Articol de Ionuţ Coman - Publicat joi, 08 iulie 2010 00:00
E finalist la Wimbledon, la dublu. Ca să ajungă acolo, Horia Tecău a învăţat să-şi gătească singur, a stat departe de familie şi a jucat în cele mai exotice locuri
Horia îşi aminteşte începuturile în circuit, turneele mici, aventurile pe aeroporturi şi în taxiuri, viaţa spartană de la Bollettieri. Toate l-au călit însă
Postura de finalist al probei de dublu de la Wimbledon nu l-a schimbat pe Horia Tecău. Revenit marţi seară în oraşul copilăriei, la Constanţa, noul star al tenisului românesc şi-a făcut timp să schimbe cîteva mingi cu micii sportivi ai clubului sportiv "Idu Mamaia". Emoţionat, Tecău şi-a amintit că drumul său către marea performanţă a început chiar la baza sportivă din staţiunea Mamaia. "Aici am făcut şi eu primii paşi în tenis. Nu era totul aşa de modern, dar aveam ce ne trebuie", mărturiseşte jucătorul în vîrstă de 25 de ani.
Primul titlu
Întîia întîlnire cu tenisul a avut loc la 7 ani, cînd tatăl său, Romeo, l-a luat de mînă şi l-a dus la antrenorul Nicuşor Ene, la Şcoala Sportivă nr. 2 din Constanţa. Un an mai tîrziu şi-a schimbat profesorul, trecînd la Ioan Macoveciuc, cel care i-a fost alături timp de aproape şase ani. "Nu a fost uşor, dar m-am obişnuit repede. Am făcut şi tenis, şi înot şi m-am învăţat să fiu disciplinat. M-a avantajat şi faptul că-mi plăcea foarte mult sportul. La şcoală eram şi în echipa de fotbal, şi în cea de handbal şi nu lipseam de la nici o activitate sportivă", explică Tecău.
Primul mare succes a venit la nici 14 ani, cînd a cîştigat alături de Florin Mergea titlul european la dublu. "A fost prima oară cînd am jucat cu Florin şi ne-a mers perfect. Am învins nume mari din tenisul actual, printre care Berdych, Tsonga şi Gasquet. Primul succes pe plan internaţional mi-a oferit motivaţia de care aveam nevoie", spune constănţeanul.
Singur printre străini
Reuşita de la San Remo, dublată de o semifinală de simplu la Orange Bowl, un Campionat Mondial al juniorilor găzduit în fiecare an de SUA, i-a adus o ofertă neaşteptată. "M-a abordat un agent de la IMG, cea mai tare firmă de management sportiv din lume, şi mi-a oferit un contract pe o perioadă de cinci ani cu Academia de Tenis Nick Bollettieri, din Florida. Înţelegerea includea toate cheltuielile mele, plus logistica pentru participarea la turnee. Cu alte cuvinte, a fost un fel de bursă. Am acceptat imediat, pentru că nu ştiu ce aş fi putut face în ţară, fără un sponsor şi fără şansa de a putea învăţa tenis", rememorează Tecău.
Perioada petrecută la Academie l-a întărit şi pe plan personal, ajutîndu-l să se maturizeze. "Am învăţat, în primul rînd, să am grijă de mine. A trebuit să-mi fac singur de mîncare, să-mi spăl hainele, să-mi aranjez zborurile şi cazările pe la hoteluri. Am stat şi cîte şase luni departe de familie, pentru că programul şi banii nu-mi permiteau să vin acasă. De multe ori, rămîneam singur de Crăciun sau de Revelion, întrucît peste cîteva zile urma să merg la Australian Open, iar colegii mei, majoritatea americani, plecau acasă. Mi-a fost greu, dar nu regret", adaugă finalistul de la Wimbledon.
După despărţirea de Academie, Tecău a preferat să rămînă la Florida, găsindu-şi un antrenor sud-african, Stanford Boster: "Am optat pentru Florida, mă obişnuisem să joc pe suprafeţe rapide şi nu am vrut să revin în România, la zgură. În plus, noi avem un singur turneu, BCR Open".
Cinci ani de chin
Ieşit din rîndul juniorilor, Tecău s-a lovit rapid de dificultatea circuitului ATP, fiind nevoit să înceapă de jos, cu turnee furtures şi challenger, unde a participat şi în calificări. "Pentru că nu stăteam bine în clasament şi nu-mi oferea nimeni wild card, am fost nevoit să joc la concursuri de 10.000 de dolari. Am fost prin toate colţurile lumii, în nişte locuri unde n-aş dori nimănui să ajungă.
De exemplu, am cîştigat un turneu de 15.000 de dolari la Riad, dar am fost uimit de modul de viaţă din Arabia Saudită. S-a întîmplat în 2004, cînd în zonă exista multă tensiune din cauza războiului, astfel că mergeam la teren cu maşini blindate aparţinînd armatei. În fiecare zi ne controlau paşapoartele, iar în tribune nu venea nici un spectator. Jucam doar seara, după ora 18:00, pentru că ziua erau peste 50 de grade Celsius şi nu puteam rezista mai mult de un sfert de oră", povesteşte Horia.
Aventura vieţii
Cea mai ciudată experienţă a trăit-o în Uzbekistan, unde a participat la un turneu la Buhara, în urmă cu trei ani şi jumătate. "Totul a pornit prost. Am plecat luni de la Montreal, dar, din cauza unei întîrzieri, am ratat legătura cu Stockholm, astfel că am petrecut o noapte la New York. Povestea s-a repetat şi cu legătura cu Moscova şi am stat o noapte şi în Suedia. În fine, am ajuns vineri dimineaţă la Taşkent, dar am descoperit că nu aveam cum să merg spre Buhara deoarece tot programul fusese dat peste cap", îşi aminteşte jucătorul. În plus, bagajele îi fuseseră rătăcite şi nu mai ajunseseră pe aeroportul din capitala Uzbekistanului, astfel că rămăsese doar cu ce avea pe el şi cu un mic rucsac.
"Nu m-am speriat şi am închiriat un taxi, fără aer condiţionat şi cu portbagajul ocupat de butelia de gaz. Şapte ore a durat drumul, în nişte condiţii incredibile. Cînd am ajuns, în sfîrşit, la Buhara, tot ce am găsit a fost un magazin amărît de unde am luat o pereche de tenişi, cu un număr mai mic. Restul, rachete şi haine, am împrumutat de la ceilalţi jucători. Eram izolat, pentru că aveau un singur local cu internet, unde era întotdeauna plin. La fel ca pe vremuri, cînd exista un singur televizor în tot satul. După cîteva zile au apărut rachetele, însă genţile cu haine nu le-am mai recuperat niciodată", spune amuzat Tecău.
Călit de experienţe
Momentele dificile nu l-au determinat să dea înapoi. Mai mult, a strîns din dinţi şi a continuat să urce. "Le-am luat drept experienţe nefericite care m-au călit şi au făcut ca nimic să nu mă mai surprindă. După ce am trăit la Buhara, sînt pregătit să mănînc orice şi să fiu cazat oriunde!", a explicat Tecău.
În urmă cu doi ani şi jumătate, constănţeanul a luat decizia-cheie a carierei sale, axîndu-se exclusiv pe proba de dublu. A urcat treaptă cu treaptă şi a ajuns în urmă cu un an în prima sută a ierarhiei mondiale. Primele luni ale acestui an i-au adus recompensa pentru anii de muncă. Trei turnee mari cîştigate şi o finală de vis la turneul său favorit, Wimbledon. Duminică seara, puştiul din taxiul care gonea spre Buhara acum 3 ani s-a aşezat la masa bogaţilor de la dineul oficial al turneului londonez, alături de numele mari ale tenisului mondial. În costum, cu papion, trăind momentul de glorie cuvenit. E doar primul pas.
Pasionat de istorie
Printre pasiunile lui Tecău sînt istoria şi cititul, motiv pentru care are mereu în geanta de voiaj cîte o carte. "Îmi place să citesc autobiografii sau cărţi istorice. La Wimbledon am avut cu mine Istoria Românilor, de Neagu Djuvara, dar nu am apucat să o termin. Din cauza tenisului, nu am fost prea atent la şcoală, dar istoria mă pasionează mult şi încerc să recuperez acum. Figura mea favorită din istorie este Vlad Ţepeş, după care sînt botezat şi Vlad", a spus românul.
Fără vacanţă
Saltul din clasament i-a oferit lui Tecău şansa de a participa la cele mai puternice turnee de pe continentul nord-american. "Pînă la iarnă nu voi avea pauză, dar nu mă plîng, pentru că asta mi-am dorit, să pot juca la acest nivel", a explicat constănţeanul, adăugînd că i-ar surîde o vacanţă într-un loc exotic: "Nu prea am avut timp de odihnă, chiar dacă am văzut aproape toată lumea. Am jucat de cîteva ori în Hawaii şi mi-a plăcut mult. Este genul de loc unde mi-aş petrece vacanţa de vară, pe plajă, întins pe şezlong, cu un pahar de Mojito în mînă".
Axat pe dublu
Rezultatele excelente înregistrate în acest an l-au convins pe Tecău să rămână concentrat asupra probei de dublu. "Am luat această decizie în urmă cu doi ani şi jumătate, mi-a mers bine şi nu văd de ce m-aş răzgîndi. Voi juca la simplu doar dacă vor rămîne locuri libere pe tabloul principal, la turneele unde voi merge la dublu", a explicat constănţeanul.
Idol din Constanţa
Finalistul de la Wimbledon îl are drept idol pe actualul căpitan nejucător al echipei României de Cupa Davis, Andrei Pavel, cel care a fost timp de un deceniu cel mai bun jucător român. "L-am urmărit pe Andrei şi m-a impresionat mereu. A dus în spate echipa de Cupa Davis a României, aducînd puncte şi la simplu, şi la dublu. Ne-am cunoscut în 2002, cînd eu şi Mergea am fost cooptaţi în jurul echipei de Cupa Davis, pentru meciul cu Austria, de la Constanţa. Am păstrat legătura mereu şi m-a sfătuit, iar anul trecut am ajuns amîndoi în turul al treilea al probei de dublu de la Wimbledon. A contat mult faptul că amîndoi sîntem constănţeni şi am rămas apropiaţi", a spus Tecău.
Program aglomerat
Într-o zi normală de antrenament, Tecău petrece cel puţin cinci ore pe care le dedică tenisului. "Dimineaţa, mă antrenez două ore, iar după amiază fac alte două ore de pregătire fizică. Cel puţin o oră pe zi mai înseamnă încălzirea, masajul sau alte activităţi legate de tenis. În plus, în fiecare zi am nevoie de cel puţin o oră de odihnă după-amiaza", a spus constănţeanul, care se pregăteşte la Bucureşti atunci cînd se află în ţară: "Mă antrenez cu Hănescu, Crivoi sau cu juniorii de la lotul naţional. Din păcate, la băieţi nu prea vine nimic din spate, iar mulţi renunţă la vîrste fragede, probabil şi din cauza capitolului financiar".
"Cum m-aş descrie? Calm, hotărît, perseverent"
"La începutul anului, obiectivul era să ajung între primii 30 de jucători de dublu. Acum s-a schimbat. Vreau să ne calificăm la Mastersul de la Londra, unde sînt prezente primele opt echipe de dublu din lume"
"Oriunde am stat, în Florida, la Barcelona, am încercat să fiu aproape de plajă şi de apă. Se vede că sînt din Constanţa şi nu pot rămîne departe de apă"
"Îmi plac bucătăria italienească, cea grecească şi cea libaneză, dar cînd ajung acasă abia aştept să mănînc sarmale"
26 este locul ocupat de Tecău în clasamentul ATP al jucătorilor de dublu
9 este locul ocupat de Tecău şi Lindstedt în clasamentul ATP al echipelor de dublu
E finalist la Wimbledon, la dublu. Ca să ajungă acolo, Horia Tecău a învăţat să-şi gătească singur, a stat departe de familie şi a jucat în cele mai exotice locuri
Horia îşi aminteşte începuturile în circuit, turneele mici, aventurile pe aeroporturi şi în taxiuri, viaţa spartană de la Bollettieri. Toate l-au călit însă
Postura de finalist al probei de dublu de la Wimbledon nu l-a schimbat pe Horia Tecău. Revenit marţi seară în oraşul copilăriei, la Constanţa, noul star al tenisului românesc şi-a făcut timp să schimbe cîteva mingi cu micii sportivi ai clubului sportiv "Idu Mamaia". Emoţionat, Tecău şi-a amintit că drumul său către marea performanţă a început chiar la baza sportivă din staţiunea Mamaia. "Aici am făcut şi eu primii paşi în tenis. Nu era totul aşa de modern, dar aveam ce ne trebuie", mărturiseşte jucătorul în vîrstă de 25 de ani.
Primul titlu
Întîia întîlnire cu tenisul a avut loc la 7 ani, cînd tatăl său, Romeo, l-a luat de mînă şi l-a dus la antrenorul Nicuşor Ene, la Şcoala Sportivă nr. 2 din Constanţa. Un an mai tîrziu şi-a schimbat profesorul, trecînd la Ioan Macoveciuc, cel care i-a fost alături timp de aproape şase ani. "Nu a fost uşor, dar m-am obişnuit repede. Am făcut şi tenis, şi înot şi m-am învăţat să fiu disciplinat. M-a avantajat şi faptul că-mi plăcea foarte mult sportul. La şcoală eram şi în echipa de fotbal, şi în cea de handbal şi nu lipseam de la nici o activitate sportivă", explică Tecău.
Primul mare succes a venit la nici 14 ani, cînd a cîştigat alături de Florin Mergea titlul european la dublu. "A fost prima oară cînd am jucat cu Florin şi ne-a mers perfect. Am învins nume mari din tenisul actual, printre care Berdych, Tsonga şi Gasquet. Primul succes pe plan internaţional mi-a oferit motivaţia de care aveam nevoie", spune constănţeanul.
Singur printre străini
Reuşita de la San Remo, dublată de o semifinală de simplu la Orange Bowl, un Campionat Mondial al juniorilor găzduit în fiecare an de SUA, i-a adus o ofertă neaşteptată. "M-a abordat un agent de la IMG, cea mai tare firmă de management sportiv din lume, şi mi-a oferit un contract pe o perioadă de cinci ani cu Academia de Tenis Nick Bollettieri, din Florida. Înţelegerea includea toate cheltuielile mele, plus logistica pentru participarea la turnee. Cu alte cuvinte, a fost un fel de bursă. Am acceptat imediat, pentru că nu ştiu ce aş fi putut face în ţară, fără un sponsor şi fără şansa de a putea învăţa tenis", rememorează Tecău.
Perioada petrecută la Academie l-a întărit şi pe plan personal, ajutîndu-l să se maturizeze. "Am învăţat, în primul rînd, să am grijă de mine. A trebuit să-mi fac singur de mîncare, să-mi spăl hainele, să-mi aranjez zborurile şi cazările pe la hoteluri. Am stat şi cîte şase luni departe de familie, pentru că programul şi banii nu-mi permiteau să vin acasă. De multe ori, rămîneam singur de Crăciun sau de Revelion, întrucît peste cîteva zile urma să merg la Australian Open, iar colegii mei, majoritatea americani, plecau acasă. Mi-a fost greu, dar nu regret", adaugă finalistul de la Wimbledon.
După despărţirea de Academie, Tecău a preferat să rămînă la Florida, găsindu-şi un antrenor sud-african, Stanford Boster: "Am optat pentru Florida, mă obişnuisem să joc pe suprafeţe rapide şi nu am vrut să revin în România, la zgură. În plus, noi avem un singur turneu, BCR Open".
Cinci ani de chin
Ieşit din rîndul juniorilor, Tecău s-a lovit rapid de dificultatea circuitului ATP, fiind nevoit să înceapă de jos, cu turnee furtures şi challenger, unde a participat şi în calificări. "Pentru că nu stăteam bine în clasament şi nu-mi oferea nimeni wild card, am fost nevoit să joc la concursuri de 10.000 de dolari. Am fost prin toate colţurile lumii, în nişte locuri unde n-aş dori nimănui să ajungă.
De exemplu, am cîştigat un turneu de 15.000 de dolari la Riad, dar am fost uimit de modul de viaţă din Arabia Saudită. S-a întîmplat în 2004, cînd în zonă exista multă tensiune din cauza războiului, astfel că mergeam la teren cu maşini blindate aparţinînd armatei. În fiecare zi ne controlau paşapoartele, iar în tribune nu venea nici un spectator. Jucam doar seara, după ora 18:00, pentru că ziua erau peste 50 de grade Celsius şi nu puteam rezista mai mult de un sfert de oră", povesteşte Horia.
Aventura vieţii
Cea mai ciudată experienţă a trăit-o în Uzbekistan, unde a participat la un turneu la Buhara, în urmă cu trei ani şi jumătate. "Totul a pornit prost. Am plecat luni de la Montreal, dar, din cauza unei întîrzieri, am ratat legătura cu Stockholm, astfel că am petrecut o noapte la New York. Povestea s-a repetat şi cu legătura cu Moscova şi am stat o noapte şi în Suedia. În fine, am ajuns vineri dimineaţă la Taşkent, dar am descoperit că nu aveam cum să merg spre Buhara deoarece tot programul fusese dat peste cap", îşi aminteşte jucătorul. În plus, bagajele îi fuseseră rătăcite şi nu mai ajunseseră pe aeroportul din capitala Uzbekistanului, astfel că rămăsese doar cu ce avea pe el şi cu un mic rucsac.
"Nu m-am speriat şi am închiriat un taxi, fără aer condiţionat şi cu portbagajul ocupat de butelia de gaz. Şapte ore a durat drumul, în nişte condiţii incredibile. Cînd am ajuns, în sfîrşit, la Buhara, tot ce am găsit a fost un magazin amărît de unde am luat o pereche de tenişi, cu un număr mai mic. Restul, rachete şi haine, am împrumutat de la ceilalţi jucători. Eram izolat, pentru că aveau un singur local cu internet, unde era întotdeauna plin. La fel ca pe vremuri, cînd exista un singur televizor în tot satul. După cîteva zile au apărut rachetele, însă genţile cu haine nu le-am mai recuperat niciodată", spune amuzat Tecău.
Călit de experienţe
Momentele dificile nu l-au determinat să dea înapoi. Mai mult, a strîns din dinţi şi a continuat să urce. "Le-am luat drept experienţe nefericite care m-au călit şi au făcut ca nimic să nu mă mai surprindă. După ce am trăit la Buhara, sînt pregătit să mănînc orice şi să fiu cazat oriunde!", a explicat Tecău.
În urmă cu doi ani şi jumătate, constănţeanul a luat decizia-cheie a carierei sale, axîndu-se exclusiv pe proba de dublu. A urcat treaptă cu treaptă şi a ajuns în urmă cu un an în prima sută a ierarhiei mondiale. Primele luni ale acestui an i-au adus recompensa pentru anii de muncă. Trei turnee mari cîştigate şi o finală de vis la turneul său favorit, Wimbledon. Duminică seara, puştiul din taxiul care gonea spre Buhara acum 3 ani s-a aşezat la masa bogaţilor de la dineul oficial al turneului londonez, alături de numele mari ale tenisului mondial. În costum, cu papion, trăind momentul de glorie cuvenit. E doar primul pas.
Pasionat de istorie
Printre pasiunile lui Tecău sînt istoria şi cititul, motiv pentru care are mereu în geanta de voiaj cîte o carte. "Îmi place să citesc autobiografii sau cărţi istorice. La Wimbledon am avut cu mine Istoria Românilor, de Neagu Djuvara, dar nu am apucat să o termin. Din cauza tenisului, nu am fost prea atent la şcoală, dar istoria mă pasionează mult şi încerc să recuperez acum. Figura mea favorită din istorie este Vlad Ţepeş, după care sînt botezat şi Vlad", a spus românul.
Fără vacanţă
Saltul din clasament i-a oferit lui Tecău şansa de a participa la cele mai puternice turnee de pe continentul nord-american. "Pînă la iarnă nu voi avea pauză, dar nu mă plîng, pentru că asta mi-am dorit, să pot juca la acest nivel", a explicat constănţeanul, adăugînd că i-ar surîde o vacanţă într-un loc exotic: "Nu prea am avut timp de odihnă, chiar dacă am văzut aproape toată lumea. Am jucat de cîteva ori în Hawaii şi mi-a plăcut mult. Este genul de loc unde mi-aş petrece vacanţa de vară, pe plajă, întins pe şezlong, cu un pahar de Mojito în mînă".
Axat pe dublu
Rezultatele excelente înregistrate în acest an l-au convins pe Tecău să rămână concentrat asupra probei de dublu. "Am luat această decizie în urmă cu doi ani şi jumătate, mi-a mers bine şi nu văd de ce m-aş răzgîndi. Voi juca la simplu doar dacă vor rămîne locuri libere pe tabloul principal, la turneele unde voi merge la dublu", a explicat constănţeanul.
Idol din Constanţa
Finalistul de la Wimbledon îl are drept idol pe actualul căpitan nejucător al echipei României de Cupa Davis, Andrei Pavel, cel care a fost timp de un deceniu cel mai bun jucător român. "L-am urmărit pe Andrei şi m-a impresionat mereu. A dus în spate echipa de Cupa Davis a României, aducînd puncte şi la simplu, şi la dublu. Ne-am cunoscut în 2002, cînd eu şi Mergea am fost cooptaţi în jurul echipei de Cupa Davis, pentru meciul cu Austria, de la Constanţa. Am păstrat legătura mereu şi m-a sfătuit, iar anul trecut am ajuns amîndoi în turul al treilea al probei de dublu de la Wimbledon. A contat mult faptul că amîndoi sîntem constănţeni şi am rămas apropiaţi", a spus Tecău.
Program aglomerat
Într-o zi normală de antrenament, Tecău petrece cel puţin cinci ore pe care le dedică tenisului. "Dimineaţa, mă antrenez două ore, iar după amiază fac alte două ore de pregătire fizică. Cel puţin o oră pe zi mai înseamnă încălzirea, masajul sau alte activităţi legate de tenis. În plus, în fiecare zi am nevoie de cel puţin o oră de odihnă după-amiaza", a spus constănţeanul, care se pregăteşte la Bucureşti atunci cînd se află în ţară: "Mă antrenez cu Hănescu, Crivoi sau cu juniorii de la lotul naţional. Din păcate, la băieţi nu prea vine nimic din spate, iar mulţi renunţă la vîrste fragede, probabil şi din cauza capitolului financiar".
"Cum m-aş descrie? Calm, hotărît, perseverent"
"La începutul anului, obiectivul era să ajung între primii 30 de jucători de dublu. Acum s-a schimbat. Vreau să ne calificăm la Mastersul de la Londra, unde sînt prezente primele opt echipe de dublu din lume"
"Oriunde am stat, în Florida, la Barcelona, am încercat să fiu aproape de plajă şi de apă. Se vede că sînt din Constanţa şi nu pot rămîne departe de apă"
"Îmi plac bucătăria italienească, cea grecească şi cea libaneză, dar cînd ajung acasă abia aştept să mănînc sarmale"
26 este locul ocupat de Tecău în clasamentul ATP al jucătorilor de dublu
9 este locul ocupat de Tecău şi Lindstedt în clasamentul ATP al echipelor de dublu
Un nou transfer la FCSB! Gigi Becali, pentru GSP: „Luni dăm banii. Merge în cantonament”
Dinamo a ajuns în Antalya » Din Turcia, „câinii” anunță categoric: „Locul nostru e în play-off!”
)
)
)
)
)
)
