici măcar atunci cînd Lidia Şimon a părăsit încăperea nu s-au înfruptat din metalul rece al discurilor care sînt făcute pentru a păstra amintiri. "Aşa sînt ei. Ştiu cît de greu este să ajungi sus. Şi de aici vine respectul", spune Lidia. Au făcut doar o singură poză şi apoi au ajutat-o pe româncă să pună din nou la păstrare comorile.
Drăgușin la Inter? Schimbul pe care nerazzurrii îl pun la cale cu Tottenham
)
)
)
)
)
)
)
)
)
