SPECIAL GSP Vera Zvonareva s-a deschis într-un interviu de colecție » Diferența dintre circuitul WTA din anii 2000 și cel de acum, în ce domeniu a obținut o diplomă și cum vede Bucureștiul

A aparținut acelei generații de jucătoare ruse care a luat cu asalt circuitul la începutul anilor 2000. Alături de Maria Șarapova, Svetlana Kuznețova, Anastasia Mâskina, Elena Dementieva sau Dinara Safina, a fost între cele care se regăseau mai mereu în fazele înaintate ale turneelor, care transformaseră Top 10 WTA într-un teritoriu dominat de steagul alb-albastru-roșu.

Zvonareva a adus un amestec de tenacitate și explozie. Cu un joc de construcție, îndemânare și bună condiție fizică, a izbutit să urce până pe locul 2 în lume și a disputat două finale de Mare Șlem la simplu, ambele în 2010. Personalitate complexă, deseori expunându-și emoțiile cele mai puternice – furie și lacrimi -, Vera nu a trecut niciodată neobservată.

A trăit de toate în carieră. Succes, exprimat în cele 12 titluri WTA cucerite, cel mai prețios fiind Indian Wells 2009. Dezamăgire, aceea de nu fi obținut mai mult. Accidentări, cea din 2012 ducând-o spre un final prematur al carierei. A suportat o operație la umăr în 2013, dar a revenit în 2014 pentru a se opri din nou în primăvara lui 2015. În totală discreție, s-a căsătorit cu Alexander în 2016, an în care a devenit mama unei fetițe, Evelina. Iar de anul trecut s-a întors din nou la tenis. Pas cu pas, turneu cu turneu, emoție cu emoție. Acum are 33 de ani și e pe locul 133 WTA.

Săptămâna trecută, Zvonareva a fost la BRD Bucharest Open, cedând în turul secund pe tabloul de simplu. Între meciuri, a dăruit Gazetei Sporturilor jumătate de oră de discuție, în care a vorbit despre motivele revenirii, obiective, viața de mamă în circuit și despre cum a urmărit, cu interes, ascensiunea Simonei Halep. "Unde vrei să stăm, aducem o băncuță?" "Nu, mai bine acolo, pe iarbă". Așa am făcut. Iar acum, să apăsăm pe "play".

- Vera, ce te-a adus înapoi la tenis?
- Îmi place mult jocul, îmi place să fiu activă. Nu plănuiam să revin ca să joc la acest nivel înalt, dar am început să mă antrenez, să particip la niște meciuri demonstrative și, odată ce am început, mi-am spus: "Ei bine, vreau să mă antrenez un pic mai mult, vreau să joc mai bine", și așa am reînceput. Anul trecut am participat la un turneu mic și l-am câștigat, în circuitul ITF, și atunci m-am gândit că pot încerca ceva mai mult. Încă aveam clasamentul protejat, 100 și ceva.

- Care e diferența cea mai relevantă între prima parte a carierei tale și aceasta, de acum?
- În prima parte... știi, începi să joci tenis de la o vârstă foarte mică, și faci asta zi de zi, apoi progresezi de la juniori la profesionism. Pentru mine, această transformare s-a petrecut foarte repede, nu mă gândeam la nimic altceva, tenisul îmi ocupa toată viața. Și îmi plăcea. Acum însă e puțin diferit. Privesc lucrurile diferit. Am avut o pauză, a trebuit să iau totul de la zero, în același timp însă, când merg la turnee, simt ceva presiune pentru că lumea se așteaptă să joc la nivelul dinainte, ceea ce e imposibil.

- Ce s-a schimbat?
- Muncești pentru acel nivel timp de atât de mulți ani, dar după ce nu joci 5 ani, pornești de la nimic. Da, știi cum să lovești mingea, dar fizic nu ești acolo. Unele lucruri au fugit, precum timpul tău de reacție, e nevoie să-l recapeți, de asemenea, cât de repede gândești pe teren. Dacă voiam să joc la nivel înalt, trebuia să recuperez aceste lucruri. De fapt, am început să mă antrenez serios doar anul acesta, anul trecut nu eram pregătită să joc profesionist la un nivel atât de ridicat. Totuși, anul trecut m-a învățat că pot reveni și că pot concura.

- În cât timp ți-ai recuperat condiția fizică?
- Mi-e greu să spun, dar a trebuit să mă concentrez mult timp de vreo două luni doar pe fitness ca să încep să mă simt confortabil. Am pornit să joc anul acesta fiindcă sezonul trecut am avut o fractură de stres la coastă, așa că am ratat 2-3 luni, nu am putut să fac absolut nimic. Cu asemenea accidentare te miști foarte încet, abia poți să respiri. Așa că am revenit la zero. Doar anul acesta, după acele două luni, am simțit că mă apropii de nivelul la care vreau să fiu. Încă nu sunt acolo, încă e nevoie de timp, dar îl voi găsi.

- Ai jucat turnee ITF, din cele cu premii de 15.000 de dolari. Cum a fost pentru tine?
- E ceva, bineînțeles, foarte diferit, dar nici nu mi-am spus: "Vai, trebuie să merg să joc acolo, ce oroare, ce turneu mic!" Nu, am spus că merită să încerc, e interesant, vreau să văd nivelul fetelor de acolo, să văd cum se joacă acolo pentru atunci când am început eu, la o vârstă foarte fragedă, de fapt, am sărit peste multe dintre aceste turnee fiindcă am urcat atât de rapid în clasament. Am jucat doar 3 sau 4 turnee ITF când încă eram la junioare, apoi am mers direct în circuit. A fost interesant pentru mine, am văzut o mare diferență.

- Ce te-a surprins cel mai mult?
- Fetele de acum sunt mult mai bine pregătite fizic, muncesc din greu și sunt mult mai profesioniste. Înainte, vedeai jucătoare care luau un prânz bogat, după ce terminau de mâncat, stăteau cinci minute, apoi săreau un pic și intrau pe teren să joace meciul? OK, ce e asta? Acum fetele vin cu două ore înainte, sunt bine pregătite, mult mai profesioniste și desigur nivelul la care joacă e mult mai ridicat. Trebuie să ieși pe teren și să concurezi, nu poți intra pe teren nepregătită pentru că nu vei câștiga meciul.

- Ți-ai stabilit anumite țeluri pentru cea de-a doua carieră?
- Nu prea. Atâta timp cât familia mea e în regulă cu faptul că eu trebuie să călătoresc, atâta timp cât pot să mă descurc în această situație, voi mai juca un an sau doi și apoi vom vedea. Dacă într-o zi soțul meu îmi spune: "Uite, avem nevoie de tine acasă mai mult" și nu le mai pot combina pe amândouă, atunci cu siguranță o să aleg familia pentru că e cea mai importantă parte a vieții mele. Îmi doresc să petrec cât mai mult timp cu fiica mea. O iau pe unde pot cu mine, la București, a fost și la Londra și a fost foarte frumos.

- Fiica ta înțelege ce faci?
- Încă nu, dar înțelege anumite lucruri. Dacă îi arăt și îi spun că mami își ia geanta, ea știe că mami merge să joace tenis. Dar dacă o iau cu mine la un meci, stă și se uită în jur de zece secunde și apoi vrea la locul de joacă, nu e interesant pentru ea.

- Ai sărit peste unele antrenamente pentru că ea avea nevoie de tine?
- Sigur. Când sunt acasă și simt că e nevoie să stau mai mult cu ea, atunci renunț la antrenamente, dar când sunt la un turneu încerc să îmi fac timp pentru toate. Îi știu programul, când merge la somn și alte lucruri. E OK acum, dacă îi explic că merg la muncă, unde o să joc puțin tenis, apoi vin înapoi și mergem la piscină, vom lua cina împreună și atunci e OK cu tot ce se întâmplă.

- Acum sunt mai multe mame în circuit decât erau în trecut, și multe jucătoare care ajung în vârf, chiar dacă au peste 30 de ani. E surprinzător pentru tine?
- Pe de o parte da, pentru că tenisul nu e ca gimnastica, când începi foarte devreme și ești obișnuit ca fetele să aibă rezultate de la o vârstă fragedă. În trecut și în tenis se întâmpla acest lucru, cu jucătoare care apoi la 25-26 de ani își încheiau cariera, iar la 30 de ani își întemeiau o familie și nu se mai întorceau niciodată la tenis. E surprinzător pe de o parte, dar pe altă știu cât muncesc fetele din ziua de azi, cât de profesioniste au devenit, iar acest lucru le ajută să rămână în formă, să fie fit o perioadă mai lungă de timp.

- Dar e nevoie să ai o echipă cu tine, indiferent de nivel.
- Da, e nevoie de un fizioterapeut, un antrenor de fitness, un antrenor. Chiar dacă nu sunt mereu cu tine în circuit, dar măcar să ai o bază unde să te întâlnești cu ei, să le vorbești despre lucrurile pe care le-ai făcut. Să vadă cum ai evoluat. Sau când ești departe de ei să poți comunica, să-ți spună ce ai de făcut.

- Se vorbește mult despre faptul că nu există stabilitate la nivelul circuitului feminin în comparație cu începutul anilor 2000, atunci când jucai și tu. Cum ți se pare?
- Nu sunt de acord pentru că în trecut era o diferență mare între jucătoarele de top 20-30 și celelalte. Atunci vedeai că jucătoarele de vârf câștigau meciuri, chiar dacă nu prindeau o zi bună, așa că pentru ele competiția începea la turneele de Mare Șlem de prin optimi sau sferturi. Acum, nivelul tuturor e undeva sus, undeva de genul Top 40, Top 50. Dacă iei o fată din jurul locului 200, toate joacă la fel, doar lucrurile mici fac diferența în meci. Dacă nu ești sută la sută în teren, dacă mental nu ești acolo, cu siguranță nu vei câștiga. Fetele din josul clasamentului sunt periculoase, pentru că nu se tem de nimic, vor victorii! 

13.700.000 de dolarisunt câștigurile din tenis ale Verei Zvonareva

6 ore pe zi

Vera spune că acum are acum are nevoie de mai multe ore de antrenament decât înainte. "Pe de o parte știu că la peste 30 de ani și că trebuie să fiu atentă, să o iau ușor și să mă concentrez pe felul în care evoluez, poate să fac ședințe mai scurte... E vorba de șase ore pe zi, dar în unele faci 4 ore de fitness, două de tenis, iar în altele raportul e invers și le împarți în trei ședințe. Dacă nu lucrez aceste ore simt că-mi pierd condiția fizică mai repede decât mi se întâmpla în trecut", explică ea. "Și perioada de recuperare e mai mare, trebuie să fiu foarte atentă și precisă cu programul antrenamentelor și recuperării". 

Diplomă în științe politice

"Călătoresc foarte mult în jurul lumii și mă întâlnesc tot felul de oameni, iar pentru mine a fost interesant să văd tot felul de culturi din diferite țări și trebuia să găsesc ceva care putea fi studiat pe drum. Anatomia, spre exemplu, nu era un domeniu viabil pentru că nu puteai să o faci în timp ce călătorești, dar studii globale, studii politice da", explică rusoaica de ce a ales să-și ia a doua diplomă într-un domeniu diferit de tenis.

"Într-un fel, sportul poate fi corelat cu relațiile internaționale, a fost o alegere interesantă pentru mine pentru a mă putea îmbunătăți nu doar ca jucătoare de tenis, ci și ca persoană. Am mers la universitate în Moscova, am absolvit și apoi m-am decis să iau și o diplomă în SUA", a conchis Vera.

"Dacă e să mă gândesc, am avut o carieră grozavă, sunt foarte fericită, am adunat câteva trofee de Mare Șlem la dublu și la dublu mixt, am jucat finale la simplu, am fost numărul 2 mondial. Am făcut tot ce am putut și am luat tot ce am putut din ea" Vera Zvonareva

"Sunt foarte norocoasă pentru că am un soț care înțelege nevoia mea de concura, de a călători și de a juca în continuare tenis. Îmi place să lucrez, îmi place să rămân fit și vreau să merg pe acest drum atât timp cât pot"Vera Zvonareva

CV

• S-a născut pe 7 septembrie 1984 la Moscova
• Are 1,72 m
• Profesionistă din 2000
• Cel mai bun loc al carierei: 2 (octombrie 2010)
• 12 titluri și 18 finale WTA în palmares
• Două finale de Mare Șlem (Wimbledon 2010, US Open 2010)
• Două titluri de Mare Șlem la dublu (US Open 2006, Australian Open 2012)
• Două titluri de Mare Șlem la dublu mixt (US Open 2004, Wimbledon 2006)