EXCLUSIV Superinterviu cu Selime İlyasoğlu » Voleibalista de la Alba Blaj vorbește despre victorii, experiențe inedite și orașul de 20.000 de locuitori: "În căutarea timpului pierdut"

Selime İlyasoğlu joacă volei de 17 ani, dar până anul trecut a evoluat doar la echipe din Turcia: Eczacıbaşı, Galatasaray, Beșiktaș sau Bursa. La finalul lui 2017 însă a ales altceva. A venit la Alba Volei Blaj și au urmat opt luni de victorii, de înfrângeri dureroase, de experiențe inedite. Voleibalista în vârstă de 29 de ani și înaltă de 1,83 m, care în 2011 urca pe podiumul european cu naționala țării sale, a vorbit cu zâmbetul pe buze și cu energie despre aventura din orașul Blaj. Pe 5 și 6 mai ea și colegele sale vor evolua în Final Four-ul din Sala Polivalentă bucureșteană.

- Selime, cum e la Blaj?
- E prima mea experiență în afara țării mele și am venit fără așteptări. Aveam doar unele informații despre antrenor, despre echipă. Știam că Alba e campioană în ultimele trei sezoane și că a jucat în Liga Campionilor. Că sunt câteva jucătoare care au evoluat cu mine la fosta mea echipă. În plus am primit referințe bune despre Darko Zakoci, de asemenea, am fost impresionată când el a întrebat despre mine, dacă vreau să vin sau nu la Blaj. Știam că e un antrenor foarte bun, care muncește mult. Mi-am întrebat și prietenele din Serbia, iar și ele mi-au vorbit frumos despre el și am zis că va fi bine pentru cariera mea și pentru tot ce are legătură cu voleiul.

- Știai ceva despre România înainte să ajungi aici?
- Mai fusesem, dar doar pentru a juca unele meciuri, 2-3 zile, în București, în Bacău, la Lugoj. Acum trei ani am jucat în campionatul balcanic, când eram la Beșiktaș, dar nu am stat o perioadă prea lungă în România.

- Și cum ți se pare, nu te plictisești în Blaj?
- E un oraș mic, nu ai prea multe lucruri de făcut, nu ai activitate socială, dar muncim din greu, nu avem prea mult timp liber pentru a merge și a descoperi locuri noi. Suntem într-o parte bună a României, în Transilvania, sunt foarte curioasă despre istorie și tot. Am avut totuși timp să văd unele castele, am ajuns și la salina de la Turda, uneori mai merg și la Alba Iulia și cam atât. Nu e plictisitor pentru că sunt aici pentru volei, nu caut ceva special.

Antrenamente, masă, somn plus yoga și cărți

- Cum arată o zi pentru tine când ești aici?
- De obicei avem câte două antrenamente pe zi. Mă trezesc, iau micul-dejun, apoi antrenament, vin acasă, mănânc din nou, dorm sau doar mă odihnesc, poate citesc ceva sau fac yoga și apoi din nou antrenament de la șase seara până pe la opt, uneori chiar până la 8.30. Când ajung acasă, e deja târziu și trebuie să mă odihnesc. Când avem doar un antrenament pe zi mai mergem până la Alba Iulia, să bem ceva, dar acum, că vremea e frumoasă, ieșim la o cafenea aici în oraș, iar în zilele libere de obicei merg la spa. Am fost la unul care este în pădure, îmi place să petrec timp în natură. îmi place în România natura, nu sunt interesată prea mult de vestigiile istorice, dar am fost impresionată când am văzut aici atât de multe locuri medievale.

- Știu că e un clișeu, dar trebuie să te întreb, ce cuvinte în română ai învățat?
- Ahh, e atât de clasic. Știu : "Salut!", "Ce faci?" "Bine", "Bună ziua!", "Bună dimineața", "Poftă bună!", cuvinte uzuale pe care le folosim în fiecare zi. Spre exemplu eu nu mănânc porc și mereu întreb: aveți "pui" sau "vita". Îmi place salata Caesar, îmi plac legumele.

"Jumătate de zi e ocupată cu voleiul, am antrenamente de câte două ore dimineața și după-amiaza, dar sunt antrenamente intense și la finalul lor sunt foarte obosită din punct de vedere fizic și tot ce-mi doresc este să ajung acasă și să mă odihnesc. Viața de la Blaj pentru mine înseamnă: muncă, mâncare și somn. Cred că așa ar trebui să fie pentru toți sportivii profesioniști" Selime İlyasoğlu

Fără zahăr

- Pentru că ai adus vorba despre nutriție, la ce vârstă ai devenit conștientă de faptul că trebuie să ai grijă la ce mănânci?
- Ai să fii surprinsă, dar anul trecut. Dacă ești sportiv profesionist, știi niște lucruri pentru că ai contact cu tot felul de oameni, mergi la tot felul de locuri unde știi ce mânânci, ce îți aduc, dar ca gramaj, ca alimente specifice, mă ajută prietenii mei. Însă abia anul trecut am conștientizat cât de important este. Și acum încerc să-mi analizez performanța în funcție de ce mănânc. Spre exemplu, un sportiv de performanță nu poate rezista fără proteine.

- Te ferești de ceva în afară de carnea de porc?
- Nu, nu mă feresc de nimic, dar încerc să nu mănânc dulciuri pentru că înainte mâncam foarte multe, încerc să evit zahărul rafinat, băuturile dulci. Și nu cred că dacă te abții de la un singur lucru e bine, trebuie să existe un echilibru. Dacă știi ce e bun pentru corpul tău e bine să mănânci, avem corpuri diferite și nu știi dacă ce e bun pentru time e la fel și pentru celălalt. Așa că trebuie să-ți asculți corpul.
Liga pe ultimul loc al podiumului

- La începutul sezonului ai crezut că echipa poate să ajungă atât de departe în Ligă?
- Am dat un interviu pentru Worldofvolley înainte de a ne califica din grupă, nu știam că vom termina pe primul loc și le-am spus că este visul nostru să ajungem în Final 4 și că îmi doresc ca visul nostru să devină realitate. Nu mi-a zis nimeni că putem organiza acest turneu, nu știam nimic. Trebuia să trecem de grupe ca să putem avea șansa de a-l găzdui.

- Ați avut un parcurs foarte bun în grupe, cinci victorii impresionante.
- Este marele nostru succes din acest sezon. Dacă e să întrebi conducerea clubului, scopul era să fim din nou campioane în România, apoi să câștigăm Cupa și de abia pe locul al treilea venea Liga Campionilor. A fost ceva de genul: încercați să jucați cât de bine puteți pentru că rezultatele vor veni, nu era niciun fel de presiune pentru această competiție. Nu era foarte importantă. Desigur, pentru antrenorul nostru și pentru noi era cea care conta. Mereu jucăm pentru victorii și încercăm să arătăm tot ce putem pe teren. Am evoluat foarte bine în Ligă și sunt foarte bucuroasă pentru că mereu am crezut că munca intensă te duce la rezultate.

"E bine că totuși avem ceva cu care să ne mândrim"

- Înseamnă că ajungerea în Final Four compensează pierderea titlului?
- Da, e o balanță. Sigur ne pare rău că am ratat titlul, dar e bine că avem ceva de care să ne simțim mândri. Și cred că e o performanță mai mare, dar sigur că ne pare rău pentru oamenii din oraș care sunt mereu alături de noi și așteptau să fim din nou campioane pentru că în ultimele trei sezoane titlul a fost cucerit de această echipă dintr-un oraș mic. A fost o mândrie imensă pentru ei și sigur și-ar fi dorit să repetăm isprava, dar n-am putut.

- A fost greu să jucați la același nivel pe două fronturi?
- Da, și deplasările au fost grele, am avut multe în România, am jucat 2-3 meciuri în campionat unele după altele și între ele trebuia să mergem și în alte țări pentru meciurile din Ligă, unde după ce zburam mai mergeam și cu autobuzul, ca și aici. Mereu am avut călătorii lungi și nu am putut să manageriem foarte bine felul în care ne prezentam pe teren. Am fost îngrozitor de obosite atât de din punct de vedere fizic, cât și mental la unele meciuri, mai ales la cele cu CSM București. Primul meci cu ele din sezon, am pierdut 1-3 în deplasare, și apoi acasă cu 0-3! Aceste meciuri au dus la rezultatul final.

- Ai mai jucat vreun Final 4?
- Da, de două ori. în 2009 cu Eczacıbaşı și în 2013 cu Galatasaray. Cu ultima am fost tot gazde, dar de fiecare dată am terminat pe locul patru. Sper ca acum să nu mai fie așa și să cuceresc o medalie. E unul dintre visurile mele.

- Cunoști bine echipele din Turcia, care sunt atuurile lor?
- Nu am avut cum să urmăresc prea mult ce s-a întâmplat în campionat pentru că am avut un program foarte încărcat. Știu cum joacă, Vakifbank este o echipă foarte puternică, la fel și Galatasaray. Noi ne duelăm cu ultima în semifinale și va fi foarte emoționant pentru mine având în vedere că este fosta mea echipă și că este și din Turcia. Am mulți prieteni la echipă, antrenorul lor mi-a fost și mie antrenor. Dar nu o să mă las copleșită de emoții, o să încerc să dau tot ce am mai bun pentru a câștiga. Scopul nostru este să ajungem în finală. Un vis a devenit realitate, de ce nu și al doilea?

"În ultimele două luni am fost libero pentru că titulara s-a accidentat. M-am bucurat mult că am jucat în această poziție pentru că m-a ajutat în apărare și la primirea serviciului. Pentru un libero sunt înaltă, dar pentru o trăgătoare sunt în standarde" Selime İlyasoğlu

"Avem speranțe mari"

- Putem visa și la mai mult de o finală?
- Nu știu. Galatasaray a terminat campionatul și fetele se pregătesc de ceva vreme doar pentru Final 4, noi am mai jucat în campionat și cupă. Mi-ar fi plăcut să nu mai fie meciuri, să ne pregătim cu cele care doar ce au venit la echipă. În Ligă jucăm cu o minge diferită, bine, nu atât de diferită, dar e altfel față de cea cu care jucăm în campionat. Am avut și deplasarea la Bacău cu o săptămână înainte de Final 4, dar cred că avem timp să ne pregătim și să ne acomodăm și cu noile fete.

- Cum e să vină jucătoare noi chiar înaintea unui turneu atât de important?
- Antrenorul le cunoaște foarte bine pe aceste jucătoare, așa că le poate integra în echipă. În plus cu una dintre ele am jucat în aceeași formație anul trecut, cred că se vor adapta și că nu vor exista probleme. Dar timpul e scurt și nu e ușor nici pentru ele, nici pentru noi. Avem o chimie bună între noi, ele vor să ne ajute și ne dorim să fie parte din echipa noastră. Ne vom strădui împreună să fie totul bine și ele să prindă spiritul de echipă, care este foarte important.

- Cât contează el?
- Contează pentru că nu e vorba doar despre a fi puternic în acest Final 4, ci și despre echipă. Sunt doar două zile și totul se decide la detalii. Depinde de felul în care te simți în această perioadă, nu e vorba doar despre echipa cea mai bună sau despre cele mai bune jucătoare din lume, trebuie să ai un anumit spirit. Cred că Vakifbank joacă foarte bine, toată lumea spune că ele sunt favorite pentru că sunt puternice ca echipă, ca individualități, joacă în aceeași formulă de trei sezoane și acest lucru e foarte important. Vom vedea, am speranțe mari, nu vreau să vorbesc mai mult.

"Într-un oraș mare ești mereu pe fugă"

- Ai venit la Blaj pentru că ai simțit că ai nevoie de o schimbare?
- Da, mereu i-am cerut managerului meu să-mi găsească o echipă și în afara Turciei, chiar dacă în campionat calitatea este extrem de ridicată, e unul dintre cele mai tari campionate din lume: mereu am avut oferte, dar nu le-am găsit satisfăcătoare, nu doar din cauza banilor. Atunci când aleg o echipă contează foarte mult calitatea voleiului, mă interesează cum pot să cresc, cum pot să-mi îmbunătățesc jocul. Dacă am oferte, mereu prefer să lucrez cu antrenori buni. Tot timpul mă gândesc la volei. Chiar dacă aveam o ofertă din Turcia, cu siguranță alegeam să vin la Blaj.

- Așadar, cum te-ai schimbat în aceste luni de când ești la Blaj?
- E o întrebare interesantă. Aceasta este partea bună: eu locuiesc în Istanbul și atunci când joci într-un oraș mare ești pe fugă, mereu încerci să prinzi ceva, încerci să prinzi timpul din urmă. Mereu pierzi ceva pe care încerci să-l recuperezi, iar aici, la Blaj, sunt mult mai calmă. Am avut timp pentru mine, lucru care m-a făcut să mă dezvolt mental. Încerc să am mai mult timp pentru a medita, pentru a citi, iar acest lucru m-a ajutat mult și cred că de asta aveam nevoie. Această experiență a venit în momentul potrivit, la vârsta potrivită. Pentru că înainte mereu aveam energie, dar la un moment dat în viață trebuie să slăbești ritmul, să te calmezi puțin, de aceea mi s-a întâmplat exact ce aveam nevoie.

- Și din punct de vedere al voleiului?
- Am crescut mult, am învățat multe de la Darko, dar și de la colegele mele. E o experiență diferită pentru că aici sunt străină, pe când în trecut eram mereu acasă și lucram cu străini. Suntem un mix, 9-10 jucătoare străine care vin din țări diferite, din culturi diferite și doar patru jucătoare din România. Avem o chimie foarte bună, îmi place spiritul care conduce această echipă. Totul a mers atât de bine, de aceea sunt foarte bucuroasă că sunt aici. Poate dacă aduci pe cineva la Blaj se va plictisi, dar eu mereu încerc să iau partea pozitivă. Nu m-am forțat să stau, am fost foarte fericită, totul m-a mulțumit aici.

- Sezonul viitor ai idee pentru ce echipă vei juca?
- Nu, nu știu, nu am vorbit încă cu managerul meu pentru că sezonul încă nu e încheiat. Nu am de ce să mă grăbesc, o să aștept și o să văd ce e bine pentru mine, trebuie să rezonez cu locul în care merg. Am mare încredere în simțurile mele. z

 "Chiar dacă nu jucăm acasă ne vom ne adapta ușor la Sala Polivalentă, mai ales că în acest sezon meciurile din Ligă de pe teren propriu le-am jucat la Sibiu" Selime İlyasoğlu

"În ultima perioadă lucrăm mai mult fizic, dar cred că în voleiul feminin e important aspectul psihologic pentru că dacă nu ești capabil să gândești bine faza în timpul meciului nu poți să folosești partea fizică, Mai întâi trebuie să fii puternic din punct de vedere mental, pentru că sunt multe momente când ești în dezavantaj sau faci unele greșeli, iar trebuie să treci peste aceste momente și să te concentrezi pe următoarea fază" Selime İlyasoğlu

Cu familia în tribune

Pe lângă fanii echipei din Blaj, Selime İlyasoğlu va avea parte de susținere la Final Four și din partea familiei. "Vin toți. Vărul meu vine de la Londra să mă vadă, unchiul, mătușa. Fratele meu, care e baschetbalist la Anadolu Efes și are 17 ani, nu poate să ajungă pentru că are un program foarte încărcat", a spus turcoaica. Selime speră ca atmosfera din micuța sală din Blaj să fie recreată și la scară mai mare în Sala Polivalentă.

"Am avut mulți spectatori în acest sezon, nu cum sunt în alte părți pentru că nu avem o sală așa mare, dar atmosfera este foarte plăcută la Blaj. Tuturor sportivilor le place să fie încurajați, să știi că sunt oameni care te sprijină și când le auzi vocile, te motivează, nu te deranjează. Te concentrezi și mai tare și joci pentru tine, pentru echipă și pentru spectatori. Vrei ca ei să se bucure pentru că au venit să te vadă", a explicat ea. 

Mai multă recuperare după 30 de ani

Selime İlyasoğlu împlinește în luna noiembrie și e conștientă că procesul de recuperare după meciuri va fi mai complex. "E bine că nu mai merg la echipa națională pentru că ar fi fost nouă luni foarte intense. După ce termini sezonul trebuie să ai mare grijă de corpul tău. În timpul lui ne antrenăm foarte mult cu mingea, nu ai pregătire fizică foarte intensă, doar de două ori pe săptămână pentru că o dată la trei zile ai meci, așa că în timpul verii ai timp să vezi ce lipsește din pregătirea fizică.

Pauza noastră e vara ceea ce e bine, ne luăm energia de la soare. Avem nevoie să ne recuperăm, dar nu e ca și cum oprim orice activitate. Trebuie să muncești ca să-ți ajuți corpul să nu se accidenteze. iar după 30 de ani e nevoie de și mai mult", a spus ea zâmbind.