Articol de GSP - Publicat joi, 21 mai 2009 00:00
Antrenorul român Mircea Lucescu a reuşit să intre în lumea selectă a tehnicienilor care se pot lăuda cu un trofeu continental, cîştigînd datorită brazilienilor săi
Lucescu, medicament antistres
Cu o seară înaintea meciului, Mircea Lucescu părea complet detaşat atunci cînd stătea în holul hotelului Ritz înconjurat de prieteni din România şi Turcia. Parcă singura lui preocupare era legată de organizare, cine mai trebuie să primească bilete, cînd vine Răzvan, unde stau nepoţii. Mult mai concentrat, mai marcat, era patronul Rinat Ahmetov, care se agita de colo pînă colo, înconjurat de bodyguarzi ca un şef de stat. Era însă cu siguranţă încă o încercare a antrenorului român de a-şi scoate jucătorii din starea de stres pe care ţi-o dă un astfel de meci.
Plus de asta, puţine se mai pot face într-o noapte, ar fi ca la un examen pe care-ţi propui să-l iei învăţînd doar pe ultima sută. Iar Lucescu nu mai e demult student şi oricum ai săi erau de mult tobă de carte cu tot ceea ce înseamnă Werder ca să îngraşe porcul în ajun.
Citeşte comentariul liveTEXT al partidei!
Fregata şi mastodontul
Werder fără Diego e ca o navă fără căpitan, ce navighează după instinctele unui marinar pe umerii căruia pot sta trese, dar mai tîrziu, în nici un caz acum. Marinarul e Mesut Ozil, negat de elevii lui Lucescu, dar chiar şi aşa, Werder e un vapor de mare tonaj, puternic, trufaş, greu încercat de furtunile Bundesligii, deşi pe alocuri cu ceva urme de rugină
Şahtior e ca o fregată. Rapidă, dinamică, cu motoare de fabricaţie braziliană, ce dădeau nu doar culoare, ci şi calitate unui angrenaj care funcţiona foarte bine. Surprinzător de bine se poate spune, căci Şahtior a fost echipa primei reprize. A pasat, a gîndit, a ţinut mai mult de balon, a desenat de multe ori fascinant, a ratat, a marcat un gol splendid, iar a ratat, ce mai, a stăpînit jocul. Totul cu o lejeritate demnă de care puţini o credeau în stare. Însă nemţii sînt nemţi, nu-i o noutate. Au rămas în bătălie, cînd alţii poate că ar fi căzut psihic, şi au egalat pe gafa acestui Piatov, o bombă ce a scăpat de draconicele măsuri de securitate şi s-a cuibărit între buturile ucrainenilor, fiind detonată de Naldo, care la aproape 25 metri trage ca din tun.
Ocazii rare după pauză
După odihnă, Werder s-a aşezat mai sus, a acoperit mai bine terenul şi a încercat să neutralizeze piesele de bază ale adversarului. Şi apoi să încerce să fructifice fiecare jumătate de ocazie ivită, cam ca la golul lui Naldo, eventual. În parte a reuşit, astfel că Şahtior n-a mai fost cea din prima parte. Brazilienii au început să obosească, iar strălucirea lor să pălească. Ocazii de poartă au fost rare, dar sentimentul a fost că, şi aşa, Şahtior s-a aflat la cîrma jocului. iar Werder era echipa care dorea mai mult prelungirile.
Care au venit, dar au adus un nou suflu tot la Şahtior, de parcă în minutele de pauză au fost folosite pentru o intensă vitaminizare. A marcat Jadson, gol şi pasă de gol aseară, în mod clar omul numărul unu al lui Lucescu, iar de aici încolo portocaliul a fost la putere. Lucescu a schimbat iar, scoţîndu-l pe Ilsinho, un brazilan ce tare aduce cu Kaka, cel puţin din înaltul tribunei. Iar dacă Gladky era şi el brazilian, poate că închidea jocul la acea boltă din finalul primei reprize suplimentare, ca Lars Ricken într-un Dortmund - Juventus de acum 12 ani, din finala Ligii.
Aşa, a trebuit să mai aşteptăm un sfert de ceas. Dar a meritat. Pentru că succesele sînt cu atît mai frumoase cu cît sînt mai greu obţinute. Mircea Lucescu merita un astfel de trofeu după viaţă petrecută pe gazon sau lîngă el. Se spune că fotbalul îi premiază pe cei care nu-l trădează. Iar Lucescu nu l-a trădat. I-a oferit totul, chiar şi cel mai de preţ lucru din viaţa sa: pe Răzvan, fiul său.
Şi ar mai fi ceva. Mircea Lucescu a izbutit să ne facă din nou să credem că şi rom1nii pot reuşi în lumea celor puternici.
Antrenorul român Mircea Lucescu a reuşit să intre în lumea selectă a tehnicienilor care se pot lăuda cu un trofeu continental, cîştigînd datorită brazilienilor săi
Lucescu, medicament antistres
Cu o seară înaintea meciului, Mircea Lucescu părea complet detaşat atunci cînd stătea în holul hotelului Ritz înconjurat de prieteni din România şi Turcia. Parcă singura lui preocupare era legată de organizare, cine mai trebuie să primească bilete, cînd vine Răzvan, unde stau nepoţii. Mult mai concentrat, mai marcat, era patronul Rinat Ahmetov, care se agita de colo pînă colo, înconjurat de bodyguarzi ca un şef de stat. Era însă cu siguranţă încă o încercare a antrenorului român de a-şi scoate jucătorii din starea de stres pe care ţi-o dă un astfel de meci.
Plus de asta, puţine se mai pot face într-o noapte, ar fi ca la un examen pe care-ţi propui să-l iei învăţînd doar pe ultima sută. Iar Lucescu nu mai e demult student şi oricum ai săi erau de mult tobă de carte cu tot ceea ce înseamnă Werder ca să îngraşe porcul în ajun.
Citeşte comentariul liveTEXT al partidei!
Fregata şi mastodontul
Werder fără Diego e ca o navă fără căpitan, ce navighează după instinctele unui marinar pe umerii căruia pot sta trese, dar mai tîrziu, în nici un caz acum. Marinarul e Mesut Ozil, negat de elevii lui Lucescu, dar chiar şi aşa, Werder e un vapor de mare tonaj, puternic, trufaş, greu încercat de furtunile Bundesligii, deşi pe alocuri cu ceva urme de rugină
Şahtior e ca o fregată. Rapidă, dinamică, cu motoare de fabricaţie braziliană, ce dădeau nu doar culoare, ci şi calitate unui angrenaj care funcţiona foarte bine. Surprinzător de bine se poate spune, căci Şahtior a fost echipa primei reprize. A pasat, a gîndit, a ţinut mai mult de balon, a desenat de multe ori fascinant, a ratat, a marcat un gol splendid, iar a ratat, ce mai, a stăpînit jocul. Totul cu o lejeritate demnă de care puţini o credeau în stare. Însă nemţii sînt nemţi, nu-i o noutate. Au rămas în bătălie, cînd alţii poate că ar fi căzut psihic, şi au egalat pe gafa acestui Piatov, o bombă ce a scăpat de draconicele măsuri de securitate şi s-a cuibărit între buturile ucrainenilor, fiind detonată de Naldo, care la aproape 25 metri trage ca din tun.
Ocazii rare după pauză
După odihnă, Werder s-a aşezat mai sus, a acoperit mai bine terenul şi a încercat să neutralizeze piesele de bază ale adversarului. Şi apoi să încerce să fructifice fiecare jumătate de ocazie ivită, cam ca la golul lui Naldo, eventual. În parte a reuşit, astfel că Şahtior n-a mai fost cea din prima parte. Brazilienii au început să obosească, iar strălucirea lor să pălească. Ocazii de poartă au fost rare, dar sentimentul a fost că, şi aşa, Şahtior s-a aflat la cîrma jocului. iar Werder era echipa care dorea mai mult prelungirile.
Care au venit, dar au adus un nou suflu tot la Şahtior, de parcă în minutele de pauză au fost folosite pentru o intensă vitaminizare. A marcat Jadson, gol şi pasă de gol aseară, în mod clar omul numărul unu al lui Lucescu, iar de aici încolo portocaliul a fost la putere. Lucescu a schimbat iar, scoţîndu-l pe Ilsinho, un brazilan ce tare aduce cu Kaka, cel puţin din înaltul tribunei. Iar dacă Gladky era şi el brazilian, poate că închidea jocul la acea boltă din finalul primei reprize suplimentare, ca Lars Ricken într-un Dortmund - Juventus de acum 12 ani, din finala Ligii.
Aşa, a trebuit să mai aşteptăm un sfert de ceas. Dar a meritat. Pentru că succesele sînt cu atît mai frumoase cu cît sînt mai greu obţinute. Mircea Lucescu merita un astfel de trofeu după viaţă petrecută pe gazon sau lîngă el. Se spune că fotbalul îi premiază pe cei care nu-l trădează. Iar Lucescu nu l-a trădat. I-a oferit totul, chiar şi cel mai de preţ lucru din viaţa sa: pe Răzvan, fiul său.
Şi ar mai fi ceva. Mircea Lucescu a izbutit să ne facă din nou să credem că şi rom1nii pot reuşi în lumea celor puternici.
"Şahtior, ce echipă interesantă!"
Presă străină a rămas încîntată de partida de pe "Şukru Saracoglu". "O finală enormă. Una dintre cele mai frumoase din istoria Cupei UEFA. Ambele formaţii, fără glumă, merg doar pe atac. Superb! Şahtior, ce echipă interesantă a construit românul Lucescu! Nici Bremen nu se lasă mai prejos", a apreciat ziarul madrilen "Marca" în comentariul live. "La Gazzetta dello Sport", în schimb, a scris despre "un meci foarte deschis, în care echipa lui Lucescu a fost ceva mai bună".
Cupa UEFA la trecut
Inaugurată în sezonul 1971-'72, cînd i-a succedat Cupei Oraşelor Tîrguri, Cupa UEFA şi-a disputat aseară a 38-a finală, ultima. Din viitoarea stagiune, întrecerea se va transforma în Europa League, cu un buget crescut de la 70 la 200 de milioane de euro şi cu un format restructurat, asemănător celui din Champions League. Avînd 193 de formaţii la start, noua competiţie va debuta cu primul tur preliminar, pe 2 şi 9 iulie. Finala va avea loc pe 12 mai 2010, pe stadionul "AOL Arena" din Hamburg.
Gazeta vă oferă "Lucescu", de Ioan Chirilă
Marţi, 2 iunie, "Gazeta Sporturilor" iese pe piaţă cu un nou volum din Integrala Ioan Chirilă. Este vorba de "Lucescu", o carte dedicată celui mai în vogă antrenor român. Nu pierde acest volum, o poveste despre oameni, fotbal şi performanţă, la preţul de 11 lei!
"Mă bucur foarte mult pentru Mircea. Merită acest succes pentru că a slujit cu abnegaţie această meserie. Locul său e, incontestabil, în galeria antrenorilor români care au cîştigat cupe europene, alături de Covaci şi Ienei"
Cornel Dinu
ŞAHTIOR - WERDER BREMEN 2-1 prel.
(Luiz Adriano 25, Jadson 97 - Naldo 35)
ŞAHTIOR: Piatov - Srna, Cigrinski, Kucer, Raţ - Ilsinho (100 Gai), Lewandowski, Fernandinho, Willian - Jadson (112 Duljaj) - Luiz Adriano (90 Gladki). Antr: M. Lucescu
WERDER: Wiese - Fritz (95 Pasanen), Prodl, Naldo, Boenisch - Niemeyer (103 Tziolis), Frings, Baumann, Ozil - C. Pizarro, Rosenberg (78 Hunt). Antr: T. Schaaf
A arbitrat Luis Medina Cantalejo (Spania)
)
)
)
)
)
)
)
)
